1,904 matches
-
răspuns cu toată încrederea apelului Federației, înțelegând rolul ei, nu trebuie să se mai gândească la ceea ce le desparte, ci numai la ceea ce le unește. Nu trebuie să uite că pe deasupra deosebirilor de doctrină și de tactică politică, stau supremele năzuinți care sunt ale tuturor femeilor, „o pace durabilă și un viitor sigur și fericit pentru copiii noștri”. Nici o femeie nu trebuie să uite că pentru a deveni o cetățeană liberă și egală cu bărbatul, în toate domeniile vieții, trebuie să
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
dispensare, leagăne și cămine de zi pentru copii. Doctorițe, moașe, surori de ocrotire și sanitare! Cu bogăția cunoștințelor, a energiei și căldurii inimii, veniți în ajutorul surorilor voastre de la orașe și sate. Prin munca noastră organizată și unită să înfăptuim năzuința fierbinte a omului: asigurarea unui viitor sănătos și fericit copiilor. Mamele, soțiile, logodnicele salută cu bucurie hotărârea Blocului Partidelor Democrate de a reduce serviciul militar la timpul strict necesar instrucției. Muncitoare și gospodine! Pentru ca să intre belșugul în casele noastre, trebuie
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
mamei și a copilului, întreprinse în cadrul F.D.F.R. Astăzi, după doi ani de la reînființare, Uniunea Femeilor Muncitoare din România este mai necesară și mai puternică decât oricând, dovedindu-se a fi cel mai potrivit instrument de luptă pentru afirmarea drepturilor și năzuințelor femeilor muncitoare din această țară. Fie că sunt muncitoare de fabrică, intelectuale, sătence sau gospodine, toate femeile, găsesc în cadrele organizațiilor U.F.M. - exprimarea dreptelor lor revendicări. Conștiente că rezolvarea tuturor problemelor feminine se încadrează în rezolvarea problemelor sociale, femeile
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
apărută la Sfântu Gheorghe, lunar, în noiembrie 1929 și apoi, din aprilie 1939 până în martie 1940. Director: Eugen Sibiianu. Redactori: Emil Lițu, Andrei Cristoloveanu, E. Frățilă. Revista își manifestă într-un Cuvânt înainte intenția de a fi „oglinda fidelă a năzuințelor spre cultură ale acestui ținut atât de neglijat sub raport cultural” și, totodată, „un rezumat al manifestărilor culturale care se produc în alte părți ale țării”. Rubrici: „Cronica”, „Pagina străjerească”. Ca organ subordonat filialei sibiene a Astrei, buletinul cuprinde numeroase
BULETINUL ASOCIAŢIUNII PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN „ASTRA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285931_a_287260]
-
lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin reconsiderarea ei dintr-o perspectivă europeană. În scurte glose, propune un jurnal de lecturi din literatura română și străină, cu precădere franceză, ce dezvăluie sensibilitate receptivă destul de largă, dar și un
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
de preferință, „ora difuză” a serii și a aurorei. Intenția de a conferi imaginii verticalitatea unor „dorice, prudente forme” (Proemiu) are a învinge atracția spre volutele melodioase, feminine. Chemărilor vagului dispersant, cu stigmate simboliste (Delft, Mătasea depărtărilor), li se opune năzuința spre centru, punct ferm în rotirea „nervoasă” a timpului, de unde și ocurența simbolurilor insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema existențială. „Temuta, roza Moarte” prelungește indefinit dualitatea perspectivelor: spre „suita și ciclica lumină” sau spre
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
în marile taine ale firii. Sub semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Răutăciosul adolescent, realizat de Gheorghe Vitanidis în 1969). A mai semnat publicistică și eseistică vădind poziția lui antitotalitară (volumul de eseuri Spiritul românesc în fața unei dictaturi, scris la Paris în 1988 și publicat în țară după aproape un deceniu) ori năzuința unei superioare pedagogii socio-culturale (seria de eseuri Riscul în cultură, publicată în „Contemporanul - Ideea europeană” la începutul anilor ’90 și apoi în volum). Confesiuni violente e o carte-interviu: o seamă de mărturii („literare, politice și biografice”, subiective, și, de aceea
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
s-o știe, o cale anume. Dictează, cu alte cuvinte, o reprezentare particulară spațială și temporală și imprimă facultăților creatoare un „accent axiologic” aparte, după cum culturile își acceptă sau nu orizonturile; manifestă totodată o atitudine proprie față de destin și o „năzuință formativă” specifică (Orizont și stil). În Spațiul mioritic, B. aplică felul său de a vedea particularismul cultural realizărilor spirituale românești. E cea mai îndrăzneață tentativă efectuată într-un domeniu care a preocupat la noi, aproape obsesiv, reflecția intelectuală, decenii întregi
