1,095 matches
-
Emil Brumaru Te dezvinovățești mereu, orice Îți pare că-i păcat și că-i greșeală. Ascunsă-n pat, sub plăpumi, trebuie Să nu te vadă caldă-n pielea goală Nici lucrurile din odaia sfîntă, Unde-un dulap se-nalță cît castelul Și în oglinzi se iau suav la trîntă Făpura ta reală cu tot felul De dulci rasfrîngeri care-mi înfierbîntă Viața de zi cu zi, altfel nătîngă. Te-ndemn să nu te sperii, să fii bună, Să-mi
Te dezvinovățești mereu, orice... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8551_a_9876]
-
eu unde-s zilele spune-mi tu cioară care ciugulești din turta de orez făcută de mîini care într-o clipă de rătăcire au devenit ucigașe cioara își ia zborul trece razant peste petele de sînge din zăpadă apoi se-nalță și dispare 19 Cînd iubita mea m-a părăsit am simțit că mi se scurge tot sîngele din trup într-o noapte mîinile mele i-au modelat un gît lung subțire și fără viață nici o picătură de sînge n-a
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
zarea / Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăși nestăvilită armonie. Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră? „Pe poteci, se-nalță vuiet / Izvodit de frunze moi / Când cu ochii plini de patimi / Mă îndrept spre ea, strigoi...” Iată prefigurarea unei fantastice povești de iubire cu impulsuri stranii, pline de suspens. Intuiție crescândă. „Când scrii despre iubire, sentimentul te invadează, toate iubirile
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
că nu-ți pasă”. Virginia Zeani vorbește și despre sacrificiul în artă al partenerului de viață: soția-artist care renunță la cariera sa în favoarea soțului (Mario Del Monaco) sau soțul-artist care-și va susține partenera de viață, pentru ca aceasta să se-nalțe spre culmi (Bernabé Marti): Monserrat Caballé (n. 1933). Ceea ce m-a emoționat, nespus, rămânând cu-n mare semn de întrebare, pentru care voi încerca, dacă se va putea, să aflu și-un răspuns. Marea artistă a avut fericirea, și onoarea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
amintim de o personalitate a științei și culturii universale, care se numește IOAN PETRr CrLIANr și care, la începutul acestui an calendaristic, ar fi putut împlini... 62 de ani. Oricum, de dincolo de timp și spațiu, mereu, modestul nostru gând ne-nalță, prin lectura scrierilor sale, bineștiut, cât de fascinat a fost profesorul Ioan Petru Culianu de gândirea magică a Renașterii, de tehnicile divinației, de experiențele extazului, de coborârea în fantastic, de natura spirituală a erosului, supus unui riguros ceremonial. Tema sa
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
zâmbiri senine - Iată eu. {EminescuOpIV 22} CINE-I? (din drama "Steaua mării") Norul țipă, marea latră, Plioscăind de stânci în veci, Și scheletele de piatră, În natura cea maratră, 5Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare, Ce se nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stânci cu poala-n mare 10Și cu fruntea-n cer de-azur; În castel isbind de nouri, Stă-n fereastra ca un arc, Într-a mărei lungi ecouri, Fața-n văl de gând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toate-acele basme în somnu-mi mă urmează, Se-mbină, se-nfășoară, se luptă, se desfac, Copilele din basmu, cu ochii cu dulci raze, Cu părul negru coade, cu chipul dulce drag, Și feți-frumoși cu plete în haine luminoase, Cu ochi căprii, nalți mândri ca arborii de fag - În visele din somnu-mi s-adun să se îmbine, Fac nunți de patru zile și de patru nopți pline. Îmi pare-atunci că mândră Ileană Cosinzeană, Cu ochi albastre stele, blondă un spic de grâu, În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
