1,457 matches
-
-i întreba: Fi-o bin` așa, / Pă lume să iè ( O soră c-on frate / Și-on frate c-o sor` / Pă lume de dor? / Puternicu` soare / Cu gându-mi gândi, / Scara să făcè / Și mi să suiè / Pân la naltul ceri, / Pân` la moș Adam / Și la moașa Eva. / Dragă moș Adame, / Vin la întrebare, / Tot pe dumneatale; Fi-o bin` așa / Pă lume să iè / O soră c-on frate / Și-on frate c-o sor` / Pă lume de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sânziana / Iè din grai grăi: / Puternice soare / Și al meu frățioare, / Atunci ți-oi fi ție, / Eu ție soție / Până la vecie / Când tu mi-i îi face / Tot un pod de-argint / Tot peste pământ, / Și-n capăt de pod / Naltă mănăstire / Și-on popă de ceară / Cum nu e pe lume / Acela ne cunune. / Puternicu` soare / Cu gându-mi gândè, / Podu` să făcè, / De mân-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de vă trebuie. Puneți-o să vă arate, / Cum face din babe fete / Tinerele și frumoase / Și la flăcăi drăgăstoase. / Ascultați-o cum urează / De Anul Nou, cum înserează, / Cerul nalt să dăruiască, / Casa toată să trăiască / Un trai dulce, fericit / Ca un soare strălucit! / La anul și la mulți ani, / Opriți plugul, băietani! / Ho!"201 Paralelismul dintre drumul lunar, supus temporalității și morții luna fiind considerată "primul mort" și destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De cumplita-ți mamă / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare. Decât m-a mustra / Că te-oi dezmierda / Și mi-a bănui / Că te-oi prea iubi, / M-oi face mai bine, / Ca să scăp de tine, / Trestioară-n baltă / Subțire și-naltă. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic ciobănaș / Din fluier doinaș, / Ș-oi căta prin baltă / O trestie naltă, / Și cât te-oi vedea / Pe loc te-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca să scăp de tine, / Trestioară-n baltă / Subțire și-naltă. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic ciobănaș / Din fluier doinaș, / Ș-oi căta prin baltă / O trestie naltă, / Și cât te-oi vedea / Pe loc te-oi tăia / Și-n tine-oi cânta / Și te-oi săruta. TURTURICA: Ba, cucule, ba, / Nu te-oi asculta, / Porumbacule, / Frumușelule, / Pestrișorule, / Drăgușorule, / Știu că mi-ar fi bine / Să fiu tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Săratu-l-ai? / Sărat. / Mâncatu-l-ai? / Mâncat. / Dar lui N. n-ai lăsat? Ptiu, c-am uitat. / Și gâlca a secat."374 Construcția comparativă, din unele descântece "de deochi", ilustrează, analogic, prin intermediul enunțurilor imperative, ritualul tămăduirii: Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fără să le scrie, ci doar memorândule. Poezia lui Radu Gyr cunoscută de mai toți deținuții, deci și de tatăl meu care era și preot, era „Iisus în celulă”153 “Azi noapte mi-a intrat Iisus în celulă O! Ce-nalt și ce trist era Crist Luna a pătrns după El în celulă Si-l făcea și mai nalt și mai trist... Unde ești Doamne, Am strigat spre zăbrele! Din lună ieșea fum de cățui Am pipăit palmele mâinilor mele Si-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de tatăl meu care era și preot, era „Iisus în celulă”153 “Azi noapte mi-a intrat Iisus în celulă O! Ce-nalt și ce trist era Crist Luna a pătrns după El în celulă Si-l făcea și mai nalt și mai trist... Unde ești Doamne, Am strigat spre zăbrele! Din lună ieșea fum de cățui Am pipăit palmele mâinilor mele Si-am găsit urmele cuielor lui.” Erau recitate și versurile din ”Indemn la luptă „154 “Că-nvins nu ești
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Mari pogorâri de aștri și fumuri lungi ascund/ Petrecerea, sub larmă, a ciclurilor tale." Poetul vorbește egal și monoton despre harta țării, despre apele Dunării, despre naștere și iubire, despre istorie: "Mă gândesc la femeile grece/ când umblau pe aici/ Naltă a crescut trestia/ seducător de mlădie. / Mă gândesc la femeile grece/ trestia-i cu amintiri". 9 "Toate fructele care seamănă cu un cap cad pe rând/ pe tipsiile beznei și fiecare își duce la golire încifrarea/ să danseze,/ deasupra râului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a dreptul în iad. Fruct Dacă în noaptea de Crăciun arunci cu piatra în arbori, vor da mai multe fructe. Femeia îngreunată să nu mănînce fructe crude, că naște mai devreme. (Gh.F.C.) Frunte Se crede că oamenii cu o frunte naltă sînt foarte cuminți. Se crede că doi inși care din întîmplare își lovesc frunțile una de alta vor ținea amîndoi un copil la botez. Frupt Lunea nu se mănîncă frupt; pățești ceva, și pentru vite îi rău de dihănii. Ouă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
De un dor mare m-am uscat -// Și m-am uscat ca cicoarea -// Și m-am vestejit ca floarea -// Bate vîntul de la vale -// Cu miros de iarbă moale -// Bate vîntul de la deal -// Cu miros de leuștean -// Din foișoru ce-l nalt -// Moartea mi-l coboară-n pat -// Din patu cel aurit -// Mi-l coboară pe pămînt -// De pe iarba cea frumoasă İntră-n groapă-ntunecoasă -// Unii zic : ăă - De voi muri -// Am copii m-or pomeni -//- . >> Fie vlagă cît de multă -// Ce se
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
planul uman se află eul liric, inadaptat, singuratic, mistic și teluric, nemulțumit, neliniștit. În plan vegetal, sub influența sacrului, trăiesc oamenii obișnuiți, lipsiți de idealuri. Între eternitate (vecii) și necunoscut (ceață), între cer și pământ se află stelele, iar metafora "nalt candelabru" trimite, subtil, spre divinitate. Dorința de instaurare a unei relații între om și divinitate este exprimată și cu ajutorul rimei încrucișate, a ritmului neregulat, care se amestecă în unele versuri, cu cel regulat. Dar un Dumnezeu ascuns, mut, inexistent îl
