1,825 matches
-
știu să se controleze. — Erau la câțiva pași distanță: descălecaserăm ca s-o terminăm cu cei doi, însă... Gualfard tresări. — I-ați prins? întrebă stupefiat. Vizibil nemulțumit Balamber încuviință. — Da, îi aveam în mână, dar ne-a lovit trăsnetul. Un murmur de stupoare îi străbătu pe burgunzi. Gualfard, care făcea eforturi ca să-și revină după cele ce aflase, suspină adânc, pe un ton răgușit, încărcat de mânie: — Așadar, trăsnetul v-a lovit numai pe voi. Hunul răspunse, ridicând din umeri. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar turma lui Cristos trebuie să rămână unită. După cum vezi, adăugă, făcând solemn semnul curiei asupra celor două trupuri neînsuflețite, perfidia lui Atila a făcut deja primele victime! Schimbară doar câteva cuvinte, căci nu era vreme de lungi conveniențe; un murmur de nerăbdare se auzea deja dinspre capii burgunzilor, care, era limpede, abia așteptau să audă mesajul romanului și să vadă adunarea luând o hotărâre. în vreme ce asculta, cu o expresie concentrată, spusele episcopului, lui Sebastianus nu-i scăpă schimbul de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
teme, Etius nu intenționează să vă abandoneze. O clipă mai târziu, Gundovek îl conducea chiar în locul din care vorbise el ceva mai înainte și îl prezenta, direct, întregii adunări, invitându-l să spună tuturor mesajul al cărui purtător era. Un murmur nedeslușit fu răspunsul; dar tăcură cu toții repede imediat ce el făcu semn că își începea cuvântul. Plimbă o privire rapidă peste auditoriul său și, înainte de toate, îi salută din partea împăratului Valentinian și a lui Magister militum, exprimându-și din nou condoleanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încuviință energic: — Da, așa e! Și pe urmă... — Și pe urmă?... Pe urmă, a doua zi, războinicii care îl însoțiseră pe Gualfard l-au pândit pe Waldomar și l-au ucis, împreună cu toată escorta lui. Eu... am văzut totul. Un murmur de stupefacție urmă acelor cuvinte. Frediana, care se ridicase din jilțul său și își făcuse loc printre războinicii masivi, veni înaintea lui Audbert. Grimhilde, cu o expresie de spaimă în frumoșii ei ochi albaștri, o ținea de mijloc, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o vreme scurtă ca să-și recapete suflul și imediat, mugind ca un taur înfuriat, i se aruncă iarăși împotrivă cu toată greutatea, scut contra scut, împingându-l îndărăt, până ce romanul ajunse cu spatele aproape lipit de cordonul de gărzi. Un murmur de satisfacție se ridică din mulțime, în mijlocul căreia - dacă nu din alt motiv, atunci din orgoliul neamului - cei care îl susțineau pe roman nu puteau fi prea numeroși. Cei doi adversari se despărțiră pentru o clipă; o sclipire de cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vin... Ridicând mâna, Canzianus îl întrerupse și, închizând ochii, rosti cu gravitate: Fă totul cum crezi mai bine. Imediat ce vă aranjați, adună oamenii aici; o să ne rugăm împreună, implorând mila Domnului nostru. în acea clipă, dinspre poartă se auzi un murmur neașteptat, întovărășit de o mișcare tulbure a mulțimii. Multe glasuri se împletiră în tonuri de spaimă și din mai multe părți se strigă: — Repede, închideți! închideți! Apoi, în vreme ce mulțimea se însuflețea și toate privirile se îndreptau alarmate în direcția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
romanii nu se arătau fiindcă erau toți niște lași. Sebastianus nu se putu abține și, apelând la modestul său bagaj de cuvinte hune, îi răspunse scurt, chiar în limba lui. — Dă-mi o sabie și o să-ți arăt eu! Un murmur de surpriză străbătu cercul războinicilor. Adunându-și sprâncenele, Balamber constată: — Deci, tu vorbești huna! Vorbise în dialectul său, însă Sebastianus, răspunzându-i, preferă să se întoarcă la propria-i limbă. Nu mult, doar cât să înțeleg când onoarea mea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
