1,401 matches
-
expoziții teoretice admiră atare gesturi, politicește un astfel de act apare la momentul respectiv compromițător. Să zicem că Talleyrand 1 Prințul Hangerliu are onoarea a face cunoscut apropiatul lui deces. Conform dorinței defunctului, ceremonia va avea loc în cerc intim. Nădăjduiesc să pot mulțumi fiecăruia la timp potrivit. Fantoma răposatului Prinț Hangerliu. (fr. și engl.). 2 În atenția domnilor istorici: Fragment din unghia degetului gros de la picior a răposatului Prinț Hangerliu, colectată la închisoare (fr.). G. Călinescu ar fi fost condamnat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
agitator, de unde ne fericește cu cele mai curioase teorii asupra istoriei române sau a dreptului român vechi, pe cari le cunoaște atât de bine ca și pe-ale Chinei. 288 {EminescuOpXIII 289} La Ateneu, înconjurat de sute de lefegii cari nădăjduiesc întru d-sa, nu s-a sfiit a calomnia pe adversarii săi politici. Despre Lahovărești a zis de ex. că n-au tradiții în țară, că nu cunosc țara nefiind de la descălecare. Ca și când Brătienii ar fi din zilele lui Radu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acelea misterioase prin care Dumnezeul lui conduce lumea. N'Gai Loon preferă să lase fără răspuns remarca quintului său. " Într-un fel sau în altul cu toții căutăm nemurirea. Înțeleptul speră să trăiască prin învățăturile pe care le lasă moștenire, evlaviosul nădăjduiește la viața de apoi ca răsplată pentru credința și cucernicia sa, viteazul speră să dăinuie prin cântecele care îi vor preamări bravura, iar politicienii sunt convinși că vor cumpăra accesul în cărțile de istorie. Numai sensurile pe care le-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Cât să ducem solia la Gundovek și să primim răspunsul lui. — Tu ai vorbit de o solie secretă. Dar trei huni ca tine... și mai e și băiatul... în sfârșit, sunteți prea ușor de recunoscut și nu-mi închipui cum nădăjduiți să... — Ei, bravo! Tocmai pentru asta am venit la tine: dacă e cineva care să ne ducă pe ascuns până acolo, acela ești tu. — E o călătorie foarte periculoasă: ca să ajungem la Genava trebuie să străbatem, pentru cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cumva chiar despre el. Apoi, fără grijă, insistă: — Și nevestei lui ce o să-i spui? Balamber ridică din umeri. — Nimic. Absolut nimic. De altfel, la întoarcere o să-i ocolim casa. — Păcat: femeia aia nu-i deloc rea, la urma urmelor. Nădăjduiam să-i fac o vizită la întoarcere și să mă ocup mai bine de treaba asta. Ieri te-ai bucurat de ea fără să te gândești la prietenii tăi. — Mi-a trimis-o ca gest de ospitalitate, după cum se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era cu putință să mergem mai departe - și nicidecum cu caii. Prietenul meu a văzut casa de pe cărăruia de sus, a crezut-o părăsită și s-a gândit că e bine să coboare iute să caute adăpost sub acoperișul tău. Nădăjduiesc că n-o să ne refuzi găzduirea pentru scurtă vreme; vom ști să o răsplătim. încet, privirea femeii se mută de la ochii lui Balamber la cei ai marcomanului, trecând mai întâi, cu o privire scurtă, dar cuprinzătoare, peste fețele celorlalți, rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neîncrezătoare. — E o băutură hună: lapte de iapă fermentat. E foarte tare. întrucât descântătoarea nu părea prea convinsă, Audbert îi veni în ajutor. — Eu am hidromel. Ce alegi? îndreptându-și spinarea, Malaberga răspunse hotărâtă: — Hidromel, mai e vorbă? Și să nădăjduim că-i bun! — Din cel mai bun! o asigură marcomanul, repezindu-se spre ușă ca să se ducă la bagajele încă legate pe spatele animalelor. Când ajunse afară, constată că ploaia se încetinise. Către apus, dincolo de culmile verzui ce închideau valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