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o simplă iluzie), iar geniul rămâne consecvent lumii Departelui. Sintagme precum "dulce minune", "iubirea noastră" aparțin visului care se spulberă, iar geniului îi rămâne chemarea fără ecou: "Floare albastră! Floare albastră!" Geniul își află fericirea în "nori și-n ceruri nalte", în cunoașterea absolută și nu poate fi fericit în lumea terestră. Sunt așadar două posibilități de împlinire: în spațiul terestru prin iubire și în spațiul absolut, prin înălțimile astrale. Poetul folosește verbe la timpul prezent, în descriere: "urcă", "plâng", verbe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
i-a făcut dreptate și l-a întrebat ce se întâmpla dacă nu-i rezolva situația. Atunci, comisul Ioniță i-a răspuns: "Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum!" Comisul Ioniță de la Drăgănești "era un om nalt, cărunt, cu fața uscată și adânc brăzdată", interiorizat, care povestea frumos celor adunați "pe butuci și pe proțapurile carălor". Calul cel roib al comisului era "moștenire din iapa lui Vodă". Confuzia planurilor temporale transferă personajele în mit, în această istorisire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
buzdugan, așa după cum înțelege orice om cu scaun la cap". Dar, protagonistul evadează din turn, pune la cale împreună cu Ancuța cea de demult, eliberarea Varvarei. Planul lor s-a bucurat de succes. Portretul fizic: Todiriță Cătană era "întru adevăr om nalt și voinic subțire în mijloc, lat în spate. Avea mustăți bălai și ochii negri și se uita fudul în juru-i. Era îmbrăcat cu mintean și cu ciubote roșii cu tureatcă răsfrântă, ca un răzăș cuprins". Era cu capul gol și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
între ochi, gândul cel fără hodină săpase trei linii în chip de triunghi, care totdeauna stăteau înclinate una către alta". Pe drumul inițierii se maturizează sub aspectul cunoașterii și autocunoașterii, dar și sub aspect fizic. La început era "sprinten și nalt", iar mai târziu " În coama-i mare începeau să înflorească cele dintâi fire albe". Pentru a se regăsi pe sine pur, trebuia să treacă prin experiența iubirii, prin suferință, dovedind rezistență, mai ales într-un Bizanț marcat de vicii, un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete, adăugându-le doar un bemol... rococo: "Prin găuri de flaut/ e valsul trist al portativelor/ și sună-a colindă sau rugă/ Sunt versuri ieșite din front/ și nesperat se conjugă// Poartă-n casă/ poartă naltă de rai/ ce separă golul de plin/ s-a deschis/ și-n brațele mele duble/ pot de două ori să mă-nchin// Îți voi da un absolut imperfect/ mai presus de cadranul mărit/ Naltul veac să-l sărim/ că e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se conjugă// Poartă-n casă/ poartă naltă de rai/ ce separă golul de plin/ s-a deschis/ și-n brațele mele duble/ pot de două ori să mă-nchin// Îți voi da un absolut imperfect/ mai presus de cadranul mărit/ Naltul veac să-l sărim/ că e bun de sărit". Majoritatea textelor din această carte privesc, la fel, "prin ocheanul invers" al unei sensibilități retro, pe deplin conștiente de propriile atuuri: o retorică bine stăpânită, pliată pe o interioritate vulnerată, înduioșătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e stupul nalt în ceară și în grai/ în pulberea de morți la desfătare/ slăvita curte urcă guri de rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cromatic se înviorează aparent cu verde, dar nu pentru a colora un pastel optimist de primăvară: (S1d)...un portret al lui Dibici-Zabalkanski atârnat în afumatul părete (s.n.) (Eminescu: 2011, 36). (S1e) Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Pereții erau negri (s.n.) de șiroaiele de ploaie ce cugeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
citește înălțimea) altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II, 44). (S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sinelui, în căutarea unui ce elementar demers pentru care cheia se ascunde în diferire. 2. Repetare. Supunem analizei o altă dihotomie hipotext/hipertext, de această dată fiind atenți la diferire. (H7a) Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
neordine într-adevăr păgânească (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). (h7b) El nu-mi făcuse încă neciodată invitarea ca să-l vizitez. În fine, într-o zi îmi făcu această nespusă onoare. M-am dus la el. Locuia într-o cameră naltă, spațioasă și goală. În colțurile tavanului, paia[n]jenii își esersau pacifica și tăcuta lor industrie, într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea, [...] și-nainte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sfânt, colo un cățel svârcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
polisemantică mai putea aștepta câteva paragrafe.Ea este un pretext de suspendare a producerii dedublării. (H2b) E un moment mare, să mă cuget mai întâi gândi el [...] umbra lui începu iar a prinde conturele unei icoane în oloi, cu fruntea naltă, palidă, pleșuvă, cu buze vinete, cu părul de câteva fire sure, cu privirea fixă și profundă, pe care și-o ținti lung asupra cărții deschise înaintea lui Dan. Umbra lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]