despre mobilele din lemn de brad, bine lustruite, despre vesela de Lugdunum pe care soțul ei o cumpărase pentru ea și de multe alte lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară o vreme pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară și constata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce au făcut pe aici soldații lui acum doi ani? Nu, prieteni, eu n-o să-mi pun pielea la bătaie pentru el și nici ca să apăr villa clarissimi-lor. în momentul acela, Sebastianus se ridică de pe postament și ceru cuvântul. Un murmur de dezaprobare se ridică din mulțimea bagauzilor, dar Ambarrus îi invită pe toți să tacă și îi făcu semn cu mâna că putea să vorbească. în timp ce Divicone se așeza în iarbă, încrucișând brațele peste genunchi, prefectul se duse cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însă fără să alerge. Cu toate acestea, nu se găseau, probabil, la mai mult de treizeci de pași. Sunt aici! Sunt în grădină! Mă urmăresc! strigă răvășită. Cu o circumspecție care ei îi păru absurdă, soldatul îi vorbi într-un murmur confuz, pe care cu greu reuși să-l deslușească: — Câți sunt? încleștându-și brațele, ea continua să strige prostește: — Doi. Vin aici! Au ucis-o pe Flavia și... Soldatul încuviință energic, dar îi puse o mână pe gură. — Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai ales, îl întrebă cam când gândește că ar fi putut să intre Eudoxiu în cetate, dar când bagaudul îi spuse să considere că ajunsese la Aureliana cu nu mai mult de două sau trei zile înainte de începutul asediului, un murmur de consternare se ridică împrejur, căci toți știau că în zilele acelea multe sute de persoane se adunaseră în cetate de prin satele devastate. Milițienii hotărâră să-i alerteze imediat pe toți comandanții gărzilor, dându-le semnalmentele lui Eudoxiu. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fragmente din ceea ce spunea el, dar, la un moment dat, îl văzu ridicând brațul și arătând cu un gest viguros latura de sud-est a cetății și îl auzi strigând cu voce puternică: — La ziduri! Urcați să vedeți! Sosește Etius! Un murmur confuz și nemulțumit se ridică dinspre miile de persoane adunate înaintea sa. Anianus însă, care se mișca prin curte cu energia unui războinic, nu părea nicidecum resemnat: întorcându-se spre cei care erau cel mai aproape de el, agită mânios cârja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
energic și tremurat, îndreptă degetul spre stiva uriașă pe care servitorii săi o alcătuiseră din toate lucrurile sale și adăugă: — Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor! Un murmur străbătu mulțimea, dar Atila nu terminase de vorbit. — Bătălia, urmă, nu e încă pierdută. Tabăra e bine fortificată, practic, de nepătruns, iar dușmanul a suferit pierderi cumplite. armata a fost la un pas de victorie și e încă în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el, reflectate de bucătăria goală. Nici în cameră nu se vedea vreun semn al prezenței bucătăresei și a celor două fete drăguțe care o ajutau. Câteva minute mai târziu, Craig urcă pe scara principală, când îi ajunse la urechi un murmur de voci. Sunetul venea din salonul de la etaj. Pusese deja mâna pe clanță, când tăcerea dinăuntru fu întreruptă de vocea clară a Anrellei, care spunea: - Efectiv, discuția nu are sens. Timpul pentru schimbare a venit și este prea târziu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o poziție incomodă, cu lampa uitată aprinsă, mângâind în visele lor obscene trupul celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol se întinse pe patul de fier, care scârțâi sub greutatea lui. își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumină, lăsând să se înțeleagă că discuția s-a încheiat și că nu așteaptă nici o replică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai dulce și câștiguri mai mari, populau claie peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