considerau deja mort - reuși însă să-l facă să treacă bariera dintre resemnarea inertă și hotărârea de neclintit. Trebuia să fugă, să scape de bestiile acelea asasine! Din clipa aceea, cu inima bubuindu-i în piept, își adună toate simțurile, nădăjduind că soarta îi dădea o șansă la viață. 12 Pornit în urmărirea calului, Waltan căuta să reziste durerii pe care i-o cauza rana. Săgeata îl lovise în marginea omoplatului stâng și îi ieșise cu vârful prin piept, găurindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Gundovek, punându-se la dispoziția sa: — Am cu mine treizeci de oameni, dar poți să dispui de noi cum crezi de cuviință. în ochii lui Gundovek trecu repede un fulger de ironie. Se limită, însă, să încuviințeze: — Și să nădăjduim că Etius ajunge curând. în câteva zile o să avem multe de făcut pe aici. Chilperic îi surâse amar lui Sebastianus. — Ehe, comentă el, gata cu vânătoarea de urși. 25 Fugarii începură să sosească la puține zile după aceea. Primii - venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai iute ca voi, drumul pe care l-ați străbătut până aici? Credeți că zidurile astea ar fi în stare singure să vă salveze viețile mizerabile? Eu vă spun că doar de veți încredința milosteniei lui Dumnezeu sufletele voastre puteți nădăjdui în salvare. La cuvintele acelea, un freamăt străbătu mulțimea. Din pieptul câtorva femei se ridicară gemete și sughițuri de plâns, bărbați încă tineri și viguroși căzură în genunchi, în vreme ce, de undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militar, ci un loc de rugăciune și de reculegere. Nu păstrăm aici bogății de nici un fel și... — Păstrează-ți suflul, călugărule! Știm bine că sihăstria ta e plină de oameni fugiți din Vesontio și din satele de-aici, din împrejurimi. Nădăjduiau că nu-i vom urmări și cu siguranță au luat cu ei aur și bijuterii. Numai că, uite-ne aici! Cum vezi, nu trunchiurile astea o să ne oprească. Deschideți poarta și lăsați-ne să intrăm. O să fie mai bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ultima vreme. — Da. Recunosc că până azi-noapte ultimele evenimente nu mi-au fost prea favorabile. Surâzând, ea încuviință. — în locul tău, eu nu m-aș plânge. Au recunoscut în tine un ofițer roman și ți-au cruțat viața. Un adevărat privilegiu. Nădăjduiam să-i eliberăm pe oamenii noștri. în schimb, în grajdul acela erau foarte puțini burgunzi și, oricum, puțini oameni apți ori dispuși să lupte. — Hunii, în general, nu fac prizonieri. — Nici noi, fu răspunsul dur al Fredianei. în fine, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i așa? — Fără îndoială. — Ce te gândești să faci? Rezemându-se cu o mână de creanga unui copac, Sebastianus încreți fruntea: — înainte de toate, adunarea. Dacă îi avem împotrivă pe bagauzii de pe Loira, va fi imposibil și să intrăm la Aureliana. Nădăjduiesc doar că Divicone o să-i poată convinge. Sper și eu că da, fiindcă, dacă nu reușește, viețile noastre n-o să mai valoreze un quadrans. Dacă însă reușește, va trebui să ne despărțim: eu trebuie să ajung neapărat la Aureliana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu căzuta cinste pe Preosfinția Voastră să binevoiți a învoi pe jăluitori pentru înființarea acelei salhanale cu nepăgubirea însă a Sfintii Episcopii și totodată a nu lăsa nici pe Dipartament neîmpărtășit de priincioasă punere la cale care fără îndoială se nădăjduiește de la cunoscutele bune plecări a Preosfinției Voastre. D.J.A.N.V., Colecția de documente “Foi volante”, 340/1835, hârtie, original, sigiliu oval, în ceară roșie, deteriorat, filigran; Mențiune în Grigore Găneț, Costică-Ioan Gârneață, op. cit., p. 193, nr. 777 1835 august 13
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
fim totuși nedrepți: a treia zi după scripturi, televiziunea ne-a arătat și câte ceva din ce au făcut minerii. Faptele acestora au fost deplânse și de cei doi miniștri în al căror patrimoniu intrau distrugerile incalculabile produse cu această ocazie. Nădăjduim că noile pagube nu vor fi suportate tot din bugetul în suferință al țării, ci din veniturile personale ale celor care se fac vinovați de producerea lor. Ne punem din nou speranța în organele de ordine legale a căror activitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
poate face să fie ușor întoarsă pe dos. Adică folclorul să rețină că eu aș fi cerut să fiu primită și aș fi căzut în genunchi în fața vizirului ca să îi mulțumesc pentru nimic. N-am umblat niciodată pe la stăpânire și nădăjduiesc să mă ajute bunul Dumnezeu să nu-mi pierd judecata și să fac la bătrânețe ceea ce n-am făcut la tinerețe. Cu alte cuvinte, să mă ajute să rămân un om liber care să poată să spună adevărul atunci când crede
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
