1,431 matches
-
voir" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.132]. 87 Literatura îi atribuie, de regulă, provincialei sentimente baroce, rochii excentrice și un limbaj extravagant. Dacă un autor riscă să o aducă în scenă, ea este nefericită, inocentă și persecutata, necunoscută și neînțeleasa. De regulă, ea va avea cincizeci de ani, iar dacă autorul are condescendenta să o prezinte tânără, va avea grijă să o depoetizeze de la inceput printr-un mic defect, deloc grav în aparență (ten în culori, o împlinire precoce), dar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care va fi întotdeauna răstălmăcit, câtă vreme omul nu va fi dispus să pătrundă până la capăt în adâncimile universului și până când nu va conștientiza cu adevarat propria dimensiune spirituală. Răspunsul lui Quasimodo retrasă și accentua imaginea lui Leopardi că spirit "neînțeles", ermetic, biruitor al iluziilor și dușman al teoriilor mistificatoare facile. Refuzând orice tip de compromis, Leopardi este, conchide el, cel mai mare poet al istoriei culturale europene din ultimele secole.126 2.4. Giacomo Leopardi și triada Giuseppe Ungaretti, Eugenio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu (Eminescu: 2011, II, 46). (S6h) Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, cetind-o în șir, rămâne neînțeleasă...dar orideunde-i începe, răsfoind tot la a șeptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir (Eminescu: 2011, II, 47). Oare nu despre intertextualitate despre diferența dintre lectura lineară și cea tabulară poate fi vorba aici? Iar în secvența următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prozei eminesciene. Fig. III Categoriile intratextuale 4.1.2. "Cezara". Intratextualitate și ekphrasis. Insula lui Euthanasius Încă din nuvela Sărmanul Dionis atrage atenția risipa de imagini creionate în orice colț de pagină sau de masă disponibil. Inclusiv constelația de linii neînțelese care ascund în painjinișul lor centrul roș a cărui accesare deschide porțile lumii către raiul selenar apare ca un desen ce trebuie decriptat printr-o formulă. (Manuscrisele eminesciene sunt pline de desene prin care poetul își reprezintă conținuturi matematice, posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
John se simte atras (impuls reciproc) de Katy, soția lui Henry (mult mai tînără decît savantul aflat la al doilea mariaj), pe de alta, el trezește interesul (cumva obsesional) al fiicei profesorului, Ruth, în vîrstă de cincisprezece ani (o artistă neînțeleasă, respinsă anterior de un jucător de fotbal, de care s-a îndrăgostit nebunește). Maartens captiv în lumea formulelor e mai degrabă opac la aceste complicații emoționale. Își dezvăluie totuși, la rîndul lui, un bizar handicap psihologic: este dependent de prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poeta punând preț pe imaginea izolată"117. Pe măsura apropierii de cea de-a doua perioadă a operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moment al unei realități exterioare fericite, considerându-l a fi parte din singura perioadă a regăsirii totale pe sine. Imaginile vârstei copilăriei i se perindă, prin minte, ca într-un film, în care fiecare secvență stă sub semnul misterului, al neînțelesului, al spiritualului. Din nou, fragmentarismul, ruptura, trecerea de la o idee la alta. Reîntoarcerea, constituind una dintre temele majore ale acestui volum, se realizează, de data aceasta, propriu-zis, nu prin intermediul amintirii. Totuși reconstruirea absolută a acestor ani îi este inaccesibilă din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o idee la alta. Reîntoarcerea, constituind una dintre temele majore ale acestui volum, se realizează, de data aceasta, propriu-zis, nu prin intermediul amintirii. Totuși reconstruirea absolută a acestor ani îi este inaccesibilă din nou poetei, chiar dacă ele sunt simple în aparență: "Neînțeles, cum numai lucrurile copilăriei pot fi,/ Definitiv întinerit prin plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reasamblarea în sine devine din ce în ce mai grea, dacă nu chiar imposibilă, deși autoarea tânjește spre o reîntoarcere. Copilăria edenică de atunci devine copilăra neînțeleasă de acum, deși poeta e de accord că "inocența devine calea întoarcerii spre esențe, spre Adevăr"107: "Neînțeles, cum numai lucrurile copilăriei pot fi,/ Definitiv întinerit prin plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ileana Mălăncioiu devine, însă, prizoniera propriei realități interioare, iar tragicul, transpus printr-o lirică a gravului, pe care aceasta o adoptă în cea mai mare parte a creațiilor sale, e constituit tocmai din căderea între cele două