2,953 matches
-
ale sistemului de productie intensivă. Aceste animale duc o viață mizerabilă, în întuneric, în cuști superaglomerate și atât de înguste, încât animalul nu se poate întoarce. Aceasta este viața a 22.000 de scroafe!” Generator: „Fluturele transformant” de Criști Dumitrache „Musafirii pătrunseră în camera puternic luminată. Erau doar câțiva, insă împreună dădeau impresia unui grup numeros. Fluturele îi privea curios, cu ochii săi de vata, clipocind din aripile mari pe sticlă transparență a geamului. Își încercase norocul dar, de astă dată
A APARUT NUMARUL 87, PE LUNA SEPTEMBRIE, AL REVISTEI “PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA” de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343776_a_345105]
-
trei divizii trag în iarnă la neveste! alții stau în cozi de pește, spun că toamna va fi lungă! întind banii să le-ajungă, dar îi scăpa printre dește. unora nu le mai pasă, în criză sunt, mereu, de timp; musafiri, la ei în casă, trăiesc acelaș anotimp. mi se zbate-n cap un gând: iarna asta cum va trece...? dar mă spăl cu apă rece și-alte gânduri vin pe rând... Referință Bibliografică: mi se zbate-n cap un gând
MI SE ZBATE-N CAP UN GÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343857_a_345186]
-
liant conversațional în mediile rurale!? Ăla se uită la noi ca la niște dăunători ai cartofului și răspunde diplomatic, dar tot în stil rural: meeeh, mde apăăă, mdeeeeh, ehhh... Adi scoate repede un pachet de țigări și îl invită pe musafir cu una, extrasă strategic zece milimetri din pachet. - Mmeehh, mmmddehhh, hâââh, mmddaaa, mai spune extraterestrul și, între timp, ia o țigară, o aprinde cu un chibrit de origine total necunoscută. Pâc, pâc, pâââhhh, mneee, pâc, pâc, pâââhhh, uuieee! - Noi vrem
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
de nici un fel. La Palatul Elisabeta, în anul 2008, la aniversarea Nunții de Diamant, a fost proiectat pe zidul clădirii un film de zece minute care conținea fotografii din toată viața Majestăților Lor. În grădină erau peste o sută de musafiri din străinătate, veri regali în majoritatea lor. Când a apărut pe zidul alb prima imagine cu Regina Ana adolescentă (un portret care apare în această carte), toată lumea a exclamat la unison un “aaahhh”, care semnifica “Doamne, ce frumusețe”! Dar nu
MAJESTATEA SA REGINA ANA ÎMPLINEȘTE 92 DE ANI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343958_a_345287]
-
să contrazici o judecată, decât o prejudecată. HAZ DE NECAZ • Ca să faci haz de necaz trebuie să le ai pe amândouă. • Unii au ieșit din maimuță mai devreme, alții mai târziu și mai sunt unii care încă nu au ieșit. • Musafirul stă puțin, dar vede multe. Cine curăță riscă să se murdărească... • Uneori ne lăsăm păcăliți de cuvinte, alte ori de tăceri. • Când urmașul nu-i frumos, spunem că are ochi inteligenți. Mi-a plăcut textul... Cuvintele sunt de prisos. • Cel
(193/194) – SCUZE & HAZ DE NECAZ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342840_a_344169]
-
Înălțării Domnului, 2015, anume puterea de înălțare, în dimensiunea demnității, a Omului din Cetate. P.S. Nu pot ignora în demersul meu nici faptul că dl general Radu Theodoru ne-a oferit câtorva dintre noi privilegiul de a fi o oră musafirii dumnealui, implicit ai distinsei și ospitalierei sale familii extinse (reunită cu prilejul evenimentului descris), la reședința de la Grădiștea, împrejurare care mi-a consolidat convingerea asupra bunului raport al faimosului general nu doar cu aerianul, la propriu, ci și cu... pământescul
TROIŢA-MEMORIAL DE LA M-REA COMANA (SAU RĂSPUNSUL GENERALULUI RADU THEODORU LA STRIGĂTUL ÎN PUSTIU AL LUI VASILE ŞOIMARU) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344092_a_345421]
-
fi? Se repezi la ușă, privi pe vizor și-i șopti: o cunoștință din blocul vecin. Deschise ușa. O femeie încă tânără, intră suspinând. Printre sughițuri și cu întreruperi continui, încercă să explice: - Iartă-mă...tanti... că te deranjez...ai musafiri...îți stric petrecerea...Dar...dacă nu mă primești...și pe mine...nu știu ce voi face...simt că mi s-a sfârșit viața ... - Liniștește-te!..Hai, liniștește-te, o mângâie Maria, strângând-o în brațe. Dezbracă haina și...hai înăuntru! Să vă
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
hai! Ce-ai rămas așa? Ia loc, liniștește-te și spune, ce ți s-a-ntâmplat? Irina se prăbuși pe canapea și izbucni într-un plâns sacadat. Maria și Violeta tăceau. După un timp, Irina șopti: - Aveți masa pregătită, așteptați musafiri și eu... Doamne, ce-a fost în capul meu?.. - Lasă, Irina! Spune, ce ți s-a întâmplat? - Mi-e greu, tanti, oftă Irina. Ți-am spus de relația mea cu Gelu, de la...știi mata. Am relația asta cu el de când