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și le situează într-o perspectivă net superioară tuturor aserțiunilor precedente de acest ordin. Morfologul culturii semnalează o reprezentare spațială „ondulată”, o predispoziție de „retragere din istorie”, o împăcare cu destinul, văzut ca succesiune a unor „suișuri” și „coborâșuri”, ca năzuință formativă geometrizantă, temperată. Spațiul mioritic aduce și alte observații originale, referitoare la ortodoxie, influențe spirituale străine, ornamentică etc. Geneza metaforei și sensul culturii îi dă prilej lui B. să reevalueze, în comparație cu știința, și manifestând vădit o simpatie superioară pentru ele
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
îi înconjoară cu dragoste caldă, arătând încrederea cu care ei privesc partidul. Impresionantă este scena morții lui Fedia, câteva clipe după ce discutase cu Cerneț despre intrarea lui în partid. Pentru Fedia, acest muncitor cinstit, partidul este suprema și îndelunga lui năzuință. Autorul, însă, nu adâncește destul ideea centrală, problema vigilenței, lipsindu-i puterea de a o organiza în detalii (...). De altfel una din lipsurile fundamentale ale nuvelei este faptul că descoperirea uneltirilor dușmanului de clasă pare întâmplătoare: utemistul Toma «și-amintește
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
politice a poporului nostru în ultimii ani - în primii ani de adevărată libertate și adevărată muncă creatoare în istoria sa de atâtea ori seculară. Cu două zile înainte, conducătorul iubit al clasei muncitoare din țara noastră aduna gândurile, sentimentele și năzuințele poporului în cuvinte pline de măreție: «Zorii unei vieți noi s-au ridicat deasupra patriei noastre» (...). Este uimitor și îmbucurător drumul parcurs de literatura noastră nouă. Au trecut patru ani de când, într-un articol de fond, Scânteia semnala un început
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
humorul lui sunt acelea ale țărănimii sărace, iar drumul lui Mitrea Cocor este totodată drumul istoric al acestei țărănimi, care de veacuri suferă și se revoltă, dar care numai sub conducerea clasei muncitoare găsește calea spre rezolvarea, pe cale revoluționară, a năzuințelor ei dintotdeauna”. PETRU DUMITRIU NU MAI ESTE SINGUR Afirmația din titlu vrea să spună că, de prea mulți ani, încă din 1949, dincolo de inerentele și convenționalele remarci critice, Petru Dumitriu era singurul prozator de succes; desigur, mai era și Sadoveanu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
articolul Către cititori, din primul număr, e exprimat cu modestie țelul publicației, care nu vrea să se înscrie pe nici o „axă ideologică”, ci urmează doar „direcția bunului simț”. Pornită la drum „cu gândul unei munci cinstite”, ea va ilustra „o năzuință către frumos și adevăr”. Paginile revistei oglindesc această tendință culturalizantă, textele tipărite aparținând mai ales redactorilor și abordând teme generale din diverse domenii: istorie, religie, economie, științele naturii, pedagogie. Un loc important îl ocupă și literatura. Astfel, G. Tutoveanu colaborează
AVANTURI CULTURALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285503_a_286832]
-
Când vorbea cu fiul lui, Nikolai înțelegea că era ceva adevărat în inscripția aceea stupidă. Copilul credea cu adevărat că Armata Roșie era cea mai frumoasă și cea mai puternică din lume, că muncitorii din toate țările nu aveau altă năzuință decât să trăiască precum oamenii din Dolșanka, credea că exista undeva la Moscova acel misterios Kremlin, cu stele roșii deasupra, unde trăia cel care se gândea zi și noapte la fiecare locuitor al imensei lor țări, lua întotdeauna decizii drepte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui Inochentie Micu Clain, cu o viziune atotcuprinzătoare, are o semnificație deosebită în planul efervescenței culturale și politice. Lupta sa - în care sunt angrenate largi pături sociale, sunt exprimate multiple interese, sunt formulate revendicări proprii fiecărei clase - „reprezintă înainte de toate năzuințele unei pături suprapuse care se ridică sau aspiră să se ridice tocmai prin revendicările formulate”. Prin tot ceea ce gândește și scrie în memoriile sale Inochentie Micu este un precursor al luminismului românesc, pentru care școala, cultura în genere, urma să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
limbajului neutru Luând în discuție specificitatea limbajului de presă, atingem o problemă extrem de importantă: obiectivitatea - termen care trebuie privit cu reticență și distanțare, câtă vreme nimic în lumea aceasta nu există în mod absolut. În presă, obiectivitatea este doar o năzuință, un deziderat. De altfel, această pretinsă cerință este încălcată frecvent de către ziariști și, la o privire mai atentă a textelor, vom observa că orice afirmație poartă în sine germenii unei subiectivități mai mult sau mai puțin apăsate. „Încă 50 000