lumi, simțindu-se neînțeleasă total, în niciuna. Lipsa cuvintelor potrivite intervine, la Ileana Mălăncioiu, mai ales, în disperarea acesteia de "a comunica, întotdeauna, ceva, prin intermediul versurilor. Ceva important și urgent, din punct de vedere existențial. Cuvintele, de care, teoretic, în literatură, depinde totul, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aspecte esențiale privitoare la personalitatea domnitorului moldav, marcată de erudiție și hățișuri istorice. Scrierile lui Cantemir, acoperind atâtea paliere ale culturii, oferă noi și noi căi de acces spre lumea în care a trăit principele moldav. Portretul Inorogului hărțuit și neînțeles construit în romanul autobiografic, procedeele narative moderne, antiutopia sunt problematici de istorie literară urmărite detaliat, într-un permanent dialog cu scrieri celebre din cultura occidentală sau orientală. Ion Budai-Deleanu și iluminismul transilvan îi prilejuiesc profesorului-scriitor multe trimiteri la literatura și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în nora isteață, în Dănilă cel intrat în competenței cu dracul" (p. 67). G. Călinescu... "Călinescu își recompunea propria imagine în conferințe (...). Prin acest tip de scriitură, Călinescu găsește o cale de a-și conserva imaginea în sine, în exterior neînțeleasă. (...) Se pune astfel în lumină o autoimagine ce polemizează superior cu opiniile ocazionale ale contestatarilor" (p. 15-16). Aceste substantive care aparțin unui "fond comun expresiv" prin care limbajul criticii și teoriei literare desemnează de obicei instanța creatoare înțeleasă în dublu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
motiv, îl fascinează peste măsură. Apropiindu-se de înțelegerea "diferenței dintre bărbați și femei", copilul își depășește un tabu și acoperă un câmp al experienței pe care, neînțelegându-l, fusese obligat să-l mitizeze. Dar interpretarea reușită a unor lucruri neînțelese nu înseamnă, pentru naratorul blecherian, înțelegerea funcționalității lor, a mecanicii sexuale, în cazul de față. Dimpotrivă, o interpretare reușită înseamnă mai degrabă adâncirea neînțelesului. Naratorul Întâmplărilor păstrează din vârsta copilăriei o capacitate de a interpreta în sens poetic, mitizant faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
experienței pe care, neînțelegându-l, fusese obligat să-l mitizeze. Dar interpretarea reușită a unor lucruri neînțelese nu înseamnă, pentru naratorul blecherian, înțelegerea funcționalității lor, a mecanicii sexuale, în cazul de față. Dimpotrivă, o interpretare reușită înseamnă mai degrabă adâncirea neînțelesului. Naratorul Întâmplărilor păstrează din vârsta copilăriei o capacitate de a interpreta în sens poetic, mitizant faptele cele mai obișnuite și obiectele cele mai comune. Tocmai această capacitate îl va ajuta să își transforme nedumeririle de mai târziu într-o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
inițial greșite, apoi tot mai apropiate de adevăr. Însă interpretarea finală nu poate fi atinsă fără a ancora mai întâi în reprezentarea greșită a realului și nu presupune eliminarea completă a greșelii. Preocupat de amenințarea haosului, a absurdului și a neînțelesului, eroul blecherian propune interpretări ale semnelor din jur, prin care își reafirmă încrederea în aflarea unui sens. Ne vom opri asupra locurilor în care Blecher ilustrează tema interpretării, cel mai adesea folosindu-se de metafore care vor trebui, și ele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală servește drept instrument al interpretării, catalizator ce face posibilă transformarea haosului în ordine. În al doilea caz, bâlciul rezumă, în chip parodic, nonsensul lumii întregi, făcând ca neînțelesul să fie expus și explicitat ca neînțeles. Muzica interpretează rafinând, dând un sens coerent unei experiențe haotice. Ea este în primul rând o realizare a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb, metaforele scripturale ale interpretării încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
În cazul primei imagini, partitura muzicală servește drept instrument al interpretării, catalizator ce face posibilă transformarea haosului în ordine. În al doilea caz, bâlciul rezumă, în chip parodic, nonsensul lumii întregi, făcând ca neînțelesul să fie expus și explicitat ca neînțeles. Muzica interpretează rafinând, dând un sens coerent unei experiențe haotice. Ea este în primul rând o realizare a inteligenței, și abia după aceea una a sensibilității. În schimb, metaforele scripturale ale interpretării încearcă să descrie o explicație de tip total
