2,174 matches
-
ce e propriu dumnezeirii; El are dumnezeirea ca izvor, ca Cel ce se varsă din Tatăl prin Fiul85 și sfințește creația”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, Cuvântul al VI-lea, în PSB, vol. 40, p. 237-238) „Căci este neîndoielnic că purcede din însăși firea lui Dumnezeu Tatăl”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuvântul al VII-lea, în PSB, vol. 40, p. 301) 81 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Duhul e atenția Tatălui către Fiul și mărturia Lui personificată către
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe Fiul dacă ar respecta firea Tatălui, deoarece, cunoscând ce este prin lucrare Tatăl, cum ar ignora pe Cel născut din El? Sau cine n-ar ocărî pomul, batjocorind rodul născut din el? Deci păcatul față de Fiul e o dovadă neîndoielnică a necunoașterii Tatălui”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a X-a, cap. al doilea, în PSB, vol. 41, p. 967) „Căci nu sunt străini de păcatul împotriva Tatălui cei ce necinstesc pe Fiul, sau socotesc
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Prin urmare, dacă se arată cineva 99 apărându-se astfel, neapărat trebuie să fie de aceeași vrednicie cu acela a cărui stăpânire a citat-o pentru sineși. Deci, pentru că și Hristos S-a apărat așa în fața iudeilor, ne-a dovedit, neîndoielnic, că este de aceeași vrednicie cu Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor, cuv. XII, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 191-192) ,, Încă și aceasta trebuie să se fixeze în mintea voastră, că Duhul Sfânt este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
crezi, aduce și un argument puternic: lucrând cu puterea ce are de a-Și supune Sieși toate (Filip., 3, 21). Are putere, zice, de a-Și supune toate, prin urmare și stricăciunea și moartea. Deci, dacă are această putere, e neîndoielnic că poate face aceasta, ca trupul nostru să devină la fel cu al Lui”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, omilia a XIV-a, p. 243-244) „Deci așa va fi și cu trupurile noastre cele înviate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
decât să reacționeze în conformitatea cu justiția: "Ei bine! Rusia nu se va face vinovată de o faptă care ar fi pentru dânsa o vecinică pată în ochii lumei; ea nu va lua ce noi nu voim să dăm."86 Neîndoielnic, Eminescu știa că Rusia nu se va lepăda de trufia de prădător, dar o asemenea logică este o construcție de înaltă persuasiune, cuvintele fiind adresate, în definitiv, diplomației și jurisdicției europene. În orice caz, știa că lașitatea guvernanților nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dacă interferența dintre logic și lingvistic este un fenomen real, există restricții de aplicabilitate ale diferitelor secțiuni ale logicii în abordarea și interpretarea diferitelor aspecte ale limbii. După Ernst C a s s i r e r290, este evidentă și neîndoielnică existența unei ordini și a unei logici în formele limbii, fapt ce poate fi pus, desigur, în legătură cu structurarea formelor limbii într-o manieră sistematică, încît fiecare element își stabilește conținutul și funcțiile în raport cu celelalte elemente. Cu toate acestea, nu se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
3 Procesul afectiv - apreciativ presupune corelarea criteriului preferențial, socio- emoțional, cu criteriul axiologic. Aceasta Înseamnă că preferițele interpersonale nu sunt spontane, strict emoționale, ci o valorizare prin prisma unui sistem atitudinal, al unor acumulări calitative. Dobândirea experienței sociale este legată, neîndoielnic, de procesul de maturizare a copilului și adolescentului În care un rol decisiv Îl are suportul afectiv. În preadolescență și adolescență, Întreaga conduită se desfășoară pe fond afectiv; relația afectivă reprezintă un stimul, un suport motivațional. 4 Procesul de influență
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
de ceva timp, dar nu putem spune că suntem așezați pe deplin pe calea potrivită, deși știm, cu siguranță, care este aceasta. Parcă ne aflăm mereu la începuturi de drum în fața cărora ne panicăm pentru că nu știm ce să facem. Neîndoielnic, cauza acestei întârzieri se află în noi înșine, pentru că, în locul acțiunii gândite și ferme, care ne-ar fi introdus în mijlocul evenimentelor, am încercat să ne ținem deoparte. Am fost, de multe ori, doar spectatorii, nu și regizorii destinului nostru istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
