1,281 matches
-
sufocându-l, când sufletul Veronicăi Brun deja se plimba printre florile cerului. Astfel, Dealul Florilor deveni pentru Ion un loc tabu: mormântul ei sacru, cu florile ce-i păzeau somnul veșnic. Și dacă vreodată am dori să trecem pe-acolo, năluca Veronicăi Brun ar rosti, însuflețită de forțe misterioase nouă, „Niciodată să nu-mi deranjați odihna...”. Nesatisfacția domnului Ion este că plouă și azi. S-au stricat planurile dumnealui pentru noi; asta e! zâmbi șters Odette. Astăzi, călărie? Eu nu știu
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva. Iorgu frânt de oboseală, abia venise acasă și se trânti în pat, așa îmbrăcat, cu fața în sus. Noaptea căzu repede... Gândurile năvăliră în mintea lui ostenită, ca niște năluce învălmășindui-o cu întrebări fără nicio noimă. - Există timpul?!... se întrebă el, și tot el își răspunse. Există!... Însăși răstimpul dintre naștere și moarte... Uite, că există!... Nici eu nu-s acum ca la naștere, și nici omul de azi nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o scară care se afunda în ceață, se pierdea în adâncul prăpastiei. Zvonul de voci venea... venea, mereu, dulce, amețitor: ”Goguu... Goguu!” în timp ce cobora treaptă cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o întreagă lume hâdă năvăli spre el. Cu o încordare a întregii sale ființe se cutremură, în somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la brâu în jos
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în vis... Totuși, ochii încă mai căutau, în inima tavanului vedenii ciudate... ... Se făcea că, în fața lui, la capătul patului stătea o făptură... O nălucă cenușie, cine știe de când stătea ea acolo, și, întinse o mână spre el. Iorgu se simți fără nicio apărare în fața ei. Poate, chinul si groaza care l-au ros atâta, s-au închegat ca un nor de spaimă, si a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dumneavoastră ? mi-o Întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am comandat. mă Întorc o clipă cu spatele, iar când revin Derrida a dispărut ca o nălucă. Dar Întrebarea lui a rămas și plutește În aer : dar eu ce mama naibii caut aici ? mă aflu Într-un film suprarealist. mi se pare că am visat, am aceeași senzație ca atunci când mă trezesc dintr-un vis ciudat al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
urmă bine, adevărat, frumos. Șaman 173 — Dacă ne-am păstra mereu inocența din copilărie, se cheamă că n-am trece prin viață. Problema nu este că greșim, problema este... Am amuțit, pentru că prin fața ochilor mei a defilat un fel de nălucă de abur care a rămas suspendată În fața ochilor mei până am clipit. Era ca o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai Întunecate, care palpita În jurul unei lumini. Pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai Întunecate, care palpita În jurul unei lumini. Pentru o secundă, mi-a fost dat să-mi văd forma sufle- tului. În același moment năluca s-a tradus instantaneu În limbaj senzorial, arătându-mi-se pe dinăuntru și pe dinafară În același timp. m-a traversat un fior care mi s-a scurs din piept spre centrul pelvisului, Înșurubându-se Înăuntru, În centrul ancestral al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dumneavoastră ? mi-o întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am comandat. Mă întorc o clipă cu spatele, iar când revin Derrida a dispărut ca o nălucă. Dar întrebarea lui a rămas și plutește în aer : dar eu ce mama naibii caut aici ? mă aflu într-un film suprarealist. Mi se pare că am visat, am aceeași senzație ca atunci când mă trezesc dintr-un vis ciudat al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
era până la urmă bine, adevărat, frumos. Dacă ne-am păstra mereu inocența din copilărie, se cheamă că n-am trece prin viață. Problema nu este că greșim, problema este... Am amuțit, pentru că prin fața ochilor mei a defilat un fel de nălucă de abur care a rămas suspendată în fața ochilor mei până am clipit. Era ca o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai întunecate, care palpita în jurul unei lumini. Pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai întunecate, care palpita în jurul unei lumini. Pentru o secundă, mi-a fost dat să-mi văd forma sufletului. În același moment năluca s-a tradus instantaneu în limbaj senzorial, arătându-mi-se pe dinăuntru și pe dinafară în același timp. M-a traversat un fior care mi s-a scurs din piept spre centrul pelvisului, înșurubându-se înăuntru, în centrul ancestral al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și soție. Asta nu mă interesează, ciripi, de alături, soția gospodarului, o hamțușcă, frumoasă, ca ruptă din basm, nu altceva. Bine, afirmă, tot ea, hai, veniți, să vă arăt unde o să dormiți. Da’repede, că, uite, noaptea cade, ca o nălucă, peste noi. Și ne Întârziem la cumătrie. Hai. Gazdele se Întorc de la poartă. Se duc, toți patru, și femeia le arată ce avea a le arăta. Noi ne uitam. Și, eu, zic: ne place. Bine, gata, plecăm. Din urmă, fiu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de sticlă, se alăturau, fugind de rutină, grupului izbăvitor; Își trăiau, În felul lor, amestecați, ignorînd uneori legea, o parte a tinereții; mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele cîndva Își admirau odraslele ce bîntuiau, ca niște năluci, orașul. Sub căști nu se vedeau capetele rase, doar pletele unora, fîlfîind pe umeri. Thomas fusese cînd ras pe țeastă, cînd lățos, cu barbă sau fără; cînd se retrăsese, banda Îi organizase o Înmormîntare; se Întristase mult atunci, dar Începuse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
