1,328 matches
-
curios. ― Ai și de ce. * Melania Lupu intră într-o croitorie. Responsabila o ajută să-și scoată paltonul și o pofti în cabina de probă. ― Cum a mers? ― Perfect. Ce îmbrac? ― Fusta maxi și scurta de blană. Nu uita pantofii! ― Ești nebună, râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că te machiez eu... Ai adus ochelarii? Melania Lupu își încheie nasturii și se privi în oglindă. Părea desprinsă din paginile unei reviste de modă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i-am cerut Liviei să-mi facă un ceai. Ea s-a uitat la mine curioasă, temătoare, a dat din cap și a ieșit pe ușă cu spatele. Am auzit-o alergând pe stradă. Ce-o fi alergând ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o mașină a Salvării care a venit să mă ia. Am zăcut la spital câteva săptămâni. Întors acasă, am găsit ușa încuiată și cheia pusă sub o cârpă. Livia dispăruse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: "Mefista, ce cauți aici?" Da, Mefista, de la Mefisto
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Madonnei, trecătorii și vânzătorii de umbrele se strânseseră În grabă să vadă ce bucluc se mai clocea. În Învălmășeală, urmăritorul aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă taximetristul nu era nici pe departe la fel de prudent sau de timid, fiindcă Întâmpină Întregul scandal cu un rânjet satisfăcut. Zeliha observă cât de surprinzător de albi și de fără cusur erau dinții bărbatului și nu s-a putut abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ani de zile, mătușa Feride trecuse de curând la paranoia. Cu cât Încercau mai mult s-o aducă la realitate, cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întreabă sufletele alea nenorocite ce Înseamnă cu adevărat să fii vegetarian. Ar trebui să fii recunoscătoare pentru fiecare bucată de carne care ți se pune dinainte, pentru că e un simbol al bogăției. — Suntem Într-o casă de nebuni! Suntem toate nebune, de la prima și până la ultima. Asya și-a repetat mantra, Însă de data asta glasul ei era Înecat de Înfrângere. Eu o să ies, doamnelor. Puteți mânca ce vreți. Am Întârziat deja la ora de balet! Nimeni n-a observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plece de lângă mine! Kitty se Întoarse: — Ce? Ce ți-a făcut? Taximetristul Începu să râdă. Kitty Îl văzu pe bărbatul din spate aplecându-se. Apoi zări mâna lui apropiindu-se amenințător de coapsa lui Desert Rose. — Hei! Inventează, doamnă. Ești nebună! zise el apoi, tăindu-i-o scurt. — Ia-ți mâinile murdare de pe mine, perversule! țipă Desert Rose. Șofer! Oprește mașina imediat! Inima lui Kitty bătea nebunește. Palmele Începură să-i transpire. Ce naiba se Întâmpla? — Dumnezeule, ai mers În cerc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cât de important era pentru tine să vinzi, pentru a-ți acoperi datoria. Nu știa că ești falită, nu? — Nu, zise Desert Rose, aproape plângând. Întotdeauna am păstrat o aparență de succes. — Și nu știa nici că singurul tău client, nebuna aia din New York, nu vrea să-ți plătească? — Nu, n-am vrut să-i spun, să nu-și Închipuie că sunt un dezastru. Soarele coborâse deja de pe cer. Dinspre ocean veni o briză tăioasă, care o făcu pe Kitty să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din parcare. N-am vândut nimic. Pedro era furios, zicea că vrea să plece. Am cheltuit atâția bani din buzunarul meu degeaba! În acel moment Îi sună telefonul. Desert Rose se uită la număr, se Încruntă și nu răspunse. — Și nebuna aia din New York mă sună din cinci În cinci minute pe mobil. I-am spus că sunt În Los Angeles, dar ea sună Încontinuu și mă amenință cu poliția. N-a ieșit prea grozav călătoria asta, zise Desert Rose posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
surprinsă prietena, dar n-o Întrerupse. — Eram odată Într-un restaurant, văzusem un tânăr foarte drăguț. L-am Întrebat dacă pot să-i fac o poză. Avea o față foarte interesantă, m-a inspirat. M-a privit de parcă eram o nebună care voia ceva de la el și a plecat. Oamenilor le e foarte greu să relaționeze acolo, zise ea, luând o gură din băutură și Întorcându-se către Kitty. Așa și tipul ăsta al tău din L.A., pentru tine o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
i-am cerut Liviei să-mi facă un ceai. Ea s-a uitat la mine curioasă, temătoare, a dat din cap și a ieșit pe ușă cu spatele. Am auzit-o alergând pe stradă. Ce-o fi alergând ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o mașină a Salvării care a venit să mă ia. Am zăcut la spital câteva săptămâni. Întors acasă, am găsit ușa încuiată și cheia pusă sub o cârpă. Livia dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie, frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii, însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: „Mefista, ce cauți aici?” Da, Mefista, de la Mefisto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fac tot ce pot ca să iasă bine, ceva frumos, atât pentru mine, cât și pentru colegi. Piesa se numește „Corabia nebunaticilor“. Eu am rolul unei deținute nebune care este o persoană sclifosită, pretențioasă și foarte cultă, foarte educată. Sunt trei nebune, doi nebuni. Fac diverse isprăvi. Corabia și ce-i acolo e pușcăria. Corabia e așa cum e, un loc mic. Regizorul, un băiat, mi-a dat rolul. Fac orice rol fiindcă n-am nici un fel de reținere. E, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am învățat să scriu cu ele imediat, scriind. Aici, la pușcărie. Stăteam pe geam, fluieram, vorbeam... „Fă, te iubesc, îți dau o mie, să am ciocolată. Fumez David, Romans.“ Făceam mișto: „Mă, care ești ăla?“ - „Uite, fă, aicea, deasupra ta, nebuno. Ia scoate oglinda. Uite-mă, na!“ - „Câți ani ai, mamă?“ - „Atâta“ - „De unde ești?“ - „Din Berceni“ - „Păi, stau lângă tine“. Eu nu eram din Berceni. Știam niște băieți care stătea pe-acolo. „Da’ cum te cheamă?“ - „Cutare“ - „Și ce pedeapsă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
