1,317 matches
-
o anagramă de la Shanghai Ceh. — O anagramă...? Basie se ridică. Terminase de mîncat și Începuse să-și pudreze mîinile. — Te preocupă cuvintele, Jim? — Puțin. Și jocul de bridge contractual. Am scris o carte despre asta. Basie se uită la el neîncrezător. — Cuvintele sînt mai importante, Jim. Reține cîte un cuvînt nou În fiecare zi. Nu ști niciodată cînd Îți poate fi de folos un cuvînt. Jim Își termină fiertura și, mulțumit, se rezemă cu spatele de peretele de metal. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule Tulloch, am fost la Lunghua. Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome! — Doctorul Ransome? Tulloch se Întoarse la poartă. Se uită neîncrezător la Jim. — Doctorul scormonește-rahat? — Ăsta-i, domnule Tulloch. Am scormonit rahatul pentru doctorul Ransome. Trebuie să mă duc la Shanghai să-i găsesc pe mama și pe tata. Am avut un Packard, domnule Tulloch. — A scormonit ultimul rahat... Tulloch scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
organizate și transmise de televiziune, nu a văzut căderea dictaturii, triumful democrației. El a selectat doar chemările cu adresare „tovarăș” (pe cînd Mircea Dinescu și atîția alții au trimis cuvîntul la odihnă) și, Învocînd apariția lui Ion Iliescu, se declară neîncrezător În el, comunistul. Scriitorul vrea să fie și este vizionar, iar eroul, În felul său, are dreptate. Fiecare dintre noi trăiește istoria În felul său. În orice caz, acest ton minor nu ne trimite la blazare, ci la o veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ușa closetului turcesc. Atașul era desprins și zăcea În tufele de buruieni uscate, acoperit cu o folie de nailon. A apărut bătrânul, pe care l-a Întrebat, crezând că este un om de la șantier, ce se Întâmplă cu imobilul. Bătrânul neîncrezător, nici vorbă să fie de la șantier. A trebuit să se legitimeze ca să-l liniștească, spunând că este de la cinematografie, că se va scrie un scenariu, o poveste, că se vor face niște filmări aici, că această casă i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dădea seama că exprima, de fapt, rușinea ei. Se aplecă spre ea. — Am o idee. Ce-ar fi să ne prefacem că treaba asta penibilă cu timbrul nu s-a Întâmplat și s-o luăm de la capăt? Ea Îl privi neîncrezătoare, observându-i jacheta albastru Închis și cămașa rozalie În carouri cu guler deschis: — Nu sunt sigură... —E ușor. Uite. Se Îndreptă și, cu un zâmbet larg, zise: —Bună, mă cheamă Sam Epstein. Sunt vărul lui Saul. Ea Îi luă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la fructele care se Învârteau pe ecran. De fapt, fie vorba-ntre noi, n-am câștigat un ban la jocuri mecanice de noroc. Nici nu termină bine fraza, că o cascadă zuruitoare de jetoane țâșni pe podea. —Măiculiță, exclamă Ruby neîncrezătoare. Am câștigat. Chiar am câștigat. Cred că-s vreo cincizeci de lire aici. Se trezi aruncându-se la gâtul lui și pupându-l pe obraz. Oamenii care jucau la aparate vecine Îi văzuseră câștigând și se Întorseseră să se holbeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
surogatele? Uiți totuși că numele lui e pe lista aceea pe care ai găsit-o. — Dar mereu mi s-a părut că a fost o Înscenare. —La fel cum și fratelui său i s-a Înscenat o crimă, spuse Ronnie neîncrezătoare. — Crezi că sunt o proastă pentru că mă duc după Sam, nu? —Nu proastă. Doar naivă. Trăiești cu speranța că e bărbatul onest și cu onoare care ai presupus mereu că este. Ai trecut prin al dracului de multe lucruri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îi spuse că Încercase deja. Nu-mi merge, din păcate. S-a răspândit zvonul - prin Stella, firește - că sunt o femeie de afaceri necugetată și că orice investitor potențial trebuie să mă ocolească cu orice preț. El clătină din cap neîncrezător. — Știi, spuse el, dacă aș avea atăția bani, ar fi ai tăi fără preget. Chiar ești cel mai grozav bărbat din lume, Sam Epstien. Ți-am mai spus vreodată că te iubesc? — Da, dar nu mă supăr dacă aud asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