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care nu mai este receptat ca un „dușman”, o realitate ostilă, ci este înțeles ca un adjuvant sau un prieten al unei sperate întâlniri; încrederea într-un alt etaj al realității, oarecum „suprareal”, ce transcende datul perceptibil și materialitatea tangibilă. Năzuința către transcendență găsește o împlinire cu reverberații foarte concrete (setea de informare, oportunitatea de a cumpăra ceva, interpelarea operativă a unei competențe care te interesează etc.); ivirea unui nou tip de sociabilitate, mult mai eterate, bazată pe afinități autentice și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
funcțiilor psiho-mentale sau somatice omenești: polimorfism senzorial, interactivitate maximală, putere memorială extensivă, exploatarea combinată a surselor de cunoaștere, posibilități infinite de manipulare și conexiune simbolică, retroacțiune inversă, permisivitate la real și la imaginar. Este o supraumanitate, un efect al proiectării năzuințelor noastre dintotdeauna. Defectele lor sunt „efecte secundare” ale avantajelor adiacente: reducția realului la scheme ideale aseptice și simplificate, inflație haotică de informații și incitări, primatul excitației asupra inhibiției, a reușitei cu orice preț în defavoarea reflexiei, a imediatului asupra termenului lung
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a-i izola (fizic), de a-i ține la distanță. Ceea ce îmi permite relaționarea la distanță mă poate și împiedica, la fel de bine, să-mi cunosc vecinul de peste drum. Comunitatea virtuală se organizează pe un fundament afinitar, prin animarea acelorași vise, năzuințe, valori. Ea se deteritorializează și se rupe de rigiditatea calendarului. Se naște un nou spațiu-timp, mult mai fluid și mai mobil, în care orice individ intră în ritmul său în rețeaua de interconexiuni ce mereu se reface, se recompune. Comunității
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Dragomirescu. Cariera didactică - profesor de liceu - și-a exercitat-o în câteva orașe transilvănene: Odorhei, Carei, Cristur, Brad, Turda și Năsăud. A debutat în 1923 cu Pastel de vară în „Cosinzeana” și a colaborat cu versuri, proză, articole, medalioane la „Năzuința”, „Datina”, „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Gând românesc” etc. Împreună cu Emil Giurgiuca, a fost inițiatorul și întemeietorul revistei „Abecedar” (apărută în 1933-1934 la Brad și la Turda), publicație ce a contribuit substanțial, prin paginile ei, la modernizarea atât a
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
al XV-lea și al XVI-lea, de pildă, trecuseră prin „filiera” sud-slavă. Contactele directe cu Athosul s-au stabilit încă pe la sfârșitul secolului al XIV-lea. Înființarea mitropoliilor din Țara Românească (1359) și Moldova (1401) s-a făcut prin năzuința lăuntrică, dar nu fără cointeresarea patriarhilor ecumenici din Constantinopol. La fel va proceda și un voievod maramureșean care solicita Patriarhiei constantinopolitane să ia sub jurisdicția sa, înălțând-o la rangul de stravropighie, importanta și influenta mănăstire românească din Peri. Izbânzile
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Romanescu, între 1914 și 1916). Până la încetarea primului război, e regăsit colaborând la „România viitoare”, „Gazeta Transilvaniei”, „Foaia interesantă”, „Crai nou”, „Florile dalbe”, „Dacia”, „Sfatul țării” (curent și sub iscălitura Șt. Ionescu-Bălcești), iar din 1920 la „Știrea”, „Românul”, „Gândirea”, „Flamura”, „Năzuința”, „Țara noastră”, „Universul literar”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar”, „Arhivele Olteniei”, „Provincia literară”, „Secolul” ș.a. Poetul (căpitan în preajma anilor ’30) se atașa în timp grupării literare de la „Ramuri”; ca secretar de redacție al publicației (din 1928), rămâne un modest factotum și
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
și totodată ca o expresie vaticinară a suferințelor și aspirațiilor întregului popor. B. argumentează că Octavian Goga a cântat pătimirea neamului său nu pe un ton clamoros, ci arborând calmul aparent al îndurării, în sonorități de vibrație psalmodică; suferințele și năzuințele semenilor săi au fost astfel exprimate în ritmuri de copleșitoare gravitate, cu inflexiuni stilistice de tulburătoare atmosferă religioasă. Cu aceeași devoțiune, s-a aplecat și asupra lui Aron Cotruș, căruia i-a prefațat mai întâi ediția de Versuri (1978) și
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
transcendenței, al deschiderii de dincolo de moartea ființei. Dar această moarte va reprezenta nu Închiderea pe care o presupune perisabilitatea, ci deschiderea, ca formă de trecere dincolo, În registrul eternității, care anulează destinul, ca Închidere. Această speranță escatologică se transformă În năzuința spirituală a persoanei. Ea confirmă afirmația lui B. Spinoza: sentimus, experimurque nos aeternos esse - simțim și Înțelegem că suntem eterni (Eticaă. Împăcarea cu soarta este rezultatul acceptării și Înțelegerii continuității, și nu al unei atitudini prin care omul se declară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]