hotel "Luvru". Cu firma lui preschimbată astăzi inept în "Capitol". 88 DANIEL BĂNULESCU Pe stânga, bomboneria și restaurantul "Capșa". Cu zidăriile potrivite la fix pe tăpșanul unde, odinioară, șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către budă, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori își tropăiau înveselite încălțările, ori de câte ori li se părea că 105 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Au fost tipii ăștia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu barele neortodoxe ale taximetrului, mănunchiurile aprinse ale candelelor, pereții de argint ai chivotului. snopurile de clopote și de steaguri învolburate. Ori că penetrează, ca prin perdele, prin nălucile zidurilor, pictate sau mozaicate cu imensa frescă numită Peripețiile Sfântului Mina. Năluci ale zidurilor demolate, care-și rânjeau danturile ori își tropăiau înveselite încălțările, ori de câte ori li se părea că 105 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Au fost tipii ăștia așa boieri cu tine?!... Cotiza la tine cu gologani? - Nix... Cel care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese înțelepciunea de prăvălise un bloc, 103 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou, să le ghemuiască la pământ. Era peste puterile unui om să prăvălească niște năluci la pământ. În spate, sub cerul plafonierii taximetrului, Ho diábolos se abandonase extazului său turistic, rotindu-se, ca un corb, pe deasupra gurilor de vărsare și psalmodiind, ca un popă, un text produs de seriile cele mai proaspete ale scriitorilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fu spulberată pe neașteptate și ridicată în niște perdele albe și înalte care se prăbușeau. Țiganii fură orbiți o clipă și întoarseră spatele viscolului. Primul vai trecuse. Când priviră în urmă, văzură o trâmbă care se îngroșa. Alerga ca o nălucă peste întinderea goală și se învîrtea, săltând la câte o adâncitură nevăzută. - Trecu sufletu mă-ti, a moartă, Anghele! glumi Neacșu. - Ducă-se... Îi răspunse celălalt cu gura înghețată, întunericul căzu deodată. Abia mai apucară să zărească șanțul fortului și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
repezii săcurea cu tăișul în capul celui ce slobozise pistolul, astfel încît i l-am crepat drept în două ca pe-un trunchi de lemn. - D-zeul meu, mor! zise Ioan încet. Îl luai în brațe și fugii ca o nălucă, nebun, iute, înfuriat *, înaintea oamenilor mei ce fugeau și ei în dezordine urmăriți de împușcături și de oameni călări. Mereu înainte, mereu spre munte. Pieptul sărmanului copil sângera cumplit, luna părea că se aprinsese-n cer și-mi ardea-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vai, decepțiune! Ieșirăm afară de barieră la o căsuță mică. Acolo ne coborârăm din căruță ca să ne punem într-o sanie c-un cal numai, c-un soldat cu pușcă și c-un cociș înarmat și el. Sania zbura ca o nălucă a văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii numai de neauă, în urletul cel departat și flămând al lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam la Sibir. Din ce în ce mai pustiu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un univers al rațiunii, într-unul al imaginației, în care atotputernicia cuvintelor și ideilor trezite de amintiri în cascadă inspiră sentimente extrem de puternice. Veți fi poate neliniștiți sau dezamăgiți cînd veți afla că liderii ridică masele folosindu-se doar de năluci și de parade ce transformă în contrafacere orice relație socială veritabilă. Le Bon însă nu pregetă să deplîngă natura omenească. Medicul puterii îi face anatomia și îi descrie fiziologia. O dată descoperite legile, el se supune lor așa cum inginerul se supune
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un titlu sugerînd și el evanescența, deși În regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace În inima voastră. În pura Oră oprită cu-o nălucă-n casă Rotiri prin veșnicia ca o axă Cu-oceanele, ca vorbe, umplând gura. ....................................................... Târât În larg. Ce bărci mă vor aduce Spre stâncile de var ca o chemare Și-apoi spre alte stânci? Spre ce răscruce Mulțimi schimbate-n
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
are o Întreagă mitologie: a suspinului neîntrerupt, a lacrimilor-pîraie, a ochilor-lasouri sau a ochilor-săgetători. Obiectul acestei mitologii (femeia) rămîne și la Alecu nedeterminat, ascuns În spatele unei pasiuni puternice și abstracte. Rucsandra sau Elenca n-au o identitate materială, sînt schimbătoare, năluci și, Încercînd să le determine, stihuitorul prinde urma unei umbre. Iată acest gînd anxios, de esență aproape metafizică la foarte pămînteanul și mulțumitului de sine Alecu Văcărescu: „Nici Într-un fel nu te-apuc Că ești chiar ca un năluc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ei, ci din vina noastră. În clipa când tăcerea limpezește aerul din jur, vedem mai clar și propriul chip, stăm față în față cu spaimele noastre. Care, fără nicio opreliște, ies din unghere, sâsâie de sub podele, aprind flăcări, ca niște năluci, ori ne înfig de-a dreptul ghearele între umeri. Nu vei reuși să te vindeci de spaimele tale crezând că, dacă vei trăi între oameni, te vei amesteca în îmbulzeala lor, temerile nu te vor mai găsi. Greșești, căci, de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]