tot felul de concepții, iar în momentul impactului cu realitățile propriei vieți, realizezi cât de neexperimentat ești. Era foarte frustrant. Pentru a mă elibera de această frustrare, pentru a o lua de la capăt, mi-am băgat nasul în diverse lucruri, nădăjduind că voi obține o nouă sursă de energie pentru a trăi. Viața înseamnă suferință, iar paradoxurile din societate mă pun pe gânduri. Pentru a mă elibera de asta, mi-am creat propria lume ideală, lucru care m-a împins spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie, și noi mărturisim despre el: și știi că mărturisirea noastră este adevărată. 13. Aș avea să-ți spun multe lucruri, dar nu vreau să ți le scriu cu cerneală și condei. 14. Nădăjduiesc să te văd în curînd, și atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine. Prietenii îți trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85054_a_85841]
-
toți cari nu putuseră a intra în biserica Sft. Ianuarie căzură deodată în genunchi, întocmai precum altădată cruciații când zăriră mormântul lui Isus Cristos la Ierusalim... Pentru că, pentru un adevărat napolitan nu mai era nici bucurie nici fericire a mai nădăjdui dacă minunea nu s-ar fi împlinit. Anul ar fi fost sterp, spicul nu s-ar fi aurit la căldura soarelui, măslinii ar fi înghețat din tulpină, și mângâierile unui copil ar fi fost un semn de moarte. Profitând de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceasta ar fi să-i mărturisesc ceea ce abia poci să mi-o încredințez mie însumi. Of, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! pentru ce nu m-am născut într-aceeași colibă cu Pergoleze, aș fi fost asemenea lui și aș fi putut nădăjdui a îi consfinți viața mea. Însă, fiindcă nu trebuie să-l iubesc, îmi va fi cel puțin iertat a-i arăta mila mea, ce nu poate cineva să o refuze fără păcat, unui nenorocit. Da, voi merge la Sorrenta, însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care zi glasul tău divin va izbi în urechea mea? Scăpatu-ți-am eu oare viața ca să te pierz pentru totdauna? O, Dumnezeul meu! răspunde-mi în locul ei, spune-mi că aceasta nu e cu putință, spune-mi că poci a mai nădăjdui. Focul ce îmi mistuie pieptul, răul care îmi usucă inima este deznădejdea, e amorul... Amorul și toate covârșirile lui, un amor nebun ce mă va omorî... Pe urmă el tăcu și începu a păși înainte mai linistit, cel puțin așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a intra în mâna maestrului Pergoleze biletul ce voi scrie? - Bucuros, doamna mea. - Foarte bine. Miss Henrietta luă foarfecele și tăie o șuviță din părul său cel necru, îl înfășură într-o hârtie albastră, fața ce îi era dragă și nădăjduia mult într-însa, scoase un inel ce i-l dedesă mumă-sa și scrise biletul următor: Adio, astă seară pornesc la Londra; fericirea că ne-am văzut ne despărțește pentru totdeauna!... Gîndește-te câteodată la mine, trăiește pentru maica dumitale și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu atenție sala, pe sus, pe jos, pe pereți, trăgând cu ochiul să văd cam pe unde ar fi locul meu, îl văd și este, al dracului, tocmai la mijlocul unui rând, imposibil să ajungi acolo fără să te zărească plasatoarea. Nădăjduiesc să rămână un loc liber la margine de rând, rămâne unul, dar nu pentru multă vreme, ies din sală și intru pe partea cealaltă, tot dracul ăla, plasatoarele astea parcă erau clone, parcă se teleportau, acum nu era nimeni, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lumea artificială, mărginită de mecanismul ideologic al Partidului. În starea În care se aflau, acum, atât Paul Georgescu, cât și visul său comunist, „Încremenirea În proiect” părea o formă de bizară copilărie, dacă nu și o retardare voită, care se nădăjduia terapeutică. „Ai auzit despre mine că sunt stalinist, presupun. Nu sunt stalinist, domnu’ Norman, să știi. Am fost cu Leiba Troțki.” Și-a dat repede seama că, din punctul meu de vedere, nu era o radicală deosebire. Drept care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
propus să i-o spun cândva și lui. Cândva, poate peste douăzeci de ani. „Te-ai gândit ce vrei să faci acum, de vreme ce ești aici?” - a mai întrebat doamna Sanowsky. „Aș vrea ca specialiștii să-mi spună clar ce este. Nădăjduiesc să fie ceva de făcut. Aici, în America. Mai degrabă în America se poate să fie ceva de făcut. La noi, nu.” Eu înțelegeam doar că tata avea o problemă cu disperarea. Iar disperarea avea legătură cu boala. Ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]