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
mereu de soartă! Haideți să ne așezăm la masă! - I-am spus doamnei Irina, că dânsa nu mai are loc la masă, râse Violeta. - Păi...se zăpăci Irina, văd că sunt cinci scaune și noi...suntem...Aoleu! Așteptați mai mulți musafiri? Dacă nu am loc...Și dădu să se ridice. - Stai acolo, că mai aduc un scaun! Tata nu prea vede, nu mai aude, așa că va sta cu spatele la televizor. Violeta râse cu hohote, spre nedumerirea Irinei. - Știți, doamna Irina, să vă
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
loc...Și dădu să se ridice. - Stai acolo, că mai aduc un scaun! Tata nu prea vede, nu mai aude, așa că va sta cu spatele la televizor. Violeta râse cu hohote, spre nedumerirea Irinei. - Știți, doamna Irina, să vă spun tărășenia cu musafirii lui tanti. Irina râse și ea cu poftă, dar Maria făcu pe supărata: - Vă rog, vă rog, să nu-mi jigniți musafirii, că n-o să mai vină altădată! Ce știți voi? Să nu vă-nchipuiți că am să vă chem
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
sta cu spatele la televizor. Violeta râse cu hohote, spre nedumerirea Irinei. - Știți, doamna Irina, să vă spun tărășenia cu musafirii lui tanti. Irina râse și ea cu poftă, dar Maria făcu pe supărata: - Vă rog, vă rog, să nu-mi jigniți musafirii, că n-o să mai vină altădată! Ce știți voi? Să nu vă-nchipuiți că am să vă chem la masă , dacă...Aici sunteți invitatele mele. Dincolo...O să vedem noi. Hai, care mă ia la dans, că am chef să joc
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
prea bună nu lasă destul loc noutăților. • El e purtătorul de cuvânt. Ea e purtătoarea de cuvinte... • Vorbim despre sănătate mai ales când suntem bolnavi. • Prietenul la nevoie te cunoaște. • Nici un profesor de logică nu a ajuns prim ministru. • Un musafir care pleacă este întotdeauna binevenit. CEL CARE TACE • Când nu ai nimic, nu ai nimic... Nici măcar dușmani. Nu toate ridurile apar din cauza efortului intelectual... Mare păcat! • Multe îndemnuri la luptă s-au născut în capetele cele mai lașe. Numai un
PROFESOR DE LOGICĂ & CEL CARE TACE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344202_a_345531]
-
via, împreună cu tata, în primăvara următoare am plantat în curte opt sute cinci zeci de butași de viță de vie. Tata nu putea, să nu aibă propriul lui vin. Era renumit pentru calitatea și aroma vinului în comună, de aceea toți musafirii autorităților erau aduși de Cotorișcă la noi, sau trimitea să cumpere vin de la noi. Avea un buchet ce putea să concureze cu succes acum, cu “Busuioaca de Bohotin”, numai că al tatălui meu era natural, fără să fie stropit cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
se simțea și în aerul respirat. Era înecăcios, chiar dacă ar fi trebuit să se simtă răcoarea dimineții ce se apropia cu pași repezi. Tinerele gazde au lăsat în sufragerie unde a fost amenajată masa festivă totul așa cum rămăsese după plecarea musafirilor și au mers mulțumiți și obosiți la culcare. Era prima noapte pe care o petreceau în noua lor locuință. Chiar dacă erau obosiți după toată zbenguiala din timpul reprizelor dansante nu aveau motiv să nu înceapă noul lor proiect, cel de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
timp? - Sper! Dacă-mi mai dă El, răspund glumind. - Atunci, poftim la mine acasă, stăm afară, punem masa sub un pom, azi o să fie cald, mâncăm, bem un păhărel ș-om povesti. Casa mea e colea! Primești să-mi fii musafir? Nu spun nimic. El o ia agale pe cărare și eu îl urmez. Trecând pe lângă cruci, se oprește, mai îndreaptă câte ceva și vorbește în legea lui: - Ei lele Varvara, vezi? Vroiai cavou. Ce, așa simplu nu-i bine, nu-i
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
luat valizele din portbagaj și am intrat în bloc. Apartamentul strălucea de curățenie, totul era pus la locul său, nimic nu mai zăcea împrăștiat ca de obicei, pe unde apucam să mă schimb. Casa era pregătită pentru primirea unui asemenea musafir de suflet. Flori prin toate camerele, lumânări albe și aromate, cuptorul cald și îmbietor, o sticlă de pe care se mai scurgeau picături reci de apă. Am intrat în dormitor, unde am șifonierul cu un compartiment deja golit de lucrurile mele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
