2,581 matches
-
regiune cu mișcarea de rezistență din munți. Despre acestea însă se vorbea pe tăcute, mai mult prin semne, de cei avizați și numai la lumina...întunericului! Ca un semn de liniștire a spiritelor a fost faptul că biserica a scăpat neatinsă, iluzia optică era motivul incendiului perceput de noi ca fiind „forma concretă a apocalipsei” care ar fi cuprins așezământul - când în realitate focul potopise cu foc violent acareturile din imediata lui vecinătate, aflate pe terenul ocupat de garnizoana militară (!?), acestea
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
Edenul la Montale este virtualitatea ontologică, dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții: Tu prima mi-ai spus/ că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă. A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc. Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi, spre lumină, spre bănuite zone de combustie purificatoare sau de reviviscență miraculoasă, această simbioză crează mitul mării ce se suprapune peste eden
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
vorbește despre Tine/ Și îmi trimite răvașe” („Șoaptă”). Poeta are o permantă comunicare cu Luna, martoră tăcută și înțelegătoare a unei iubiri ce se consumă imaginar, între doi oameni ce nu s-au văzut niciodată. Sentimentul e „curat și dulce”,„neatins de murdăria gândurilor urâte”( „Simțire”), de parcă ar fi acea iubire edenică de dinaitea izgonirii lui Adam și a Eva din Rai Din universul poetic nu pot lipsi, desigur „cerul ca privirea iubitului”, „dragostea s-a înrădăcinat în suflet asemenea unui
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
care mai pâlpâie lumina aprinsă cândva de Spiru Haret. Și de-aici a început totul, adică imprudența mea de a citi în sufletele românești ale basarabenilor, în esență nealterate de suferința desțărării. Frumusețea lor identitară era ca floarea de câmp, neatinsă de pipeta geneticianului. Și fiind ei, basarabenii aceștia, și cărturari de frunte, m-au luat sub aripa lor culturală. Am publicat în revistele lor, am scris cărți monografice împreună, ca însemnând asta punțile noastre peste Prut, am ctitorit laolaltă bibliotecă
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
culoarea sângelui, iarba crește în tăcere, cerurile vânăt-purpurii, norii sunt de plumb, visele sunt presupuncturile nevralgice ale minții, sentimentele contradictorii generează furtuni, sculptând destine în stâlpi de nisip și sare, precum în țara lui Lot. Poate doar credința rămâne intactă, neatinsă, mai puternică și mai vie ca niciodată, ca unic remediu al atâtor coșmaruri, al atâtor înfrângeri asumate. În această lume a plutirilor la granița transcenderii, mesajul principal al cărții poate fi sintetizat în trei cuvinte simple: Durere, Speranță, Credință. Durerea
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 1 MARTIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374697_a_376026]
-
de miruit suflete. E jurământul lui Dumnezeu, promisiunea după potop, făcută lui Noe, sărut peste jerfa lui, arcuit peste pământ întru nedistrugere. Nimic nu poate fi în afara culorilor...” - Oamenii curcubeului), Ieremia - pe scurt, Scriptura și, evident, mesajul ei, mereu actual, neatins de vreme și de vremuri. Într-un fel sau altul, fiecare din scrierile cărții (fie că știe, fie că nu; fie că și-a propus, fie că nu și-a propus) din acel izvor viu își ia puterea și, după
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
etaj, unde se mutase pentru a fi aproape de fiica ei, o găsi închisă cu cheia. Se alarmă imediat și dădu fuga în camera Leei. Patul era nedesfăcut, fereastra larg deschisă, ceașca de lapte pe care i-o dusese înainte de culcare, neatinsă, iar de Lea, nici urmă. Alergă din nou la ușa băii și bătu alarmată, chemând-o cu voce joasă, ca să nu trezească toată casa: - Lea, ești acolo? E totul în regulă, mami? Niciun răspuns... Lea, deschide, te rog! Te simți
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
încuiat ușa? Un geamăt stins străbătu ca o iluzie prin ușa încremenită. Maria își pierdu cumpătul și alergă înspăimântată să-și trezească soțul. - Liviu, vino repede! Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că e în baie, de aseară! Dumnezeule, ce i s-o fi întâmplat? suspina ea, frângându-și mâinile. Bărbatul, palid ca moartea se năpusti pe scări, urcându-le câte două odată. Când Maria îl ajunse din urmă, ușa