poate avea loc o manipulare în masă, orchestrată de entități deloc prietenoase. Se pot desprinde grupuri care își însușesc idei și concepții străine cu potențial a modifica, în timp, substanța interesului național. Ceea ce ni se pare unora dintre noi, astăzi, neîndoielnic cu privire la interesul național, mâine poate să ni se pară discutabil, deci negociabil. Tot așa, nu știu dacă am sesizat riscurile libertății de circulație a bunurilor. După veacuri de privațiuni, ne-am înfruptat din bunătățile aduse de prin toate colțurile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să constatăm că „farmacia fericirii”16 tinde să restrângă importanța de care se bucurau ele odinioară. Cum să nu observăm că, în aceste condiții, hipermaterialismul științific și medical este la cârma epocii noastre mai mult decât valorile postmaterialiste? Ea este, neîndoielnic, martora unor noi căutări spirituale, dar adevărul e că noi consumăm tot mai multe îngrijiri medicale și alte „pilule ale fericirii”. Cum să vorbim despre postmaterialism când imperiul medico-farmaceutic își lărgește necontenit frontierele, când medicalizarea existențialului înaintează cu pași de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
culturale, cât și un mare număr de bunuri materiale (automobil, modă, mobilier, decorații interioare etc.). Cumpărarea-plăcere, consumul experiențial: cum poate fi asimilat actul cumpărării cu o activitate recreativă? Cum poate el funcționa ca derivativ? Ce face din consum un divertisment? Neîndoielnic, avântul consumului hedonist nu poate fi separat de multiplele strategii comerciale. S-a evidențiat adesea modul în care publicitatea a erotizat marfa, i-a creat un mediu prielnic, festiv, un climat de vis cu ochii deschiși și de stimulare permanentă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
social, o proporție importantă a populației, mai ales tineri sau defavorizați, nutrind convingerea că „oamenii sunt funciarmente răi”28. Dacă, pe deasupra, mai luăm în considerație și impolitețea, delincvența și alte activități mai grave, criminale chiar 29, tabloul de ansamblu este, neîndoielnic, puțin atrăgător. Totuși, alte rațiuni ne autorizează să fim mai puțin pesimiști. Pentru că „descompunerea valorilor” are și limite: drepturile omului, libertățile publice și individuale, idealul de toleranță, respingerea violenței, a cruzimii, a exploatării celor mai slabi sunt tot atâtea principii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
să-ți alienezi viața și libertatea printr-o muncă atât de prost plătită? Disprețuind condiția muncitorului și cultura muncii, respingând politica și sindicalismul, tinerii „marginalizați” își construiesc identitatea în jurul consumului și al banului, al escrocheriei și al traficului ilegal 30. Neîndoielnic, mizeria se adâncește pe fondul șomajului de masă și al declinului vechilor culturi populare și politice, dar aceste fenomene nu pot fi separate de avântul culturii consumatoriste care a contribuit masiv la dizolvarea conștiinței de clasă și a autorității familiale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în purtători ai carenței de iubire, în automate incapabile să lege între ele relații afective autentice 49. În vitrina cu trofee a lui Superman ar putea figura acum și statueta decapitată a fermecătorului Cupidon. Și totuși, dragosteatc " Și totuși, dragostea" Neîndoielnic, imaginile și discursul având ca temă sexul au devenit omniprezente, dar aceasta nu înseamnă nicidecum că mitologiile iubirii au fost secătuite. În fiecare toamnă, librăriile își reîmprospătează stocurile cu noi și noi romane de dragoste; filmele de gen se bucură
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
schimbe școala și maeștrii, să treacă de la un „produs spiritual” la altul, după exemplul hiperconsumatorului volatil. Mass-media e încântată că medicamentul Prozac este înlocuit cu înțelepciunea filosofică; rămâne încă de precizat de ce natură este această reintrare în grație a filosofiei. Neîndoielnic, neocititorii caută în cărțile de înțelepciune căile care-i pot apropia de fericire, dar vor să ajungă la ea ușor, în mod confortabil, imediat, fără eforturi ale voinței, fără „exercițiile spirituale” intense pe care le prescriau maeștrii Antichității 23. Sunt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Euripide par a fi exploatate și dezvoltate toate temele schițate de Eschil la începutul Orestiei, prin articularea lor în jurul confuziei tragice. Dominată de vocabularul fantomei, piesa lui Euripide revine mereu la problema eidolon-ului. Fantoma Elenei, trimisă de Hera Troiei, seamănă neîndoielnic cu frumoasa grecoaică, nefiind, de fapt, decît o iluzie a lui Paris (dokesis kene), o farsă pusă la cale de către zei. Elena va spune că numele i-a fost despărțit de persoană (onoma și ego) și de corp (doar numele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acestuia simbolizează drama inocenței și a frumuseții ucise în floarea vârstei. Drama unei regalități ce se stinge, deși s-ar fi putut salva prin loialitate. Cu toate acestea, „frumoasa moarte”, în toată splendoarea ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o lume a închipuirilor, a năzăririlor, unde iluzia poate fi luată drept realitate, unde totul te îndreptățește să crezi în existența fantomelor. Căci jocul dublurilor rămâne indisociabil de metamorfozele, de transformările produse deopotrivă în spirit și în formă; el aparține neîndoielnic domeniului magiei. În finalul piesei, ducele se declară incapabil să dea un verdict categoric, ce ar putea decide o dată pentru totdeauna natura celor două elemente ale dublului (who deciphers them). Căci cum să descifrezi, cum să clarifici identitățile, în plină
