1,115 matches
-
pomii crescuți departe de pădure, legănați de vântul deznădejdii, aplecați de poveri și revenind la fel de fermi pe poziție cu fruntea spre stele. Visele nu ne lăsau să ne târâm fiindcă aveam o lume a noastră, un mic Univers mărginit de neîmpliniri, dar cu nucleul încărcat de speranță. Mă gândeam la vorbele ei. Chiar dacă nu le credeam, știam că nu mă mințise... Ea se voia iar copil. Mereu își dorea să o ia de la capăt. Nu înțelegea cum a ajuns, unde-a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate acele neîmpliniri și zbateri supărătoare, pe care le încercase el până atunci, simțea acum cum i se topesc grabnic și fără întoarcere, întocmai așa cum se topește zăpada în fața soarelui de vară. Iar aceasta se întâmpla pe când el avea patruzeci de ani. Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici măcar un loc unde cineva să găsească refugiu. Și ce judecată mai dreaptă poate fi alta decât aceea de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
viață, viața ei...(Marius Iulian Zinca) Întrecerea gândurilor Rostesc închipuindu-mi dincolo de cuvinte deschid culoar minții încep întrecerea gândurilor nerostite se depășesc periculos într-o luptă a sincerităților mor prematur în accidente devin iluzii neatinse în poarta sufletului flutură doliul neîmplinirii tăcerea ucide trăire regăsire ca într-o mină de sare săpau în mine orgoliul mândria și răutatea pierdeam bunătatea și candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în Infern fără far pe țărm obosisem
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vreme îndelungată de-a lungul drumului, fără să strivească un singur soldat al colosalei armate a majestății tale. Apoi s-a abătut anume de la drum ca să ne urmeze. Era evident că gândurile lui vădeau o puternică dorință ascunsă. Nefericirea și neîmplinirea erau înscrise pe fața lui. Desigur, poate să fie și o eroare, dar a stat o vreme îndelungată în fața castelului luminăției tale, adânc cufundat în gândurile lui. Părea că a ajuns într-un punct din care nu ar fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
complicată, ca să nu menționez cât de delicată era situația în sine. Sau poate că relația ei de iubire era atât de dureroasă și deficitară, încât întocmai o tovărășie grotescă ca a mea avea aerul să o relaxeze și să compenseze neîmplinirea ei. La un moment dat, m-a invitat la confesiune. Mi-a mărturisit că realizează cât de singur sunt și că pesemne mi-aș dori să discut cu cineva despre mine, despre secretele mele, așa cum în fapt se desfășoară lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Programul este devastator, generează energii perverse în noi, însoțite de celule la fel de perverse. Poate fi însă oprit tot de noi sau determinat să se desfășoare invers. Există o tentație în noi către autodistrugere, provocată de o stare de totală insatisfacție, neîmplinire sau neîmpăcare cu noi înșine. Vrem să ne autodistrugem sau să experimentăm, în măsura în care subconștientul nostru bănuiește cât de mult ne pot schimba experiențele la limita vieții și a morții. Gândește-te că ai declanșat în tine un astfel de program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stăpân, Galbenă și veștejită Frunza mea, sunt prea bătrân! Cheie în altă poartă Risipit am fost prin ani de soartă Și iubirea am dat o prin străini, Sufletul mi-e cheie-n altă poartă, Lemn uscat și fără rădăcini. Câte neîmpliniri zac în tăceri, Să le număr ar fi fără rost Trupul mi-e o creangă de poveri, Suflete, cât de copil ai fost! Cheie fără zar nedescuiat, Ruginești în fierul altei porți Doar de ploaia rece privegheat, Ca și sufletele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zodiei urăște minciuna . -iubitor de muzică ajunge redactor radio la mai multe posturi pe internet. -ambitios, iubește meseria și crede în înnobilare prin ea. -se caracterizează prin poezia scrisă aceasta izvorând din adâncul sufletului său. Suferință Mă doare și acum neîmplinirea Iar trupul meu nu are nici o vină, Atârna în idei dezamăgirea Cu lipsa mea acută de morfină. Mi-s brațele de vreme obosite Și nu mai pot să mai parez atacul, Iar zilele sunt frunze răvășite Și visele-s de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
