1,262 matches
-
ca acum. În fond, ne-am gândit în timp ce coboram o culme din munții Orăștiei, drumul nostru de-o săptămână, cu descoperirile și micile lui întâmplări, cu momentele de curaj nebunesc, cu ezitările și renunțările lui, cu tot ce a rămas neîmplinit din teamă sau doar din prea multă prevedere, ne-a recapitulat cumva, ca o metaforă, chiar viețile. Uau (veți zâmbi pe sub mustăți), iaca și cursul scurt de filosofie la școala populară de artă. Păi, cam da, căci de 17 ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Things aren’t what they used to be/I’m missing one inside of me/ Deathly lost, this can’t be real/I cannot stand this hell I feel... “ Ascultam asta, către finalul concertului, și zburam spre zările nevăzute, iubirile neîmplinite, prietenii dispăruți, cărțile necitite & nescrise, concertele ratate... „And emptiness is filling me...“ - iar de aici încolo imaginați-vă ce vă convine, „you’re free...“. SCRISOARE PENTRU MELOMAN Ieri ca și azi - cu Mihail Sebastian despre Enescu și Filarmonică Victor ESKENASY
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
în ale literelor, pe jumătate atent la stil, pe jumătate cuprins de întunericimea minții și a sufletelor celor despre care scrie. După asta însă, talentul se cam epuizează, în timp ce acțiunea se mută în casa medicului: prima noapte de nuntă e neîmplinită (de prea multă iubire, se scuză Vesalius, nu de bătrânețe), iar alte nopți conjugale nu mai există, răceala instalându-se între cei doi soți. Trec patru ani, Maria e pe moarte și face o mărturisire: a avut trei amanți. Soțul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
uitată, fiind transformată într-un minunat prilej de distracție și creștere a profiturilor comerciale. Or, un asemenea fenomen social postmodern mai are încă incontestabile componente mitico-religioase străvechi. Ele supraviețuiesc la nivelul inconștientului colectiv, sub forma unor vise, nostalgii și dorințe neîmplinite. Încercăm să le satisfacem acum prin petreceri nocturne și perfect desacralizate de Halloween. Firesc ar fi ca, plecând de la aceste ipostaze profane ale sărbătorii, să regăsim cultural splendoarea și misterul vechilor tradiții. Vorba lui Mircea Eliade: numai așa vom deveni
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
tului de a nu fi debutat în Fricka wagneriană, la Bilbao, i se adaugă un alt titlu anulat ăLuisa Miller de Verdi, rolul Frede ricăi, la Gran Teatre del Liceu din Barcelona, în noiem brie 1998) și, mai ales, revenirea neîmplinită peste Ocean, tocmai în Austin, Texas ăKlytemnestra din Elektra, în vara lui 2004). Bucurie personală: "Nov.-dec. 2012: Conversație liberă cu Marius Constantinescu - chestionar inteligent, în vederea unei noi cărți Viorica Cortez anul viitor. Alegere photos și ma terial adecvat". — Dar
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
gulerul paltonului ridicat » (2), îi provocase Marthei Bibescu o indicibila senzație de teamă, asemănătoare aceleia pe care o încerca fiind copil, la auzul poveștilor lui Hoffmann. Prințesa evitase întreaga seară să-i vorbească lui Proust; se pare însă că întâlnirile neîmplinite, asemenea călătoriilor care nu s-au realizat, provoacă mai multe emoții decât cele care au reușit. Mulțumită evocărilor Marthei Bibescu, posteritatea păstrează câteva admirabile portrete proustiene: cel de la bălul din 1912, « cu fata palida și barbă neagră, de Crist armean
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
articol privind demolările care s-au făcut pe timpul lui Nicolae Ceaușescu în București și în toată țara, inclusiv în unele cătune din mediul rural. Jurnalul condus de domnul Marius Tucă, este un cotidian național în care și exprimă nemulțumirea toți neîmpliniții din timpul domniei "odiosului" regim comunist, în timpul căruia a fost distrusă arhitectura orașelor și în special a Bucureștiului. Auzim același slogan: "Ceaușescu cu buldozerele lui", el este autorul acestei " nenorociri" după aprecierile unor pseudo-pricepuți. Am rămas uimit, când am citit
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
orice să mai pot face unele lucruri pe care le-am amânat la momente nepotrivite. Cu durere constat de fapt că nu mai pot realiza acum ceea ce puteam să realizez cândva, acele posibilități rămânând acum pentru cartea amintirilor, a visurilor neîmplinite. Nu mă voi mai întâlni cu ele niciodată, așa cum nu-i voi mai întâlni pe mulți foști colegi și prieteni, cu care am petrecut momente de neuitat, unele rămase ca o pecete pe mintea mea obosită și compătimitoare. După ieșirea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nocivă prin ironie și batjocură, dureros de jignitoare. Contactul cu o viață socială incipientă prin frecventarea școlii îi provoacă lui Negoițescu, cum i se întâmplase și lui Kafka, o senzație neliniștitoare de impostură, provenită dintr-un „sentiment parcă al datoriei neîmplinite, al vinovăției fără vină (pentru că vina e prea adâncă spre a o sesiza)“, fapt ce-l face pe pedagog să întrebe: „De ce-i este teamă copilului dumneavoastră?