1,013 matches
-
ceva mai din sud de pe alte meleaguri dar cu puternice legături cu ținutul carpatic. Poseidonios pomenidu-l pe Homer cu Iliada, amintește de misii care locuiau pe un mal și pe celălalt al Istrului. O parte dintre ei, firi zburdalnice și năvalnice, și-au părăsit țara și s-au statornicit ,,printre lidieni, frigieni și troieni” iar ținutul a fost numit tot Misia. Despre aceste două Misii amintesc și alte izvoare antice. Dion Crysostomos în discursul său din anul 97 e.n. ținut la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
orașul provinciei în care activau elitele locale, iar actorul principal într-un astfel de context devenea intelectualul provinciei detașat de "meschine preocupări politice, de acel detestabil spirit al cafenelei, ce ucide atâtea avânturi și transformă în cruci de țintirim, atâtea năvalnice expresii ale vieții literar-culturale"27. Așadar, cel puțin la nivel teoretic, intelectualul local apărea ca exponent al culturii naționale autentice, întruchipând personalitatea neangajată politic, activă în câmpul cultural, dedicată exclusiv creației. 4.3 Revistele regionale - mostre de localism creator și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai colaborat la „Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
El cânta iarmaroacele, caterinca și lăsa să i se surprindă accente din Verlaine (din care tradusese): Când mă gândesc la viața-mi din trecut, Îmi pare-un parc sălbatec și tăcut. Francis Jammes începea a fi cunoscut, și cutare întoarcere năvalnică a oilor are nuanțe neopastorale: S-aud de pretutindeni tălăngile sunând, Plâng unele cu larmă și altele-n surdină, Răspund și dau de știre că turmele-n curând Vor coborî la șesuri... Iosif evoca chiar o cetate moartă în spiritul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intrat în mrejele justiției. Din această viziune lirică scriitorul a scos un roman solid, obiectiv. Alte romane însă descoperă un gongorism deplorabil, o pornire barocă spre fraza poetică și colorată. Sfârlează cu fofează, Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu cultivă frazeologia năvalnică a lui Cezar Petrescu. G. M. VLĂDESCU G. M. Vlădescu colorează umanitaristic vechea nuvelistică aființelor singuratice. Menuetul e un studiu al mediului provincial. Orașul nu dă nici o importanță doamnei Angelica Manolache, până în ziua când află că fiul ei a ajuns
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
milă. Mila, credința sînt concepte religioase. Există la Conachi și această nuanță („tehnica poeziei - zice G. Călinescu - este alunecarea continuă și savantă Între mistic și profan” *), Într-un loc femeia este Împodobită cu fire dumnezeiască, Însă pasiunea este atît de năvalnică În senzualitatea ei Încît ideea unei Zulnii ca simbol al iubirii de divinitate este exclusă. Marele logofăt de la Țigănești nu e Dante, nici Zulnia, mamă a cinci copii, nu este Béatrice. Dragostea lui Conachi are alte virtuți și se revendică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chin dulce, ci și o peire, o pătimire În munci rele. Dealtfel, sentimentul fundamental al acestor CÎntece este acela de Înșelăciune. Pann este foarte sensibil la astuțiile femeii. Presimte trădarea și vede ușor ura ce Încolțește În iubirea cea mai năvalnică. Poeziile sale oscilează Între laudă și misoginie, Între salut d’amour și sirventes din retorica trubadurilor. Iată cum este strecurată bănuiala Într-un poem care Începe cu Stăpîna mea și face mare caz de umilință („umilit fac rugăciune”): „Ah! dar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Schimbul acesta epistolar are loc așadar cu puțin înainte moartea amfitrionului de la Sburătorul. Vezi E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, ed. cit., pp. 559-566. 101 Ioan Holban, op. cit., p. 85. 102 Petru Creția, op. cit., p. 35: "Scria extensiv, acoperea năvalnic și neîngrădit câmpuri cât mai întinse, până la orizont, într-o violentă și aparent inexhaustibilă expansiune. Nu părea să caute sau să șovăie vreodată. Celălalt chip, intensiv, ardent și el, dar ca o asceză, consta în reluarea unuia și aceluiași tipar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sânii De pe coasta vin țipând, Si se împing, si sar râzând, Prin zăpadă fac mâțanii Vrând-nevrând. 96 Fulgul de zăpadă de C. Radeș Pe obraz, pe nas, pe umăr, Tot cad fulgii