miră... acum, când, iată! Și cel de-al doilea talger al ei, de Balanță, fusese ocupat c-un al doilea bărbat... că toate desfășurările, de azi și de ieri, îi păreau izvorând din învățătura pe care Profesorul aspirațiilor și-al neîmplinirilor ei nu înceta să i-o repete în ureche. Încurajînd-o, cu privirile lui fosforescente și atotștiutoare, când cea din urmă mlădiță a frunzișului ei stelar rămânea încîrcită sau încordată. Dojenind-o, când o simțea, cât de puțin, sustrăgîndu-se, de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atâta nevoie de iubirea ei. Da, ea credea cu tărie că iubirea poate fi dăruită prin gesturi, prin cuvinte, prin orice formă. Să arate prin fapte, omului iubit, frumusețea acestui sentiment care izvora din inima ei copleșită de tristețe și neîmpliniri, durere și ură, amăgiri și disperare. „- Și ce te oprește să-i arăți? Știi unde-l poți găsi, du-te la el! - Nu pot. El spune cu atâta ușurință „te iubesc” și altor femei. Nu accept să le ofere altora
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care alte armate cu conducători vestiți treceau Alpii Înghețați, despre iernile grele trăite personal ori prezenta simple sau simplificate proze scurte, unde iernile extrem de grele Își făceau de cap. Tot Victor era cel care cunoștea cel mai bine bucuriile și neîmplinirile generale dar și particulare ale băiatului său, căruia ar fi dorit să-i ofere tot ceea ce era mai frumos și mai bun pe pământ. Din nefericire, acest lucru nu era posibil atunci, trecute erau zilele de abundență materială de la Cățălești
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gârbovit și cu vederile slăbite: Hasmațuchi, eu nu mai văd așa de bine! Ia vezi tu ce minciuni mai scriu aiștia la jornal! Dar nu pot, bunicule, decât acolo unde-s litere mari!, spunea copilul În glasul căruia se citea neîmplinirea. Ce-am să fac, m-oi mulțumi și așa, dacă Înveți așa de Încet! Hai, citește! -„P-A-L-A-T U-L,....PALATUL POPORULUI”, silabisi cu greutate copilul. Palatu’ lu’ mă-sa! A regelui, bandițîlor! Tuvă-n c-r de calici! spunea cu obidă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Au plecat de mână (asta le era permis și chiar indicat de către ambii părinți, din considerente de securitate), fata privindu-l Într-un mod necunoscut de Va, netezindu-și rochițica roz cu flori vișinii, iar el copleșit de Încă o neîmplinire greu de suportat! Soarele, care În fiecare zi străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, `n pofida adevărului cosmic, Își vedea tot mai rar și doar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la fel și spuse: Valerică, (ce delicatețe, a Început cu băiatul!) ție ți-am cumpărat pentru un costum de stof’șoară, iar ție, Mariniță, rochițică roză și pantofi de mers la ... horă! Băiatului Îi mai pierise din timiditate, sentimentul de neîmplinire majoră era contracarat de cel al asigurării continuității, Învățau și munceau Împreună și pentru Va, un novice care cunoștea doar primele două-trei litere ale unui alfabet mirific, era foarte greu să-și ascundă trăirile și privirile care o urmăreau mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai fie nici frate, nici soră, nici elev și nici profesoară?! Mâine să ne facem că uităm totul, binghe?! Vrei să fim nebuni, fără să punem Întrebări? Valerică știa ce i se cere, sau credea el că știa și cu neîmplinirea și supărarea că nu este mare ca nenea Ionel, acceptă imediat: Vreau dacă așa vreți dunneav ... Ildiko, eu rog la tine! Ildiko! La Început nu a fost nimic nou față de lecțiile anterioare și eșuate, ba chiar și acel „să faci