“ De aici până la angoasele regresive ale conștiinței cehoviene nu mai e decât un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a minții remarcabile; cu toate că severitatea lui era părintească și binevoitoare, îmi inspira teamă. La Galați, la școală, a început să se strecoare și instaleze în mine angoasa care nu m-a mai părăsit întreaga viață, un sentiment parcă al datoriei neîmplinite, al vinovăției fără vină (pentru că vina e prea adâncă spre a o sesiza, pentru că nici nu e chiar a ta, ci moștenită din strămoși). Nu străluceam nici acum ca elev, chiar dacă nu mă situam printre codași, învățam fără îndemn, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
colonii, de Ministerul Coloniilor creat în 1894, abia. Puțin cîte puțin se formează o administrație colonială specifică, cu crearea Școlii coloniale. Doctrina colonială rămîne oscilantă între mai multe teme: exploatarea economică, asocierea, asimilarea imposibilă. Dorința de exploatare economică este adesea neîmplinită. Ea este manifestă în dezvoltarea culturilor de export (ca via, în Algeria), confiscarea pămînturilor așa-zise "vacante" și cedarea acestor pămînturi coloniștilor, în Algeria, sau marilor companii în AEF. Administrația colonială execută în mod cert mari lucrări de echipare: baraje
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
scăzută la rațiune, iar nu cu plenitudinea ei. Pentru grecii vechi însă, a fi liber nu însemna altceva decît a fi om în deplinătatea dezvoltării lui, în statura lui întreagă. Asemenea sclavilor și copiilor, barbarii și femeile erau considerați oameni neîmpliniți, neterminați, necrescuți pînă la capăt. în ce privește femeile, această incompletitudine ținea, potrivit doctrinelor medicale antice, chiar de genele lor. Femeile erau, prin natura lor, mai reci și mai umede, mai fluide, mai lipsite de formă decît bărbații, a căror natură era
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu spre Adam? Precum am arătat din scurta analiza a lui George Racoveanu, un fapt este indubitabil: Iuda, vânzătorul, a păcătuit. Se pune atunci întrebarea firească: putea Iuda să nu păcătuiască? Putea. Dacă da, atunci cum? Rămânea jertfa lui Hristos neîmplinită? Nu. Căci se găsea o altă cale a jertfei. Va putea cineva spune că totuși Dumnezeu știa că Iuda va greși? Aceasta nu presupune că Iuda era predestinat păcatului, ci numai că Dumnezeu, care le știa pe toate, știa că
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aflăm că nici nu mai crede necesar să-și prezinte programul de guvernare, considerînd că acesta este cunoscut de mult (aflat la al 40-lea, probabil n-ar fi avut altă variantă decît să repete unul dintre vechile programe - oricum neîmplinite), după consultarea unei statistici privind natalitatea din orașul Iași, pe 1880, transcrie următoarele: "s-au născut creștini 1165; izraeliți 1488 au murit creștini 1676; izraeliți 1059 total -511; +429 avem dar la creștini un minus de 511, iar la izraeliți
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de copil. Iar în atitudinea lui socială Rimbaud se împletea cu Esenin și alții." Deși este foarte greu să riști pronosticuri de istorie literară, Vladimir Streinu nu ezită să scruteze o clipă viitorul ipotetic (și imposibilă al poetului: "...opera lui neîmplinită conține premise din care ar fi înflorit o spectaculoasă dramă lirică a personalității"; poetul "se îndruma etic către piscuri morale inaccesibile și literar către poemul de tip faustic." Având în față doar primele două volume ale creației soresciene (parodiile reunite
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
scăzută la rațiune, iar nu cu plenitudinea ei. Pentru grecii vechi însă, a fi liber nu însemna altceva decît a fi om în deplinătatea dezvoltării lui, în statura lui întreagă. Asemenea sclavilor și copiilor, barbarii și femeile erau considerați oameni neîmpliniți, neterminați, necrescuți pînă la capăt. în ce privește femeile, această incompletitudine ținea, potrivit doctrinelor medicale antice, chiar de genele lor. Femeile erau, prin natura lor, mai reci și mai umede, mai fluide, mai lipsite de formă decît bărbații, a căror natură era