creții ar arunca de nea Și părul lung mi s-ar îmfla de vânt. "Un scaun pentru bard" - și-n scaunul nalt De piatră, cu sprijoanele lui nalte Eu m-aș simți că-s uriaș. Și zeii mângâind lungele barbe, Nălțând privirea-n bolțile antice Spre a-și reaminti dulci suveniri, M-ar asculta spunîndu-le de lumea Cea de pitici, ce viermuește astăzi Pe țărâna ce-au locuit-o ei. - "Lasă-i pustiei, cine-ar fi crezut C-atît de mizerabilă a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de visuri ce te mint. Râul sânt ni povestește cu-ale undelor lui gure De-a isvorului său taină, despre vremi apuse, sure; Sufletul se-mbată-n visuri, cari-alunecă în sbor, Palmii risipiți în crânguri, auriți de-a lunei raze, Nalță sveltele lor trunchiuri. - - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. {EminescuOpIV 114} Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe - Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților cântec sună-n arfe de argint
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cai în umbră rătăcesc. Soarele trecănd pe codri a lui roată de-aur moale, Vârfurile verzi de codri le îndoaie-n a lui cale Și sosind la vre o luncă însuși el vede mirat Ce departe e pământul și ce nalți trunchii pădurii, Și deși călătorește pe-a lor vârfuri, totuși murii - Bolțile groase de frunze - a lui raze nu străbat. Lîng-izvoarele-nflorite pasc cai albi c-a mării spume - Zi ori noapte nu văzură de când sunt pe-această lume, Luna sântă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
imperiu întins e și mare, Cu sute de țări și cu mii de ființi. Cetățile mari răspîndite-s în soare, Palate de-argint se ridic gânditoare Și regii sunt îngeri cu aripi de arginți ". Și sufletul liber privirea-i sînțită O nalță pe stelnicul, marele plaiu: O patrie nouă sublimă, iubită, De cântece plină din veacuri fugite - Aici lumea-antică urmează-a ei traiu. "Vezi steaua că munții și-ntoarse și marea Îmblând neclintită în vecinicu-i mers. A anilor spaț le destină un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul, Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori și lumini, Iară albine din bobițe crăpate sorb lamura mierei; Iar în mijloc de grădine, într-o luncă de verzi portocale Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer - ținut de-argintoase columne Și în trei caturi se-nalță palatul cu mii de ferestre Mari
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
într-o luncă de verzi portocale Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer - ținut de-argintoase columne Și în trei caturi se-nalță palatul cu mii de ferestre Mari și boltite prin care pătrunde-o lumină albastră; Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane cu fete de craiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăt-lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N-auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în disc de văpae? {EminescuOpIV 331} El scările urcă cu piatra în mână. În prag îl așteaptă frumoasa stăpână. De gîtu-i s-atîrnă, zâmbind ea îi spune: "Adînca-ți durere pieri prin minune. Dar piatră mai scumpă și cea-adevărată "Iubirea mea este
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îl sorbea cu ochii deși murea de spaimă... Și cum stau mînă-n mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire - ars de setea dreptății. 1048 {EminescuOpXV 1049} {EminescuOpXV 1050} {EminescuOpXV 1051} {EminescuOpXV 1052} {EminescuOpXV 1053} Iute, iuțime nențeleasă, 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; Ziua ca raiul luminoasă O schimbă noaptea cu fiori; Marea ce-nalță râuri late De-a stâncilor adânc tărâm [........................... ] [........................... ] [POVESTE MEDIEVALĂ] (p. 600) Margareta, care-și făcea educația în castelul d'Amboise, avu următorul vis. S-ar fi 2264, făcut în grădina castelului, iar în mijloc creștea o Lacrămioară (marguerite) peste care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-l construiesc în acea vreme. Am făcut mai multe, rămase în diferite stadii de execuție. îmi amintesc acum o farfurie zburătoare de carton, în interiorul căreia trebuiau să încapă două baloane umplute cu gaz de la țeava aragazului. Farfuria trebuia să se-nalțe pe cerul serii și să pară reală, mai ales că era și luminată de un beculeț alimentat de-o mică baterie. A doua zi după lansare aveam să citesc în ziare relatările martorilor oculari care ar fi jurat că au