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a munci spre a le birui? Și câte și mai câte altele. În astfel de clipe, ruga mea înseamnă o întoarcere în mine. Parcă redescopăr calea ascunsă a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în cețurile atâtor neîmpliniri. În acest chip, ruga mea pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capătului de viață, de sub adierea Morții, pot crede că eu i-am fost celui de demult împlinitorul de destin. Nu mă simt vinovat față de el. Dimpotrivă, îi sunt recunoscător pentru că din chinurile lui, din rătăcirile lui, din umilințele lui, din neîmplinirile lui, din toată pierderea lui m-a lăsat să-mi împlinesc viața, să mi-o fac adevărată. M-a pregătit ca acum, când a venit timpul plecării, să fiu împăcat, să mă pot bucura până și de mohoreala unor zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
evidentă, care ne duce cu gândul, că autoarea, având în vedere mărturisita-i credință, săvârșește în aceste pagini o amplă și smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri și neîmpliniri, conjuncturale, nedorite, involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită rugă, ne face atenți, ne pregătește pentru ceea ce va urma, adică pentru spovada, care nu se poate face decât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
progenitura ticăloasă fără să rămâi pe de-a-ntregul și definitiv pustiu. * Indolența conformistului care trăiește după toate canoa nele societății de astăzi și efortul inimaginabil al primilor homo sapiens sapiens de a se fi menținut în viață pentru el... * Toată neîmplinirea de care fiecare ne plângem în viață vine din faptul că nu avem un țel spiritual căruia să îi sacrificăm obiectivele meschine care ne consumă și ne urâțesc zi de zi. Cu cât renunți la mai multe din „idealurile“ omului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
după cum îl chema pe maestrul care îl inițiase în filozofie. În filozofia lui Averroes. Care spunea că dacă Divinul ar înceta să mai gândească lumea, lumea ar înceta să existe. * Gândește-te întotdeauna că împlinirile tale în viață provoacă aiurea neîmplinirile multora, pentru un echilibru absurd și nemilos al stării de lucruri. Dacă poți, laudă-te cu înfrângerile care te-au doborât, felicită-te pentru ele, fiindcă întotdeauna sunt compensate de fericiri atât de absurde în apariția lor, încât meritele ascunse
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ci de autenticul visceral, obligând animalul din el să arate că e făcut din aceeași vorbă divină ca și moartea, ca și iubirea, pe care majoritatea o ratează. Oamenii care înghit carte după carte ratează însă altceva, și mai important: neîmplinirea - condiție riguroasă a discernământului. * Prea multă seninătate, de la o vreme. Îmi consumă viața fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
răzbunare a individului. Criminalul se manifestă însă ca un fenomen meteorologic devastator; fapta lui nu comportă nici o justificare, tocmai pentru că ideea morții nu are nici un fel de prezență în el. Crima rămâne pe mai departe un fenomen al naturii. * Fascinația neîmplinirii îți dăruiește avântul unui Ulise a cărui odisee nu poartă rătăcirea spre casă, ci fuga de Ithaca. O chemare spre definitiva renunțare, din care prin tine însuți să confirmi consolarea, această iubire nepământeană și deci improprie omului - o dragoste care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am scăpat de o grijă. Deocamdată însă n-a fost să fie decît o mîntuire de mîntuială... Avem astfel calitățile neîmplinirilor noastre, ale jumătăților noastre de drum și de măsură. Ieșim la interval și construim între timp. În orice caz, cu românu’ de ispravă nu te poți plictisi niciodată, căci totdeauna vine cu cine știe ce noi isprăvi. Poți doar să te crucești
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate acele neîmpliniri și zbateri supărătoare, pe care le încercase el până atunci, simțea acum cum i se topesc grabnic și fără întoarcere, întocmai așa cum se topește zăpada în fața soarelui de vară. Iar aceasta se întâmpla pe când el avea patruzeci de ani. Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]