v. și dosarul realizat de Nicolae Țone în Aldebaran, nr. 1-4, 2001, pp. 91-115, cu privire la editarea primelor poeme ale lui Tristan Tzara. O variantă modificată a fost publicată în volumul De Nos Oiseaux, Ed. Kra, Paris, 1929, p. 26. Versul: „nebuna satului clocește măscărici pentru palat” („Tristețe casnică“) a fost decupat, tradus în franceză și interpolat în poemul Le dompteur de lions se souvient din volumul Tristan Tzara, Vingt-cinq poèmes, H. Arp, Dix gravures sur bois, Collection Dada, Zürich, 1918, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încărcat cu sare acelor binefăcători, prin bunăvoința unor negustori care locuiau în satul Tolomino și care cumpărau de la ei lână. CARTEA A TREIA I Prima persoană cu care ne-am întâlnit în timp de coboram spre Cividale a fost o nebună. O bătrână cu părul ciufulit și cu veșminte zdrențuite care ședea pe o piatră pe malul râului Natisone. Își legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe urmă a început s-o chinuiască. Se scula cu noaptea-n cap și alerga până la pădure. Râdea singură în mijlocul curții pline de argați ori cânta de răsuna casa cine știe ce romanță deșucheată. Așa că i s-a dus repede numele de nebună. De aceea nimeni nu s-a mirat când Nălbica a hotărât să se întoarcă la mănăstire, renunțând la toată averea. A dat pământurile locuitorilor din Coteni, să le stăpânească în comun. Satul s-a și numit de atunci Comoșteni, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și acoperită de morgoni, pe care Zogru a-nceput să-i adune reflex, unul câte unul, cu mâinile Ancuței. Andrei o privea uluit din pragul biroului. Se gândea că își face pase magnetice ori că, pur și simplu, face pe nebuna pentru că se știe privită. Discutaseră imediat după ședință, fiecare dintre ei nelămurit - Dacă-ți spun că nu știu ce m-a apucat, ai să zici că mă scuz, spunea Ancuța, lăcrimând. Dar puteai să spui înainte, n-aș fi fost eu omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
A fost un drum lung, uneori cu greutăți și lacrimi, dar de cele mai multe ori cu zâmbete și veselie, ce ne-a impulsionat să devenim așa cum suntem noi acum. Și-ți amintești primul film la care am mers împreună? Râdeam amândouă, nebune de fericire. Eram atât de naive și de superficiale și nu ne păsa de nimic, însă eram “noi”! Dar prima ceartă? Câtă furie adunasem în mine! Câtă nedreptate simțeam și mai ales cât de neadevărată mi se părea prietenia noastră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiecare înghițitură. A vărsat până când nu se mai ținea pe picioare. I-a implorat pe El, pe Iștar, pe Marduk și pe mama lui cea binecuvântată, i-a rugat să-l scape de chinuri și să-l lase să moară. Nebuna de Zilpa s-a strecurat în cortul lui să vadă cum se simte și apoi mi-a povestit și totul suna mult mai rău decât era în realitate. Zicea că avea fața mai albă decât luna plină, că urla ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu mândrie și dragoste. N-a fost greu. A fost ca și cum aș fi fost arsă de soare și cineva mi-ar fi pus apă rece în gură. Am zis „Shalem” și am respirat ușurată după ce atâția ani fusesem amărâtă și nebună. I-am spus fiului meu „Bar-Shalem” și vechea apăsare din piept mi s-a risipit. Am recitat numele mamelor mele și am știut cu toată certitudinea că ele erau de-acum moarte. Mi-am pus capul pe umărul lui Werenro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic ca să scape de micile animale care Încă se agățau de veșmintele și de părul ei; avu nevoie de cîteva clipe ca să-l descopere pe Ryan, care se uita la ea cu un aer nedumerit. - Ce te-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
malul estuarului. Vederea Zodiacului ancorat la pontonul unui mic golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă În barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de cincizeci de cai-putere, trase ca o nebună de cablu pentru a-l porni, gata să trîntească o Înjurătură cînd eșuă la prima Încercare și Începu să urle cînd văzu o siluetă Înălțîndu-se pe mal În fața ei. - Chiar credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
salon. Dar e ca într-un vis urât. Cu cât frec mai mult, cu atât se mânjește mai tare. Mă privesc din când în când în oglindă. În viața mea n-am arătat mai neîngrijită Am un păr ca de nebună, cu o șuviță grotescă de blond-verzui unde mi-a sărit clorul. Am fața roșie și strălucitoare, mâinile trandafirii și umflate de durere de la atâta frecat, iar ochii injectați. De ce nu se ia ? De ce ? — Șterge-te ! strig, aproape plângând de frustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot să-i zic nimic. Cine ascultă sfaturile juridice ale unei menajere ? Mâna lui e pe mânerul ușii. E ultima mea șansă. — Doriți zahăr la cafea ? zic în pană de idei. — Poftim ? Eddie se uită la mine ca la o nebună. — Nu mai știam precis, murmur. Și n-am vrut să atrag atenția în public asupra cantității de zahăr pe care o consumați. — Da, o bucățică, spune Eddie agasat. Altceva ? — Păi... mai e și altceva. Se pare că sunteți pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]