1,287 matches
-
Toți umblă încălțați? - Ca să vă spun drept, vara la țară, mulți umblă desculți și mulți nu au haine de fabrică, de târg, ci au haine țesute în casă. Înlocuirea roții s-a terminat. Ne salută politicos și dispare, ca o nălucă în căutarea gangsterilor. Regret încă o dată că i-am pierdut numele ce-l luasem din notițele multe ce le aveam, pierdute în timpul războiului. Sănduța, pe drum, e de părere că nu sunt gangsteri. O singura dată a fost de altă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ai noțiuni, toți aveau cu ghiotura, și cu atât mai bine dacă erau inactuale. Chiar și la universitate, unde pusesem din nou piciorul ca să văd dacă mă puteam oploși pe undeva. Amfiteatrele erau calme, studenții lunecau pe coridoare ca niște năluci, Împrumutându-și unul altuia bibliografii rău Înjghebate. Eu știam să fac o bibliografie ca lumea. Într-o zi, un student din ultimul an, luându-mă drept profesor (cadrele didactice aveau acum aceeași vârstă ca și studenții, sau invers) mă Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ele, ca niște viermi. Femeile intră. Și, fără a a se feri de mirosul înfiorător din atmosfera aceea densă de disperare, care îmbâcsește mica încăpere, îl ridică pe Pran și-l ajută să meargă, ducându-l aproape pe sus. Vizitatori nălucă? Zâne? De câte ori le-a visat? Cu toate astea, mirosul lor de apă de trandafiri, vorbele strecurate printre dinți din cauza efortului, urmele strânsorii pe brațele lui, toate astea par reale. Foșnet de mătase. Cu disperare în glas, ca o mangustă ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de melancolie atârnă de gâtul său mai greu decât șiragurile de perle, o atmosferă pe care el, conștient sau nu, a răspândit-o în jurul său, de parcă ar fi scuturat un covor plin e praf. Pare lipsit de substanță, aproape o nălucă, și apatia lui dă un caracter de jelanie acestei adunări, care pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scrise o scrisoare cu obiecțiile sale și i-o strecură sub ușă. Ea nu dădu semne că ar fi primit-o sau citit-o. Băiatul rămase. Andrew îl spionă de după zid, urmărind cum se achită de treburile casei, ca o nălucă venită să-l urmărească. Trebuia să trăiască atât de aproape de acel ceva care îi inspira teamă: alb dar nu chiar alb, o combinație între fiii săi morți și fiica sa monstru. Într-o zi, băiatul era în curte reparând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
domnule? Bună seara, vă pot fi de folos cumva? De cele mai multe ori, îi convinge că poate face multe. Mai ales noaptea târziu, în față la Green's sau Watson’s sau la clubul Byculla, în ziua curselor. Bobby este o nălucă ce cutreieră pragurile și oazele electric luminate. Se află mereu la limita percepției, o apariție nu foarte reală, cu guler scrobit și cravată, ușor aerian, dar care-ți inspiră atâta încredere, încât îi încredințezi secretele tale, cu toate că ai impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dungă de vopsea albă pe albastrul apei. Deși traversează apa întunecată, „kala pani“, nu simte nimic rău, nu se simte secătuit de merite sau de valoare. Chiar sub parapet, spuma albă a apei pare de un verde pal, fosforescent, culoarea nălucilor sau a curei cu radium. Aerul nopții este cald și sub puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă milioanele de alge emițătoare de lumină să strălucească numai pentru el, parcă pentru a-i dovedi că apa poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu ceilalți studenți, formând un fel de universitate paralelă, mai sobră și mai cufundată în gânduri negre. Cele două planuri se intersectează, ocupă același spațiu, fără a se atinge măcar. Gălăgie, jazz și cocteiluri. Noroi și carne putredă. Incomensurabil. —Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se întâmplă ceva rar și semnificativ. Ca acele corpuri celeste ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mine. De atâtea frământătoare gânduri, firul tău se rupe des. Nu mai ești concentrată la torsul tău, ci te gândești necontenit la mine. Spui șoapte neînțelese decât de singuratica ta ființă și ochii tăi stau țintă, ca și cum ar privi o nălucă cu chipul meu. Scapi fusul jos și stai nepăsătoare fără să-l ridici, ca și cum nici măcar nu ai fi prezentă. Fetele se miră de acest lucru, căci universul atât de mic al unui copil nu poate înțelege durerea și dorul tău