dar nu prezenta alte probleme, doar că trebuia să stea nemișcată câteva zile, ca nu cumva un cheag de sânge să-și facă apariția și să-i pună viața în pericol. Au transferat-o într-o rezervă, iar Ionuț era musafirul ei constant, nimic nu-l putea opri, când era vorba să vină la frumoasa lui mami. Laura fu încorsetată într-un ghips, care o sufoca, era o vară toridă, temperaturile trecuseră de 40 grade, abia se putea respira. Angela își
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378310_a_379639]
-
Dar timpul curge înainte ... Când reveniți,să vă vedem ?! E întrebarea mea fierbinte, iar de răspuns acum mă tem În suflet dorul mult apasă, eu știu că-i joc banal,al firii. Când puișorii vin acasă, se poartă ca și musafirii Da ! Dragostea este flămândă, acum crescuți au cuibul lor iar bucuria mă inundă cu zâmbetul nepoților ... Cu prețuire și stimă Domnului Emil Șușnea Referință Bibliografică: PUII / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015
PUII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378436_a_379765]
-
pe mama sa. Avea niște ochi superbi, cu gene lungi și niște buze roșii, ca fraga. O frumusețe, avea și cu cine semăna. Ionuț veni în fugă de pe terasa unde făcuse inspecția amănunțit, era îmbujorat și ochii priveau iscoditori la musafirii de la masa lor. - Sărut mâna, eu sunt Ionuț și o să merg la grădiniță în grupa mare! Mami m-a învățat să nu vorbesc cu oamenii străini, dar dacă sunteți la masa noastră înseamnă că nu sunteți străini, nu? Pe tine
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (3c) Dimineață când m-am trezit, mi-am dat seama că era deja foarte târziu. Oare ce făceau musafirii? Afară soarele strălucea sus, luminând împrejurimile și scoțând la iveală minunatele câmpuri cu diamante ale cristalelor de nea. Dau o privire în jurul muntelui, apoi reintru în cabană. Aici, toată echipa era deja în picioare, pregătindu-se de plecare. Moș Bursuc
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
taci! Dar Criști nu lua în seamă nimic, îi spuse Danei: — Sunt medic ginecolog, după ce coborâm din Poiana te planific la un control. Nu, mulțumesc! zise Dana! Nu e cazul! Au trecut peste incident până la urmă, fără comentarii. Au plecat musafirii lăsând în sufletul Deliei puțină tristețe, puțină neliniște. Au plecat și părinții , regretând că-și lasă față singură cu atât de multe responsabbilități dar înțelegând că așa este mai bine pentru toți. — Draga mea, esti sigură că te descurci cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378567_a_379896]
-
prietenii ei! Dar ce știa Aura?! Iar Mira, obedienta Mira, dacă i se spusese n-ai voie să... După intermezzo-ul cu mamă-sa, Mira trecuse rapid pe la baie, își răcorise fața cu apă și se întorsese la imprevizibilul ei musafir, nepomenind nimic despre propunerea lui, îi dăduse cursul, apoi îl condusese până la stația de tramvai. Din ziua aceea nu-l mai văzuse. Cum era ultimul semestru al anului cinci, întâmplarea a făcut să nu se mai vadă nici măcar la sesiunea
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
urechi persista, la fel și privirea încă tulbure. După ceva timp de mers, cărarea era tot mărginită de foc. Nu mai simțea oboseală și nici greutate la mers. Îi venea totuși să glumească în sine, zicându-și că era un musafir de vază fiind tratat de măria sa Muntele regește, cu alai de stele și torțe. Treptat, treptat, ochii începură să vadă mai bine,mai clar. Cobora fără grabă când, iată în stânga lui văzu cu uimire o despicătură în stâncă. Oare avea
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
mama și nici nu își dădu seama cum ajunseră acasă. Înțelese în cele din urmă că nu era nici o masă de pomană. Își înghiți saliva acră, disperat. Erau singuri în casă, doar ei doi, nici urmă de neamuri sau de musafiri. Poate dacă se întindea puțin... - Am închiriat camera ta! Glasul stins al mamei îl opri în pragul fostei sale încăperi. O privi ca un animal hăituit, neștiind încotro să o apuce sau ce să facă. În cele din urmă, se
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
masă, să caute mere și nuci prin cămară și cârnați în pivniță. Se vedea că fetei îi era tare ciudă pe maică-sa că o punea la treabă, în loc s-o așeze moț pe un scaun, să se zgâiască la musafir. Mie nu-mi tihni deloc seara aceea la nea Macovei. Nu-i vorbă, am fost ospătat omenește, însă mă plictisea nespus că nea Macovei se întrecea în a lăuda isprăvile nemaipomenite ale lui fecioru' său la armată, cu ce-a
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]