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
așa că a trebuit să renunț la intenția mea de a face baie." Un mare scriitor însă, a cărui minte are o flexibilitate de contorsionistă, se-ndoaie de mijloc monstruos de mult și apucă cu dinții trandafirul așezat la călcâie. Se-nalță apoi, triumfător, și aruncă trandafirul în sală. Fiindcă apa dușului era când clocotită, când rece ca gheața, evident el funcționa pe un principiu "non-laodiceean..." 270 Mă-ntreb câți dintre cititorii de azi sânt sensibili la acest gen de declicuri și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el Atâtea suferinți?... O, valuri ale sfintei mări, Luați-mă cu voi!” (1880); „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pânîn fund băui voluptatea morții Neîndurătoare, ... Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă” (1882). Cine era Eminescu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
țară, județ și comună, A făcut treabă rea dar și bună: Votând despăgubiri în hrană și bani, Rar și pentru cei mai sărmani. Toți o duceau bine, fără foame sau frig, Iar din salariu ori... alt tip de câștig, Bibanu-a 'nălțat pentru ape...Marele dig! Toate mergeau ca pe roate: Aveau apă să zburde, să-noate, Mâncare? Pe săturate ! Toți aveau inimi și...gânduri curate, Mai puțin un...mormoloc, Leneș...foc, Trebă...ioc, Furând câți cinci la un loc, Între cele
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
vagabond - și stătea cu mama la televizor, și ea s-a uitat la mine când am intrat și-a făcut o față din aia de-a ei, când i se mișcă ochii repede de sus în jos și i se-nalță și sprâncenele-n același timp, parcă face „țțț!“, da’ fără să zică nimica. Știam că asta-nseamnă că e-ntr-o stare nasoală, așa că m-am hotărât să nu-i zic. M-am așezat lângă el pe canapea și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jugul și exploatarea, au pornit laolaltă să-și facă dreptate conduși de viteazul Gheorghe Doja. Balada se Încheie cu episodul „Buciumă glasul lui Doja” care exprimă convingerea maselor populare Într-un viitor luminos: Veni-va libertatea / Să-nsorească fețele / Să se-nalțe tot mai harnic / Zorii, diminețile / N-or uita urmașii noștri / C-am luptat pentru popor / S-așezăm o lege dreaptă / Să dăm pâine tuturor. TU ai mâine examenul de diplomă. Examenul de absolvire a patru clase primare. Cu diploma, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fericirea Îi venea dân amintirile dă suvenir, da p-ormă m-am priceput că ceva se Întâmpla În cârca mea. M-am Întors, puriule. Am ginit ce ghiftuise ochii lu don Wenceslao. Pă cer iera mișcare mare. Șozuri mari se nălțau dânspre crângu dă la stabilimentu rustican Izvoarele și curba de-o făcea trenu. Făceau hagialâc la zenit. Unele părea că dau roată Împrejuru altora, da fără să-mpedice mișcarea generală, și toate se nălța. Mandea nu le scăpam din ochiometru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cer iera mișcare mare. Șozuri mari se nălțau dânspre crângu dă la stabilimentu rustican Izvoarele și curba de-o făcea trenu. Făceau hagialâc la zenit. Unele părea că dau roată Împrejuru altora, da fără să-mpedice mișcarea generală, și toate se nălța. Mandea nu le scăpam din ochiometru și parcă mă ridicam rimat cu iele. Îți zic că la prima intenție n-am captat ce iera șozurile alea, da Încă d-atunci Îmi contagiau bunăstarea. M-am gândit p-ormă că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ierau ca Budha cu haleala. Singuri-singurei, am dat În bășcălie și flirt, da așa cum cerea, ba bine că nu, Înaltu nivel al pretinei mele. Raza soarelui și-a piruetat fugitiva mâzgăleală pe apele dă anilină și toată natura s-a nălțat să răspundă momental. Oaia behăia În țarc, vaca mugea În munți, și În biserica vecină clopotele să ruga pă limbile lor. Da, cum să cerea politeță, m-am supus ca stoicu și ne-am Întors. Ne aștepta o surpriză șucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]