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a dus-o. Iată-i asemenea unor râuri vijelioase de munte, Îndreptându-se, mii și mii de oameni, spre șantierele canalului. Rândurile lor se Îngroașă mereu, Îi vedem inundând trenurile, amestecându-și graiurile și obiceiurile Într-un singur șuvoi, gonind năvalnic spre țel. Nici nu putea găsi scriitorul un procedeu mai eficace pentru a ne zugrăvi imensa capacitate de mobilizare a partidului, pentru a ne dezvălui acea sursă vie a forței sale, care e Încrederea maselor. Dar această forță este vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
brăzdează marea, lăsînd în urmă tone de caimac alb și făcînd ca firava ambarcațiune să se zbuciume pe valuri ca o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele pleoștite ale neputincioasei corăbii și trupul masiv și inert al unei balene moarte - o fortăreață cucerită, cu steagul victorios
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mapplethorpe, cu perversele lui inflorescențe tropicale. Ei bine, acesta e împins (din spate) de lobby-ul homosexual internațional, ca apostol recunoscut. N-o mai lungim. Încercăm doar să ne imaginăm cam ce desfășurare de forțe a fost pusă la dispoziția năvalnicului public. În mijlocul căruia s-a aflat și "trimisul nostru special" Erwin Kessler. Al cărui scris, sagace și pătrunzător, se pliază acum cu o, i-am spune acută luxură, desfrînare analitică, se pliază deci de minune pe tema ofertată de orașul-lumină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poteci cu un foșnet uscat. În codru sună bătrânele ape, natura își scutură deznădăjduită podoaba. Viața toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice. În aer nu se mai aud fâlfâiri de aripi. Vântul suflă năvalnic prin livezi, împrăștiind miros de fructe coapte. Mă aflu în parc. Fără să-mi dau seama, s-a înserat și m-am gândit să urmăresc cum se lasă amurgul violet de toamnă. Priveam în jur și-mi închipuiam că întreaga
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
stând mai mult ascuns după norii plumburii. Uneori mai cerne mărunt și pământul înmuiat de ploaie, este posomorât. Păsările călătoare pleacă la drum către sudul însorit, aducând pe aripile lor cântecele pădurii desfrunzite, iar animalele își adună provizii. Vântul suflă năvalnic prin livadă și împrăștie miros de frunze coapte. Gospodarii îmbracă haine groase și lucrează la strânsul recoltelor. Ei adună în coșuri mere ca focul, pere gălbui, prune brumate, gutui aromate și tot felul de legume. Ziua trece repede, iar în
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de vînt" de Constantin Popa surprinde o situație de criză din interiorul unei familii în care El și Ea au încetat de mult să mai trăiască unul pentru altul. Decis să oprească eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ajungând, în cel mai bun volum al său, Portret după natură (1989), la o poezie de „esențe puternice”, în care imaginația se eliberează, iar resursele robuste ale feminității colorează versurile. Vântul de primăvară, Ca un val roșu, În mijlocul flăcării, Anotimpuri năvalnice sunt numai câteva dintre titlurile ce dovedesc și exprimă descătușarea eului liric. Poemele sunt mai puțin cizelate, dar în tumultul interior și aglomerarea de imagini ce le caracterizează se vede mai limpede nota lor de originalitate. SCRIERI: Tapiserii cu lună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
Ne-au rămas, de asemenea, calendare creștine cu numele lor, rugăciuni ale lor, precum și pildele lor de cutezanță în mărturisirea și apărarea dreptei credințe. Cu toate acestea, nu cunoaștem viețile tuturor sfinților martirizați. Persecuțiile veneau atât de intempestiv, atât de năvalnic și de des, încât nu au putut fi toate notate în scris. Mulți martiri au rămas cunoscuți doar de Dumnezeu. Doar cei din provinciile m ai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