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
preferat era Lumea Muritorilor, locul pe care îl vizitase de sute de ori și în care nimeni nu avea să o deranjeze. Îngerul nu așteptase prea mult și o luă la goană spre plaja sa favorită de pe Pământ, o zonă neatinsă de picior străin și de o frumusețe rar întâlnită. Obișnuia să stea pe nisipul cald ore în șir, privind spre vasta întindere de apă sau citind neîntrerupt orice îi cadea în mână. Luând o înfățișare umană, se pregătea să se
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc.Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi,spre lumină,spre bănuite zone de combustie purificatoare sau de reviviscență miraculoasă,această simbioză crează mitul mării ce se suprapune peste eden
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
chem și acum de la marginea stâncii din colțul ascuțit pe care-l șlefuiești neîncetat în poeme printre cuvinte două glasuri frământa azimile unei viitoare liturghii a bucuriei de a fi născută renăscuta la răsăritul soarelui între două săbii de verbe neatinse de nenăscuții viselor omului Anne Mărie Bejliu, 20 septembrie 2016 Referință Bibliografica: stoluri de puncte pe un cer al nimănui / Anne Mărie Bejliu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
STOLURI DE PUNCTE PE UN CER AL NIMĂNUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374146_a_375475]
-
având grijă să nu-l scape. Într-adevăr, «spectacolul» pe care-l oferea cadavrul lui Ionică Vindecătorul, căci el trebuie să fi fost, era înfiorător. (...) Ochiul stâng îi fusese scos, probabil cu un briceag sau cuțit, iar dreptul rămăsese deschis, neatins, sticlos. Petre Nebunul crestase cu un cuțit sau un briceag pe pieptul Vindecătorului o cruce. De ce-ai făcut asta? îl întrebă comisarul-șef adjunct. Crucea?! Păru să se mire ucigașul. Aaaa, da, crucea. Pentru că se credea Dumnezeu, dar era
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
de smoală, țin strâns lampa lui Aladin să pot înfrunta secundele de pe ceasul din gara tăcerii. Pe șinele ruginite de ploaia ochilor se aude sunet de roți obosite și apare un tren cu un singur vagon, după ferestre sunt cuvinte-lumină, neatinse de bruma furișată mult prea devreme, le adun grăbită pe un colț de suflet și le fac poezie. Referință Bibliografică: Cuvinte-lumină / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2314, Anul VII, 02 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CUVINTE-LUMINĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378736_a_380065]
-
voi și iată A venit din nou Crăciunul Și stau singură acasă. V-am făcut un tort de casă Pus-am ouă de la țară Cu smântână bună, grasă, L-am ornat... O să va placă! A ieșit o bunătate... Dar stă neatins și parcă Tot știindu-vă departe Sufletu-n dureri se-neacă. Bine, mamă, doar ți-am spus, De Crăciun, cu mic cu mare Colindăm cum ne-am propus Mall-uri, parcuri, patinoare. Citește mai mult ...Ce-o mai vrea bunica
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Dor îmi e de voi și iatăA venit din nou Crăciunulși stau singură acasă.V-am făcut un tort de casăPus-am ouă de la țarăCu smântână bună, grasă,L-am ornat... O să va placă! A ieșit o bunătate...Dar stă neatins și parcăTot știindu-vă departeSufletu-n dureri se-neacă.— Bine, mamă, doar ți-am spus,De Crăciun, cu mic cu mareColindăm cum ne-am propusMall-uri, parcuri, patinoare.... XXI. PĂPUȘARII LUMII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1823 din
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1816 din 21 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ! pasăre in zbor zboară zboară pasăre în zbor spune iubitului că mi este dor că buzele mi ard a sărut negăsit că sânii mă dor neatinși de cuvânt îmbrățisările mele împletite în covor de suspine du i somnul să îi aline spune i că ochi mi se pierd în privire că îl aștept și el nu mai vine spune i ce vrei că am tot ce
PASĂRE ÎN ZBOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377764_a_379093]
-
adică, în ce privește Realitatea absolută se preta celor mai diferite interpretări: într-adevăr, această Realitate Absolută se înțelegea fie ca logică absolută în rigiditatea și rigoarea ei (unele Upanisade ne-o prezintă exact în acest fel) [321], fie ca entitate neatinsă, extrem de mobilă, care ochilor unui occidental i-ar putea apărea schimbătoare, precum stările sufletești, fie încă, drept dinamism, care este mai bine reprezentat în vocabularul occidental de voință [322]. Nu mai trezește, așadar, nici o mirare faptul că în aceeași bază
