1,621 matches
-
îngrijorat. Marcian era la curent cu aderențele pe care moartea Siei le avea cu concertul Bach, știa că ele sunt neoficiale, laterale. Disproporția dintre cauze și starea emotivă a Elenei era vădită. Simțise un fel de val cald ce-1 năpădise plăcut. - Bun! zisese, deși cuvântul nu era de doliu. Bun! Mâine facem generala liniștiți, marți avem timp pentru condoleanțe și miercuri toți la înmormîntare . .. iar joi, marele concert! Orânduia astfel totul cu voioșie, soluționând descumpănirea gazdelor. Vroia, mai ales, să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
injecție cu formol pentru o problematică conservare. După vizită, Lică, la 11 noaptea, dase Linei un telefon ce-o urnise în sfârșit. Ca și cum acum abia găsise un debușeu activității sale materne, Lina alerga pentru ceremonie. Prietenele alarmate și care o năpădeau cu consolări fățișe creau Linei obligații, în loc s-o ușureze. Solicitudinea tuturor da importanță înmormîntării și Lina se străduia nu numai pentru cele strict necesare, ci ca să fie totul ,,bine". Cum prietenele veneau s-o asiste în acea împrejurare, Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
același lucru. La un moment dat, ușa pe care m-am străduit în zadar s-o forțez se clatină din balamale, ca bătută de vânt, sau încetează să mai opună rezistență. Nu trebuie decât s-o împing ușor. Atunci, mă năpădește, brusc, altă panică. Oare ce mă va aștepta dincolo de ușă? După ce, înainte, nu-mi dorisem decât să scap din acea încăpere, acum mă tem s-o părăsesc. Mă încearcă un ciudat regret că mă voi despărți de ea. Mă uit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era strivit de roțile carelor, nici amestecat cu bolovani, creștea iarbă, bună de păscut, cât permiteau ferigile care năpădeau părțile mai umede. Existau și mici poieni, unde puteam întîrzia mai mult, iar după ce depășeam livezile, pătrunzând, practic, în zona de munte, nu mai era nici o restricție. Acolo, puteam lăsa vacile să-și caute iarba pe malul Secii, printre brusturi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aruncate" în sensul că nu l-am trecut! 36. În Lisa, băieții reprezentau, potrivit tradiției, temeiul unei familii. Ei moșteneau casa părintească, ei duceau mai departe numele, ei erau garanția că în curte nu va crește iarbă. Căci o curte năpădită de iarbă constituia în ochii celor din Lisa semnul unui destin sfârșit, intrat în paragină. De aceea, decizia tatei de a mă trimite la liceu o descumpănise pe mama. O auzisem foarte des, în vara anului 1937, zicîndu-i cu reproș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi, mereu, plini de importanță. De altfel, nu prea mai sunt nici vaci, iar Calea Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea nici cu piciorul. N-o mai folosește nimeni, e un drum mort, părăsit. Nu mai există nici gardul pe care am stat în cumpănă. E o plasă de sârmă ghimpată acolo, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Crucea de piatră" nefiind foarte departe de internat, după care își povesteau cu lux de amănunte, în dormitor, isprăvile. Cei mici jucam fotbal cu o minge de cârpă, pe stradă, sau ne întreceam să aruncăm pietricele, la țintă, în curtea, năpădită de urzici și de iasomie, a bisericii din apropiere. Alte amintiri din acei ani nu prea am. Doar câteva imagini disparate: noaptea cutremurului din noiembrie '40, când ne-am repezit în stradă și, exact în fața mea, a căzut de pe clădirea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Singurul lucru rău era că cei dintr-a doua și a treia primiseră prima Împărtășanie și se legau mereu de ei și-i luau peste picior. RÎdeau de ei și uneori erau gata gata să-i facă să se lase năpădiți de gînduri urîte, să fie duși În ispită ori să fie cuprinși de furie. Dar ei nu se lăsau prinși În laț cu una cu două, nu le răspundeau niciodată, rămîneau neclintiți În hotărîrea lor de a se Îndrepta. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i sărute, la ieșirea din biserică. Primiseră prima Împărtășanie din viața lor și unii simțeau că li se moaie picioarele. Soții Lastarria, fericiți alături de Susan și Juan Lucas, Își aminteau emoționați prima Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi aștepta așezat la volan, ca să-i mîngîie duios pe creștet cînd treceau prin dreptul lui. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cămila prin urechile acului decît vom intra noi pe poarta raiului... cîte unul se supăra și-și punea În gînd să nu mai vină la anul la slujba din duminica aceea de octombrie, dar, așa cum se Întîmplă de obicei, sîntem năpădiți de treburi și pînă la urmă uităm. CÎnd Juan Lucas se apropia, bărbații ăștia plini de importanță Îi zîmbeau ironic ori amical de parcă i-ar fi spus: ai căzut și tu acum În laț, jucătorule de golf, ori: m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să suporte privirile insolente ale băiețandrilor din cartierul Marconi. Pe urmă, a doua zi, se scula zîmbitor și amnezic, mînca ceva pe fugă și era conștient că se preface și că mai mult se joacă de-a omul optimist și năpădit de treburi alergînd spre birou, salutîndu-și secretarele, anunțîndu-le că avea să le dicteze ceva și fumînd, iar odată ajuns la birou Începea să creadă din nou că e un avocat important, un holtei interesant, un playboy, că va reuși s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-a venit ieri și că s-ar putea să vină azi, fiindcă e ziua ta și te vezi dîndu-te jos din caleașcă fiindcă vine Cinthia de la școală și rămîi mai departe Julius și știi că viața ta va fi năpădită Întotdeauna de asemenea momente, de această amenințare a durerii care a devenit pe nesimțite tristețea de care-ți vei aminti Întotdeauna, cînd băncile din jurul bazinului se transformă În goluri care Înghit lumea și se Întunecă, sînt acum de un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarcă de la cocteil ca să-l ia să mănînce Împreună la Acvarium. Stînd În față alături de Carlos, urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea Păsăricii. De cum au intrat pe bulevardul Javier Prado Începu să-și amintească de zarva pe care o stîrnise Păsărica, de disperarea pe care i-o produseseră toți copacii aceia și de cele două rînduri de boschete care mărgineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevăr tipul nu făcea altceva decît să se Întîlnească tot timpul cu ziduri, dar niciodată nu se făcea țăndări; micuțul animal justițiar Învățase bine lecția asta și nu greșea niciodată, dar ce să fac eu Închis aici În baie și năpădit de tristețe... Lui Julius Îi fu puțintel rușine, se sperie de acest fel de singurătate Într-o baie imensă și foarte elegantă; ieși de acolo, fugind de acele borcănașe de porțelan cu etichete scrise În latinește care stăteau pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Pipo, Își amintea că l-au dat afară din cazinou, că i-au plîns de milă, că l-au insultat. Apoi totul era o noapte neagră și el Înainta pe șosele care nu țineau niciodată destul și nenumărate gînduri Îl năpădeau făcînd camioneta să se Înscrie vertiginos În curbe și adesea să intre Într-un gard de piatră, ori Într-o casă, la un pas de moarte. Îl durea mai de mult un ochi cînd a intrat În bordel... Pipo Lastarria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
despre Bobby, despre mămica și astăzi m-am speriat, trebuie să mă ierți, Cinthia, e numai fotografia ta. Trebuie să mă ierți, Cinthia, o să te pun pe scrin, departe de pat, de cînd eram mic cînd stau În pat mă năpădesc gîndurile, o să te pun departe de pat, pe scrin, Cinthia, iartă-mă, vezi?, vorbesc cu tine de cîteva ore, de asta m-am speriat acum și probabil c-o să-mi facă rău că m-am speriat așa, pe urmă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și a dat peste femeia aceea Îngrozitoare care era Nilda, stînd pe scaun și așteptîndu-l. N-a putut să intre. Pur și simplu n-a putut să intre și acum, În timp ce se Întorcea de la