între mâinile care o țineau, să scoată strigăte atât de sfâșietoare, încât până și cortegiul funerar al rușilor din cimitirul acelui îndepărtat orășel siberian avea să rămână înmărmurit. Deși obișnuiți cu strălucirea tragică a funeraliilor din țara lor, cu lacrimile năvalnice și cu bocetele răscolitoare, oamenii aceia străteau încremeniți în fața frumuseții chinuite a tinerei franțuzoaice. Ea se zbătea deasupra gropii strigând în limba ei sonoră: „Aruncați-mă și pe mine! Aruncați-mă!” Acel cutremurător strigăt de jale a răsunat multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ducă fix la miezul nopții într-un cimitir. Zâmbind, Charlotte se declarase în stare să înfrunte toate forțele supranaturale, în noaptea aceea, în mijlocul mormintelor. Distracțiile erau rare. Tinerii, sperând în taină vreun deznodământ macabru, îi salutaseră curajul cu un entuziasm năvalnic. Mai rămânea de găsit un obiect pe care franțuzoaica asta descreierată avea să-l lase pe unul dintre mormintele sătenilor. Și nu era ușor. Căci tot ce fusese propus putea să fie înlocuit cu un alt obiect asemănător: batic, piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
15 august) se Împart la biserică fructe și alimente și se țin praznice pentru sufletul morților. Se caută o anume insectă (goanda de câini) care, ascunsă sub icoana Maicii Domnului, va proteja câinii de turbare. Se culege o plantă numită năvalnic pentru diferite leacuri. Se mănâncă primul bob de strugure pentru a se asigura bogăția recoltei. Se urmărește trandafirul și, dacă acesta Înflorește, e semn că toamna va fi lungă. Și se coboară turmele din munte (I. Mușlea, O. Bârlea, 1970
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atrăgătoare, găsește nimerit ca preludiu un scurt comentariu la adresa "murdăriei" și "mârșăviei" femeii. Crezându-se insultată, Polixeni comite eroarea de a cere îndurare, deconspirându-se. Scena este de un comic enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în drept", pe care un sfânt Andrei neinvocat îl îndemnase să plece să-și caute țigări chiar în timp ce, dezmeticită din șocul mărturisirii, Polixeni verifică dacă există urme ale infidelității și se pregătește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ales pentru liniștirea zvâcnelilor nebunești ale cordului... Nu mai e mult, nu mai e mult... o voce tainică ne șoptește ademenitor În urechi... Ridicăm privirea, deja Încețoșată, și deslușim că suntem aproape de ținta propusă... Picioarele se mișcă mecanic, inima bate năvalnic, gura este uscată... Dar peste tot, domnește speranța că efortul nu a fost În zadar... Încă un pas, Încă un pas... Am ajuns!!! Priveliștea din jur este inegalabilă, ca de pe o planetă pustie În care abia ai aselenizat... Peisaj marțian
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prospețime” (Perpessicius), neîntârziind însă a pune în evidență, dincolo de aparența calmului agrest, semnele expresioniste, „întronarea de anarhie elementară în univers” (Ov. S. Crohmălniceanu). Expresionismul lui F. se exprimă însă deopotrivă prin „ideea de a opune mecanicii distructive a războiului energiile năvalnice ale firii” (Mircea Martin). Poezia în limbă franceză a lui F. dă seamă deopotrivă de maturizarea „conștiinței nefericite” a poetului și de asimilarea experimentelor operate de suprarealism și dadaism în planul expresiei. Forma se mulează cu o mai mare libertate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
baza operelor noastre. Trebuie să facă treaba asta cineva, și dacă n-o facem, cine s-o facă? (...). Gândește-te pentru cine scriem noi. Scriem pentru poporul nostru și el așteaptă să ajungem din urmă, în creația noastră, înaintarea sa năvalnică spre socialism. Pentru orice întârziere, pentru orice cauză de întârziere a dezvoltării literaturii noastre suntem răspunzători față de poporul nostru noi toți. Și dumneata. Lucrul acesta l-au înțeles mulți scriitori, din ce în ce mai mulți, cărunți și tineri, prozatori și dramaturgi. Dumneata însă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]