va rămâne. Îmi imaginez sala de conferințe, ochelarii, chipul meu din spatele numelui tipărit, colegii cu fotografia modelată în plastic agățată de haină, halatul hotelului, frigiderul din cameră noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în chiloți. Mai târziu, în toiul nopții, corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte și înapoi cu un creion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sângeros, am auzit zvâcnituri care nu proveneau de la carne, vieți ce luptau cu o tenacitate neașteptată, ca și cum s-ar fi bucurat de un ajutor care nu era al meu, nici al aparatelor, vieți care mai cereau și, sub ochii mei neîncrezători, obțineau. Acum, Angela, tu ești în fața acelui mister despre care se spune că este lumină. Te rog, cere-i lui Dumnezeu să te lase acestui mic întuneric terestru în care locuim eu și mama ta. — Reapare... a reapărut. E vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aveam la mine, am vârât mâna în portomoneu și am scos tot. A aceptat ca un cerșetor oarecare. A ascuns cu grijă banii sub zdrențe, ca și cum s-ar fi temut că mă voi răzgândi. M-a însoțit cu o privire neîncrezătoare până în intersecția după care am dispărut. Întunericul începea să se decoloreze, udat de ploaia care continua să cadă, ușoară și continuă. Conduceam în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui automobil îmi băteau în ochi. Două călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Doar umbre de capete, de trupuri. Aud zgomotul aspiratorului, ai gâtul înfundat cu mucus, te curăță. Nu ai plâns încă. Nu ești încă vie. Elsa, vânătă la față și transpirată, se uită la mine. Dialogăm cu privirile care se întâlnesc neîncrezătoare. Ne gândim la același lucru: nu se poate, nu se poate. Mâna Elsei este acum de gheață, la fel și fața ei. A durat puțin, Angela. Dar puținul acela a fost o pauză infernală. O văd pe Italia și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cred, și ceilalți au înțeles și ei. Abdomenul ei era plin de sânge. Și totuși, nu pierduse nici un strop. Hemoragia era doar internă, organele cuprinse puteau fi deja în necroză. — Unde este sala de operații? Medicul de gardă mă scruta neîncrezător. — Dumneavoastră nu sunteți autorizat să operați în această structură... Dar eu începusem să împing targa, deși nu știam în ce direcție s-o iau. Asistenta fugea alături de mine, încercând să mă călăuzească. Sala de operații era într-una din încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului care ducea la cimitir și fără să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre. Am sosit înaintând la pas în piațeta din fața intrării, unde alte persoane, mai obișnuite, îmbrăcate cu haine din zilele noastre, oprite lângă o mașină modestă, priviră cu aceeași stupoare carul funerar care își făcea apariția pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aici? Soarele strălucea în părul lui roșu și răvășit. A trebuit să clipesc în lumină. Ai auzit vreodată de Anne Frank? Știi pe cineva care nu a auzit? —Eu sunt Peter van Pels. Van Daan din jurnal. Am așteptat surâsul neîncrezător. O dată la câțiva ani cineva susținea că este prințesa Anastasia. Mai erau femei care insistau că l-au văzut pe Rudolph Valentino. Erau o groază de Houdini. —Și? —Mă crezi? — Ce e de necrezut? Lumea e plină de naziști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de pini. Cei mai mari dintre băieți, din al căror grup făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră o comoară despre care ne spuneau nouă, celor mai tineri și mai neîncrezători, jurându-se pe tot ce aveau mai sfânt că această comoară exista cu adevărat, era o ladă plină cu jucării. Noi, cei mai tineri, ocupam arborele Ginkgo, de unde răsuna „hei rup, hei rup, hei rup, bum“ și, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îngrijește de producție, se pricepe la muncitori și meseriași. E o cucuvea necioplită și rea ca tata, care ține să nu se iasă din cuvântul lui. Dar cu întreprinzătorii din construcții nu-i merge. Prea le seamănă; asta îi face neîncrezători. Și nici nu se pricepe la vânzări. La o întâlnire ulterioară, Hans Saner sosi încă înainte ca să fi terminat cu construcția