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la aceste câteva lucruri, încercând zadarnic să le încheg în ceva ce aș putea numi persoana mea; [...] când evenimente și oameni se desfac și se închid în mine ca niște evantaie; când mâna mea încearcă să scrie această ciudată și neînțeleasă simplicitate, atunci mi se pare, o clipă, ca unui condamnat care o secundă își dă seama, altfel decât tuturor oamenilor din jurul lui, de moartea care îl așteaptă (și ar vrea ca zbaterea lui să fie altfel decât toate zbaterile din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înseși: Era în ea ceva trist și resemnat, un fel de concluzie obosită la curgerea timpului de când fusese scrisă și un somn lin în eternitate, ca al coroanelor mortuare" (p. 181). 115 Această încredere în capacitatea povestirii de a explica neînțelesul va fi ruinată în finalul Întâmplărilor, acolo unde orice povestire a unei vieți îi pare naratorului falsă, o raționalizare a unui material inefabil. 116 Vezi Munteanu, 2011. 117 Prima traducere românească a Septuagintei, operă a lui Nicolae Milescu (Ms. 45
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Shadowed Places (1960) de Richard Matheson, însă, la scriitorul român, magia descântecului malign nu se exercită dinspre exoticul spațiu rural către cel urban, ca la autorul american, ci rămâne cantonată în universul rustic. * * * Unul dintre cei mai rafinați (și, concomitent, neînțeleși) prozatori de analiză psihologică pe care i-a dat literatura autohtonă, M. Blecher, instrumentează o (i)realitate coșmarescă în romanul autobiografic 64 Întâmplări în irealitatea imediată (1936), care se deschide cu un epigraf sugestiv din Percy Bysshe Shelley. Ov.S. Crohmălniceanu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
problemă. În apogeul puterii, legea devine nescrisă, iar încălcarea ei este urmată de o ispășire resimțită ca destinală. Manifestarea nemijlocită a violenței mitice este, conchide Benjamin, de același tip cu cea a întemeierii dreptului. Exterioritatea mitică, tradusă ca acțiune teribilă, neînțeleasă a destinului, nu rupe circularitatea dreptului, nici logica lui relațională. Un ultim punct de inflexiune al textului este marcat de modul în care Benjamin face să survină un concept al violenței pure, ireductibile la orice logică a dreptului: este vorba
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
din ce în ce mai mare, în ciuda asumării unei insolitări dureroase uneori, dar și a unei condiții excepționale, eroice. Annette Dorgerloh subliniază această diferență în receptarea singularității artistului ca trăsătură eroizantă, legitimând excepționalul experiențelor sale artistice. "Soarta, sau mai bine zis, mitul singuraticului și neînțelesului (artist) a achiziționat treptat o conotație pozitivă în imaginea artistului ca luptător și reformator, care primește o justificare tardivă. [...] El vrea să reprezinte un erou, a cărui legitimare este validată prin experiențe extraordinare sau fantezii"299. Pe verso-ul autoportretelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
războiului, devine un erou modern, teribil și misterios. Nu trebuie trecut cu vederea că o variantă a acestei sculpturi se regăsește plasată pe un postament la mormântul sculptorului (figura 96) din cimitirul Bellu. Asumă în acest fel Paciurea condiția de neînțeles a geniului sau condiția misterului și a întrebărilor fără răspuns pe care le ridică arta și, prin ea, umanitatea? În Rampa, din 9 aprilie 1912, avem o reproducere după sculptura lui D. Paciurea, "Pictorul Luchian". Din bustul pictorului se desprinde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
s-au făcut propuneri de dezarmare, care au și fost traduse în fapt. Astfel, pe baza propunerilor de dezarmare navală, guvernele britanic și american au început să-și scufunde vasele de război și să-și distrugă organizarea militară. Logica de neînțeles a acestor măsuri se referă la moralitate în felul următor: "ar fi imoral să fie dezarmați învinșii, dacă nu se leapădă de armele lor și învingătorii". Americanii și englezii arătau cu degetul spre Franța, învinuind-o că nu se dezarmează
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Bacăului, ... la treabă. Mi s-a spus că am sacrificat familia, mi-am zdruncinat sănătatea și nu m-am ales cu niciun fel de glorie, nici cu succese vibrante. Dar n-am pretins de la nimeni, nimic. Am trecut prin viață neînțeles. O jertfă pe altarul culturii. Am crezut că acest gest este înainte de toate frumos. Pentru cultura Bacăului”. În varianta sa modernă și interbelică, mediul urban românesc poate fi perceput drept o „încercare” - din multe puncte de vedere, nereușită - de adaptare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]