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai poate decât să schițeze „un gest vag, amintind de fâlfâitul unei aripi”. Genet preia astfel, tratându-l într-o manieră proprie, paradoxul teatrului no: corpul-fantomă este, în același timp, corp statuar, înveșmântat, învăluit, acoperit. Iar somptuozitatea acestui corp-statuie trimite neîndoielnic la ideea de moarte. Genet își dorește costume de ceremonie și pentru personajele din Paravanele - o spune în Scrisori către Roger Blin -, costume cerute de gravitatea paradei ce precede îngroparea cadavrului, moartea lui definitivă; va trebui ca acestea să fie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ideologică. Prin această operație sunt abolite subtilitatea, diferențele, trăsăturile particulare și relative ale școlilor, ale indivizilor, ale evoluțiilor acestora, pentru a face ordine în mod artificial și a scăpa mai ușor de diversitate. Împachetarea sub aceeași etichetă prezintă o utilitate neîndoielnică: e mai ușor după aceea să te delimitezi de ei... Așadar, Democrit. Impresionantul volum din colecția Pléiade care conține ansamblul scrierilor și fragmentelor rămase de la filosofii cuprinși la rubrica „presocratici” propune și un corpus de texte aparținând filosofului din Abdera
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în Phaidon el menționează numele filosofului pentru a-i semnala absența de la moartea lui Socrate și prezența nu departe, la Egina - ar fi putut deci să vină fără nicio problemă... Iar în timpul unei călătorii în Cirenaica, Platon s-a întâlnit neîndoielnic cu Aristip sau cu ai săi. Oricum, la curtea lui Dionisie din Siracuza - unde autorul Republicii imaginează un rege-filosof după gustul lui -, filosoful hedonist și fostul sportiv schimbă destule vorbe de duh și înțepături! Se știe prea bine că se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
familiei burgheze. De situație va profita în întregime spectatorul, singurul care asistă la disputele dintre soți, știind prea bine că o a treia persoană, pitită prin apropiere, este și ea martora involuntară a acestor ipocrite dialoguri conjugale. „Suprainformația” spectatorului generează, neîndoielnic, comicul scenei, căci acestuia îi e dat să vadă un adevărat balet de scuze, de prefăcătorii, de drăgălășenii mincinoase menite să ascundă un adevăr pe care îl cunoaște. În comedie, ceea ce ține, de obicei, de un dispozitiv de supraveghere elaborat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dacă am Înțeles eu bine, Între ipoteza 1 (+/-) și ipoteza 4 (+/+), Însă numai datorită distracției crase, căci nu pare să fi băgat de seamă contradicția dintre Simon, cum este el Înfățișat de ereziologi, și Revelație. După ei, Revelația este opera neîndoielnică a lui Simon și precedă gnosticismul. A fost scrisă sub influența stoică, hermetică, platonică și filonică 36. Înainte de a merge mai departe, să examinăm sumar dosarul de gnostic al lui Simon. Mărturia cea mai importantă se datorează lui Irineu, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Răului, dimpotrivă, este Inteligența (epinoia)-Lumină, și din acest motiv Demiurgul Îi interzice lui Adam să guste din fructele sale, În vreme ce un vultur trimis de Pleromă (În locul mai ambivalentului Șarpe) Îl va Îndemna să le guste. Aici, Șarpele este neîndoielnic rău; i se pune În seamă revelația concupiscenței și a nașterii, prin urmare se vădește a fi un instrument al Arhonților 126. Gelos pe Adam, Ialdabaot vrea să-și recapete Spiritul cu care Îl Înzestrase. Trimițînd asupra lui o toropeală
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai tîrziu -, Shelley preferă să rămînă În cadrul mitologiei grecești, nu a celei biblice, și se pierd astfel multe prilejuri de exegeză inversă a Genezei. Cu toate acestea, În drama lui Shelley lumea este Înfățișată ca supusă unui regim În mod neîndoielnic rău, și nu numai din pricina lui Jupiter, care l-a azvîrlit pe Prometeu În lanțuri și a pus să fie torturat. Jupiter nu este decît un zeu al cerului; el nu e În stare de altceva decît să se joace
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]