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de o neputință trupească și na fost ajutat. Domnul Iisus Hristos, în grădina Ghetsimani, cu lacrimi a cerut să fie scutit de a bea paharul suferinței și n-a scăpat de el. Biblia și viața prezintă nenumărate cazuri de rugăciune neîmplinită. De unde această lipsă de putere a cererilor noastre către Dumnezeu?” în parte, dezlegarea acestei probleme ne-o lămurește Sf. Apostol Iacob, care zice: „Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca apoi să vă risipiți în plăceri.”. Când cerem, trebuie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și celălalt, simultan și total, unica lor depășire. (...) Creația nu-și menține echilibrul de ființă vie decât datorită tensiunii existente între aceste două realități care, în profunzime, sunt una singură: lumina Tov și încă-nu-lumina Ra, perfecțiunea și imperfecțiunea, împlinitul și neîmplinitul, armonia și haosul etc."314. Nimeni nu poate pătrunde misterul divin decât sesizând simultan și în raportul lor just cei doi termeni ai antinomiei, trăind experiența depășirii antinomiei "în drumul spre sâmburele care îi unește polii"315. Felul în care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și că ceea ce se prezintă, la o primă vedere, ca o abatere de la real, în textura poeziei lirice, nu este de fapt decât un anume tratament la care e supus realul"1. Pe de o parte, așadar, realul ca deziderat neîmplinit, raportul invizibil cu o existență pe care nici autorul nici cititorul se pare că nu sunt dispuși să o abandoneze cu totul în experiența estetică; pe de altă parte, realul dintotdeauna prezent, imanent - subtextual - nu ca referent al exteriorității empirice
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
închisă în cuvântul ființei, în prezența ei suverană, imperială. Iar ființa liberă este ființarea spiritului înaintea creației, desprins de orice prindere a sa în sensibilul manifestării. Spirit al unei lumi care încă nu s-a ales, locuiește golul propriei existențe neîmplinite. Un spirit al ființei gol de ființă, căci "ființa ce locuiește-i însăși locuința", locuirea în nelocul prevenirii, acolo unde nimic nu are loc, nu dă loc decât golului prin care se vede. În rest nimic - realul gros din jur
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei irealități inaccesibile, evazive ori evanescente, ci ale inaparentului în care se (s)pune ceea ce apare. Se arată în fulguranța diafană a unei armonii reale. Viziune de o clipă care nu se împlinește decât în întredeschisul poemului, dincoace de care "neîmplinita armonie" măsoară sărăcia și uscăciunea, iluzia dezimaginării: Și-n sbuciumul de clopote adânci,/ Scutură-te jale, usucă-te, creangă". Dinamica ascendentă a imaginii (Iulian Vesper) Un poem care ne înfățișează pe viu - în chiar devenirea imaginii - cinetica ce definește acțiunea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vând cu bucata (1967), Nuanța albastră a morții (1971), Ulise trece pe strada mare (1974). Ele devin interpretări ale vieții social-psihologice deosebit de subtile, niciodată conformiste. Corneliu e un analist al psihologiei infantile, a neliniștilor misterioase ale acestei vârste, a copilăriei neîmplinite În aspirațiile ei Înalte. L-au descoperit criticii, unii au scris cu aplecare despre noul scriitor psiholog al vârstelor timpurii. Încă din prima sa carte, scria criticul literar Mihai Drăgan, se desprinde „o viziune lirică, duioasă, Învăluitoare, toate schițele sale
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
principală a "iubirii care vine de la Dumnezeu"56 este veșnicia. Căci Dumnezeu există din vecie, și îi răsplătește pe cei care cred în El dându-le viață veșnică. Or flirtul este o iubire mai mult decât stricăcioasă și vremelnică. Frivol, neîmplinit, "flirtul nu este decât o joacă fără viitor, nu este [...] decât o tristă caricatură a iubirii, de vreme ce el nu-și propune să înfăptuiască acel lucru care este esențial iubirii, și anume durata", mai scria Édouard Montier în 1945. Asemenea lui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
schimb, odată cu psihologul austriac, se încearcă fundamentarea teoriei conform căreia fondul vieții psihice îl constituie inconștientul, nivel care influențează decisiv comportamentul individual. Chiar dacă Freud a acordat un rol hotărâtor pulsiunilor psihice interne în determinarea comportamentului uman - reziduuri de memorie, dorințe neîmplinite din starea diurnă, toate acestea refulate latent în inconștient -, el nu a avut în vedere, cum s-a crezut deseori, libera satisfacere a instinctelor. Dimpotrivă, psihologul austriac consideră că diferitele înclinații egoiste ale omului pot fi metamorfozate în dispoziții sociale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
dau curajul ca, la sfârșitul celui de al patrulea an de studiu, să fugă din Academie fără știrea mamei sale pentru a se refugia în mănăstire. Era în anul 1739, la încheierea războiului rusoaustro-turc, când Petru avea doar șaptesprezece ani neîmpliniți. În locul apropierii de Dumnezeu prin liniște și izolare, urmează pentru el trei ani de zbucium, de căutare a lui Hristos în pribegie. Își urmează părintele de suflet, pe călugărul Pahomie, la Cernigov, spre a-i cere sfatul. Cu binecuvântarea acestuia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]