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și centralizat din timpul regelui Burebista, ale cărui origini sînt situate între 70 și 60 î.e.n. Totuși, toate aceste studii nu sînt atinse de o intenționalitate politică. Istoricii români care s-au ocupat de epoca amintită au știut să păstreze neatinse spațiile de cercetare independentă, chiar în perioada cînd lucrările lor serveau o cauză politică. Unele rezultate ale studiilor istoricului Condurachi sînt publicate la București, în 1988, sub titlul Dacia romană antică. Autorul insistă aici asupra influenței grecești pre și postromane
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Mai luați colegiul al patrulea și ștergeți - afară de minime și estrem de rare escepții - toate numele deputaților aleși de-a dreptul prin influență guvernamentală, ștergeți dintr-al treilea în același chip, dintr-al doilea tot astfel și vedeți că partea neatinsă de sistemul de corupție al guvernelor e estrem de mică". Cu bugetul în mână, mai ales când este augmentabil în infinit, ții majoritatea în mână si sistemul constituțional, sistemul controlului se reduce la o iluzie copilărească. E prea adevărat că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
capul, ci pe idei redate intuitiv, care să îmblînzească inima, de aceea frumoasele arte au fost cele mai puternice arme ale bisericii. Arhitectura, muzica, sculptura și poezia au fost puse în serviciul bisericei pentru a da în această sferă curată, neatinsă de nici o suflare impură, un adăpost sufletului omenesc, atât de bântuit sau de patimi, sau de golul lui propriu, de urât. Aruncat din nevoie, în urât, din urât în nevoie, stări imanente naturii noastre și cari nu se pot înlătura
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și de popor sânt înlocuite la tinerime și ceilalți prin romane franțuzești și cântărețe pribege ale cafenelelor străinătății. Un aer bolnăvicios de corupție, de frivolitate, de câștig fără muncă a cuprins plebea noastră roșie și infectează chiar sfera ce rămăsese neatinsă de acest spirit. A crede că o reacție puternică, în senzul național și istoric al cuvântului, ar mai fi cu putință la noi în țară, ar însemna a se face jertfa unei deșerte iluzii. Patriotismul, cu toate acestea, nu este
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și mai bine de ani noi românii peste tot luptăm ca să cucerim peste un colț* al modului nostru de-a fi, pentru limba și naționalitatea noastră, un loc la soare, cât de modest, cât de mic, însă totuși un paladiu neatins de certurile și rivalitățile politice. Ei bine, acest loc la soare ni se refuză, oriunde ne-am afla în afară de România liberă. Astfel vedem că românilor din Ardeal, din Țara ungurească, din Bucovina, ba li se impun așa-numitele limbi ale
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
poetul). * Imaginarul eminescian din marile "poeme cosmologice" (Memento mori, Povestea magului călător în stele, Andrei Mureșanu, Odin și Poetul) se dezvoltă epic din nuclee (în expansiune) a unui impuls poetic mereu in statu nascendi: imaginile proliferează imagini colonizând spații cosmice neatinse de privire. Versurile par niște schelării uriașe pe care aștepți să coboare titanii, zeii "noianului" originar: Deasupra vedea stele și dedesuptu-i stele, El zboară fără preget ca tunetul rănit; În sus, în dreapta, -n stânga lanurile de stele Dispar. El cade
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ai marelui Pallady, pictorii de-acum. 28 ianuarie Trei au fost modalitățile prin care s-a defulat artistul român în totalitarism. Simțind că starea opresivă e de durată incalculabilă și că instalarea într-un regim de exprimare totală este de neatins, unul după altul, începînd din anii șaizeci, bucureșteni care-și însușiseră instrucția solidă în institutul bine populat cu maeștri, dar și curajoși din provincie, iau calea Occidentului și, scoțînd capul deasupra nivelului mediu, atrag atenția și se realizează, iar, prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor, și cu țăranii aduși în nesăbuita industrie socialistă. În lumina apusului, între două grindine, schimbarea gărzii la Palat (Palatul cui?). O urmăresc, nu fără amuzament, știind cum se developă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]