aeroport, neașteptata scenă de dimineață Îl năpădea repetîndu-se, copleșindu-l și făcîndu-l să-i tremure mîinile, micșorînd tot ce nu era clipa aceea În care a văzut-o stînd pe scaun, piîngînd, făcînd să se destrame durerea pe care În mod normal ar fi trebuit să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Între ușurarea enormă pe care o simți și somnul care avea să vină mai tîrziu, peste cîteva ore, rămînea un gol mare, adînc, Întunecos... Și Julius n-avu Încotro și trebui să-l umple cu un plîns prelung și tăcut, năpădit de Întrebări. Poet postromantic spaniol, autorul unor scurte poeme narative (Doloras, Humoradas) care s-au bucurat de mare succes În mediile populare. În engleză În original, cu sensul: Acesta este un tort adevărat. Ceva ce se numește clasă, aristocrație (engl.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tabără mai mult mort decât viu. Abia reintrat în torpoarea orașului cu asfaltul topit, am primit un telefon vesel și fericit de la Rodica. Abia aștepta să ne reve dem. Și ne-am și revăzut a doua zi, prin Ciș migiul năpădit de frunziș gras, cu iarba proaspăt cosită. Ne plimbam de mână, când - nu mă-ntre bați de ce - am început să-i povestesc toată aventura mea din tabără, în detaliu, de parcă i-aș fi povestit-o vreunui amic la o halbă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
interogat chelnerul, dar nici el n-a putut să-mi spună mai mult decât știam eu însumi. Legănându-se din cauza tangajului puternic, micul vapor sosi în port la miezul nopții, exact ca un monstru ieșit din adâncuri.Tristețea mă năpădi cu disperare.Nu puteam dormi. Departe, dincolo de ape, se vedea un foc. O flacără roșie ca rubinul își croia drum străpungând muntele și o linie de foc îmi străpungea parcă inima. Cine eram eu? Un muritor de rând, un autor
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în inferioritate numerică aici. —E un oraș mic pentru dumneata, așa-i? Toată lumea-i rudă cu cineva. Să-ți iau farfuria, puiule? Sau mai ai treabă cu ea? Nu, nu. Mi-am terminat deja treburile. Imediat ce chelnerița se îndepărtă, fu năpădit iar de spaimă. După o asemenea noapte, cafeaua era o greșeală. Nu mai obișnuia să bea cafea cu cofeină. Sylvie îl făcuse abstinent timp de aproape doi ani. Și cârnații la fel - o eroare grosolană de calcul. Patru zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
undeva trebuie să fi știut de la bun început: n-ar fi putut niciodată trece mai departe de ritualul ăsta. Plecarea i-ar fi dat dreptate lui Mark. Ar priva-o de orice percepție ar fi avut despre ea însăși. O năpădi o mare curiozitate, o nerăbdare să afle ce ar mai putea deveni dacă rămânea aici. Cine ar mai putea fi, dacă nu mai putea fi cealaltă. Se așeză iar pe valiza răsturnată. Daniel se așeză pe iarbă, lângă ea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tot răul pe care i-l poate face omul. Urmașii bufnițelor vor stăpâni noaptea, la milioane de ani după ce oamenii își vor fi săpat propria groapă. Nimic nu ne va duce dorul. Puii de șoim se vor roti deasupra câmpurilor năpădite de buruieni. Forfecarii, nagâții și fluierarii-de-râu își vor face cuibul pe cele o mie de insule pline de grinzi din Manhattan. Cocorii sau ceva asemenea lor vor lua din nou calea râurilor. Când nu va mai rămâne nimic altceva, păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o tânără ingineră de numai 20 și ceva de ani care lucra în fabrică, iar tata un tânăr inginer agronom care se întorcea de pe câmp noaptea târziu. Iar după dispariția lor am ajuns, în foarte scurt timp, să văd iarba năpădind curtea copilăriei, pustiită, fără orătănii și animale, anexele și casa începând încet, dar sigur, să se șubrezească. Deși e adevărat că asemenea lucruri ni se întâmplă de obicei în jurul vârstei de treizeci de ani, ele marchează o cu totul altă
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
o mie de picioare! au strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]