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un căpitan burtos, cu mustăți sure, îi explica ceva gesticulând larg cu mâna dreaptă, în care ținea o foaie de hârtie... ― Vine convoiul... Uite și generalul! șopti Bologa, clipind repede către căpitanul care se dădea mai înapoi, ca dinaintea unei năluci neașteptate. Locotenentul alergă întru întîmpinarea generalului și, salutând, raportă cu importanță: ― Întâmplător am venit mai devreme, excelență, și am constatat că lipsea scăunelul... ― Lipsea? repetă generalul cu o privire nemulțumită spre pretorul care se uita disperat la Bologa. ― Am luat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
printre sticluțele de medicamente, arătând că suferințele cele grele au trecut peste dânșii. În aerul încărcat de amintirile durerilor plutea o tăcere năbușitoare, pe care Varga o sfărâmă deodată cu glas speriat, ridicîndu-se în pat, ca și când ar fi văzut o nălucă: ― De ce taci, camarade?... Spune ceva, orice, te rog din suflet, căci tăcerea e mai dureroasă ca o rană de șrapnel! Bologa întoarse fața albă și suptă de suferințe spre dânsul, dar nu deschise gura. Varga așteptă un minut, întrebător, apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ei nu-i poate prinde nimeni. Era exact ca în basme. În Maramureș, de exemplu, nimeni nu crede că Pintea a murit, deși toată lumea știe că a fost împușcat „cu trei gloanțe de argint”. Bântuie meleagurile ca un fel de nălucă. E foarte viu. Așa și partizanii. Erau foarte vii, deși nu aveam reprezentarea lor fizică. Erau legende. Auzeai despre „faptele lor de vitejie”, că l-au prins pe nu știu care activist de partid și l-au „potcovit” la propriu sau că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cere literatura, despre neliniștile și frământările unui scriitor cu un destin literar dificil. Mut dobândește astfel valoarea mărturisirii. Scriitorul ridică voalul zeiței Isis și vine în fața cititorului în ipostaza de mărturisitor: „Totuși, dau la o parte faldurile cuvintelor și ale nălucilor și revăd acea rotunjime minunată, alungită la bază, care poate fi orice, de la fructul interzis din pomul vieții până la propria mea făptură miniaturală înainte de-a cădea în timp“. Un alt personaj important al romanului este maiorul Radu Virgil, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
pe lângă mine, privindu-mă cu dispreț. Din fericire, copiii au dispărut în depărtare, îndreptându-se către Muzeul de Istorie Naturală. Îi compătimeam pe angajații de acolo, ca să nu mai zic de dinozauri. Scuturând din cap ca spre a alunga o nălucă, m-am întreptat către dubiță. Sebastian era al naibii de norocos că arăta bine, știa să gătească și era bun la pat. Nu aș veni până pe tărâmurile astea rele pentru mai puțin de atât. Duggie m-a sunat la prânz sau ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din tinerețe care să fi ieșit la iveală ca o stafie neașteptată... Și-apoi era În august, luna În care, se spune, sufletele morților se Întorc pe pămînt, moment propice fantomelor. Și nu numai femeile se reîntorc sub formă de năluci... Vreun complice la vreo delapidare, care a risipit apoi tot cîștigul ilicit poate fi și el un candidat... sau un criminal tocmai scăpat de la Închisoare... Nu știi nici un delincvent care să fi fost arestat datorită unor informații secrete furnizate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
carte, care se vrea a fi o căutare și o recuperare a biografiei pierdute. În acest sens, laitmotivul romanului este cel al biografiei: „Pierdut biografie, o declar nulă ă...ț. Și vântul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Arsă de vară. Moartea unei frunze, o moarte anonimă. Într-un ultim grad de confidențialitate“. Atât lumea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