casei, cu un Mercedes. Renault-ul devenise prea mic și nici n-ar fi fost potrivit în cartierul de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu lapte. Dar nu trebuie să fie așa mereu! Există și copii cuminți, copii care nu distrug casele altor oameni, care citesc cărți și cos pe etamină și nu-și dau niciodată chiloții jos în public. Mark m-a privit neîncrezător. — Dar noi nu cunoaștem nici unul, nu-i așa? Gândește-te la toate momentele fericite ale vieții noastre, mii de astfel de momente..., aici vocea lui s-a întrerupt brusc, luându-i ceva timp să-și recapete controlul. Vezi cumva copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mea m-a dat de gol, îmi citise gândurile. Dar, de fapt, am adăugat eu, e chiar plăcut când ziua trece repede, nu crezi? Detest când orele parcă nu se mai sfârșesc. Tally se uită la mine cu o expresie neîncrezătoare. — Nu doar dimineața a zburat pe lângă mine, Jenny. Ci ultimii zece ani! Fiecare dimineață ca asta, fiecare după-amiază la fel. Am rămas gravidă când aveam 28 de ani, am clipit o dată și m-am trezit la 38 de ani. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de sus pare să fie zdravăn. Privește uimit, neîncrezător... Pe urmă, nisipul învârtejit îmi acoperă vederea spre bucătăria care aburește neatinsă, până când noi - el purtat pe sus, eu sprijinit - suntem transportați într-o mașină a sanitarilor, numită pe scurt Sanka. Un sanitar sare-n picioare. Alți răniți sunt nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la îngrășat. Nu ajuta la nimic să te plângi. „Păi, duceți-vă de unde ați venit!“, suna răspunsul țăranului sigur de hectarele lui, care era la fel de catolic ca acela de la care fugisem eu în primăvara anului trecut. Pretutindeni oamenii fuseseră întotdeauna neîncrezători, aproape ostili față de străini și - cum se spunea - față de cei fugiți încoace; iar atitudinea asta avea să rămână neschimbată. Peste tot domnea frigul; aici, însă, cel determinat de vreme era sporit de faptul că podeaua de beton nu avea fundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șaptesprezece ani, într-un lagăr pentru prizonieri de război, pe ploaie, căutasem împreună cu un camarad de aceeași vârstă adăpost sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când am spus că acest camarad se numea Joseph, vorbea cu un accent bavarez și era catolic până la Dumnezeu. „Ei și“, a spus ea, „sunt mulți de felul ăsta.“ Eu am afirmat solemn că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Giovanni Croce - acesta e cvartetul uman care a fost de față la ultimele zile ale Pumitei. Arunc În cuvenitul anonimat gloata salariată: grădinari, argați, surugii, maseuri... Mariana a intervenit irepresibil: — Acu ai cum să zici că nu iești invidios și neîncrezător dân fire? N-ai zis nimic dă Mario, care sta lângă noi cu ogeacu plin dă buchernițe, să pricepe când femeia destinsă fuge dă vulgaritate și nu-și pierde vremea trimițând răvășele ca păunu. Că te-a lăsat cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
anulează moartea substituind îndoielnicei nemuriri, prin inițierea într-un iad abstract, o fericire nemuritoare. Sărman V. tînăr! Scriind, simți o putere nemărginită de parcă ai putea săruta ciocîrlia în miezul cerului. Gîndești, gîndești, dar ai să te întorci, pînă la urmă, neîncrezător, ca un atomist la măsurarea umbrei. Renuntă la visul vreunei nemuriri larvare! Nu vom supraviețui ca embrioni și nici ca umbre abia energizate în vreun infern dantesc. Tot ce contează în suflet, char dincolo de persistența persoanei, e învierea trupurilor. Privește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o privire ea a înțeles totul! Întocmai ca și mama lor, cloșca, bunica a început să-i strige: clo, clo, clo! Ei au alergat către ea, dar când au văzut că nu e mama lor, s-au oprit speriați și neîncrezători. Au început să plângă: piu, piu, piu! și nu au mâncat nimic o zi întreagă. O strigau și o plângeau pe mama lor, cloșca... Știu că v-ați întristat după ce ați citit povestea aceasta. Tocmai de aceea, pentru a vă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]