preț mult umflat. Vineri se nimerise să fie o zi cu cerul alb și ploaie rece și se auzeau mormăieli nemulțumite din partea profesorilor în timp ce coborau poteca înspre colțul lui Pabblem. Lua-o-ar naiba de treabă, zicea Bill Rumer, primind murmure de aprobare din partea prietenilor din jur. — Of, Doamne, cât e de plictisitor, scâncea și Elaine Clifford un pic mai târziu, în timp ce-și fixa un pieptene jegos de culoare roz în păr. (Protestele din partea profesorilor la St George nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
simțea destul de bine pentru o ultimă cină extravagantă. Când i-am pus cârnații în față, a rămas nemișcată, uitându-se la ei plictisită. Am privit-o o vreme, apoi m-am aplecat și am luat-o. A fost un palid murmur de neplăcere, dar nu o luptă. Am luat-o în dormitor și am încercat să stau cu picioarele încrușișate și cu ea în poală. Nu se simțea bine, așa că am lăsat-o să se așeze cum vrea pe plapumă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și curajoase conținute în paginile sale, dar acum, din cauza a ceea ce Mawson numea, cu discreție redundantă „o problemă neprevăzută“, fusese obligat să anuleze totul. Un zumzet de fericire s-a auzit dispre colectiv la auzul acestei vești - urmat de puternice murmure de dezaprobare când Mawson a anunțat că o altă întâlnire fusese stabilită pentru săptămâna următoare. Pabblem, ne-a asigurat el, aștepta în continuare cu mare nerăbdare „reacții“ ale colectivului la inițiativele propuse de el. Pe drum înapoi spre clasă, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe care Naji ajunsese să le adore. Merlot-urile și pinot noir-urile delicioase de Napa Valley. Ellis s-a dus cu pași apăsați către cabană și și-a luat pușca de pe verandă. Cu puțină imaginație, Naji ar fi inventat un murmur vesel care să însoțească dispariția bătrânului în pădure. Ellis avea imaginație, dar acum ea era ocupată cu scene în care moșneagul îi frângea gâtul fiului. Ellis a luat-o în sus, pe cărarea care ducea la Lucky Creek. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
despre aparțiile înspăimântătoare ale jinn-ilor. Focul de tabără proiecta umbre fantomatice pe pereții din pânză. Alice a stat ascunsă până când toată lumea s-a culcat și peste tabără s-a așternut liniștea, până când și-a auzit numele. Nu fusese decât un murmur slab, acompaniat de un foșnet al tufișurilor din spatele cortului. Cineva s-a oprit chiar în fața cortului, cu un braț ridicat, ca și când ar fi chemat-o. Nu, a spus Alice, dar vocea i-a crescut în intensitate, ca și când cuvântul respectiv era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Și așa și era. Cărarea se întindea dincolo de cabană. Au luat-o înspre casă și, înainte s-ajungă în față, Zach i-a dat drumul la mână. Întâi n-au auzit decât cântecele păsărelelor, apoi au început să distingă și murmurul unei voci de bărbat. Vocea a speriat păsărelele. Zach s-a lăsat pe vine și-a pus mâna pe cel mai mare băț din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau ridicați către cer, în ciuda cenușii care cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau ridicați către cer, în ciuda cenușii care cădea peste el. Zâmbea. Zach a pășit fără zgomot, dar Jina a nimerit cu piciorul pe-un con de pin și l-a strivit. Murmurul a încetat; Ahmad s-a întors. Jina a văzut recipientele de lichid de aprindere care erau acum goale, apoi băltoacele de pe stiva de lemne de lângă casă și chibriturile înșirate alături. Și-a închipuit imediat cabana cuprinsă de flăcări. Niște flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din brâie de piatră prin trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă, în șoaptă, poezia... Copacul tău ești tu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
caută bolnavă, și de beție suptă În alcooluri toamna, se mistuie ușor, Iar peste suferință presară leac De dragoste. Aprins în uitare Glasul de frunză, trupul de pai Începe vântul să le frământe. Nu sunt cuvinte. Sunt cuvinte în graiul Murmurelor lin presărate aici, Aproape, acolo, departe... Mă-ntorc la același etern întuneric. Și din glasuri obscure, eu fac o pădure. Dar unde sunt urșii să calce greoi În urma tăcerii ce sapă în noi? Unde e stolul de păsări târzii Aduse
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]