dizolvate de acel suflu nou ce-i iriga sângele. Tatăl, departe de a se împăca cu situația se chircea în sine, se strângea ca ariciul, nu mai discuta cu vecinii pe stradă, nici cu colegii de birou, trecea ca o nălucă peste tot, afișând un calm aparent, dar era evident era foarte evident că fusese atins, fusese cumplit de atins în orgoliul lui, pumn de vise. Pe de altă parte, Carmina și ea se simțea rănită. Cum, sora ei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de realitatea aceasta. Cât de simplu se scăldase în boarea de simpatie a Sidoniei, a lui Ovidiu. Traversa strada împreună cu ceilalți oameni și în suflul ei începuse deja să pătrundă o altă aromă. Ea, care mai ieri trecea ca o nălucă pe trotuare, astăzi era deja alta, cu totul alta. Pe urmă, pășind către casă, mica victorie se frânse, își stopă mersul, îngrijorată, îi lipsea ceva, era așa nesigură, ca în vis, ca în transă, dar își pierduse identitatea, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Laurence. Adio. Nu se uită în urmă pe când ieșea pe jumătate fugind din casa plină cu daruri de nuntă, invitații și flori. Dacă ar fi făcut-o, și-ar fi văzut logodnicul privind în gol, de parcă ar fi văzut o nălucă. Apoi întorcându-se și îndreptându-se spre cel mai apropiat telefon. — La naiba, înjură Jack încet, realizând că uitase acasă încă un lucru de care avea nevoie. Încântarea de-a sta într-un hotel, chiar și într-unul atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zbârnâind de prin tufișuri de porumbrei. Trăgeam. Pușca vuia înăbușit în negură. Mă plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și dintrodată se prăpădea sub vălul de ceață. De la o vreme a început a mă cerca foamea. Mă opream în tăcerea pușcelor și ascultam; voiam să aud vreo trâmbițare de cucoș sau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăgea lin la o parte, pădurarul sta cu arma la ochi. —Trage! strigă cuconu Grigoriță. Pușca lui Vasile bubui. Clocotul ei ajunse bubuiturile celor dintăi două împușcături. Sălbătăciunea, printre copaci, făcu o săritură, o zăriră amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A fost prea departe... Boierul era ațâțat și mânios. Cum dracu de a venit așa? vorbi el pripit. Nici nu m-așteptam... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te ascult“, „N-are rost, știi pe dinafară tot ce vreau să spun“, „Nu-i nimic, mai spune-mi o dată. Te rog, iartă-mă că te-am întrerupt. Hai, spune-mi“, încercând să-i absoarbă privirea fixată cu încăpățânare spre nălucile inexistente ale zării incendiate de apusul de soare, „Vorbește, te rog“, iar el înnodând firul exact de unde fusese întrerupt, construind imaginea aceea a treptelor, ca o piramidă, în vârful căreia s-ar afla iubirea, ce pentru el e egală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici măcar un sfert din banii de aur aruncați pe tejghea, în clipa în care a spus, înainte să-și întindă brațele pe masa negeluită și capul pe brațe, de parcă ar fi plâns, dar nu plângea: „Armăsarul de foc e o nălucă!“. Doar Hildebranda Mihaela Dogan, care mai auzise povești asemănătoare de la logodnicul ei columbian, a ridicat paharul cu votcă și, înainte de a-l da pe gât, a strigat: „Hai, noroc!“. În următoarea seară, pe măsură ce se îndepărta de aerul sărat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atunci cînd ajunse la intrarea Blocului G. Respiră adînc, pînă ce senzația de amețeală se risipi și alergă mai departe. Cu broasca țestoasă În mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră. De ambele părți ale coridorului erau o serie de camere mici, În fiecare aflîndu-se cîte patru priciuri de lemn. După prima iarnă În lagăr, cînd mulți dintre copiii din barăcile neizolate muriseră, familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru." 9. Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru, și să nu mai umble după năluci." 10. Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: "Așa vorbește Faraon: Nu vă mai dau paie; 11. duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru." 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]