7,611 matches
-
spațiu. O durea, fizic, răutatea, ipocrizia, lipsa de Dumnezeu a celor din jur dar cel mai tare o îngenunchea prostia bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că Noia era prost, nebun ori gelos fără măsură, dar avea o inimă sensibilă de copil orfan și el nu putu să suporte prăbușirea înlăcrimată a nevestei lui. Veni lângă ea și-i ceru asigurări că nu-l mințea. Femeia îi făcu hatârul, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o întâlnire între cele două femei, în locul stabilit de Luana. La ora hotărâtă, doamna Noia o văzu pe Rebeca apărând în colțul străzii, îmbrăcată într-o rochie extrem de sexi, după cum îi era obiceiul. Tremură de bucurie la gândul ce pasiune nebună va face Don Juan când va da cu ochii de picioarele ei lungi, de adâncimea, amețitoare, a decolteului. Rebeca se apropie țeapănă, nerușinată și-o întrebă din vârful buzelor ce dorește. Luana îi întinse ziarul. Găsești aici tot ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui somn adânc din care doctorii se îndoiau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la vale, încet, ca pe un tobogan cu panta prea mică. O dureau ochii tot săgetând întunericul și nu-și dorea altceva decât să ajungă acolo unde el pierea. În aceeași zi, cu hainele șifonate și privirea pierdută, de om nebun, Radu Noia intră în salon. Ștefan nu schiță nici un gest. Continuă să vorbească, ca și cum numai el și Luana s-ar fi aflat acolo. O ținea strâns de mână, privindu-i chipul liniștit. Tânărul Noia se așteptase la o altă reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și știu că el e dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu-se cu devotament, pentru a-i aduce ei izbăvirea, sufletul i se umplu de emoție și închise ochii fericită. Își dori, pe neașteptate, cu o forță nebună, să treacă dincolo. Împinse zidul cu toată puterea iar în clipa următoare, ca o flacără stârnită din nimic, inima îi zvâcni, cuprinsă de un suflu pustiitor, când vocea îi spuse: " Hello! Is there anybody in there? Just knock if you
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cădea acum neîngrijit, crescut fără măsură, peste chipul obosit. Inima i se frânse de o suferință cruntă. Îl ura. Nu voia să-l vadă, să-l audă, să știe de el. Îi contesta existența, calitatea de om. Simți o dorință nebună să facă țăndări fereastra și bucățile de sticlă, tăioase, ucigașe, să cadă asupra lui sfârtecându-l, reducându-l la tăcere pentru totdeauna. Îl voia pierdut, întins la pământ, produs al frunzelor moarte, suflet al iadului. Să-l uite, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan fu un eșec total. Deși își propuseseră să meargă într-un loc anume, ei se opriră în primul local și Luana comandă o sută de grame de Angeli. Nu-i stătea în obicei să bea dar simțea o dorință nebună să uite, să se detașeze de situația încâlcită în care se afla. Privirea stinsă a soțului ei, ochii afundați în orbite, o dăduseră peste cap. O întorcea pe dos și prezența acestui bărbat frumos, atent și îndrăgostit, de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
umbra copacilor, un bărbat se grăbi s-o apere. Ridică ochii spre chipul protector și întâlni privirea caldă și umilă a lui Radu Noia. Înțelese, atunci, ceva ce nu credea că e posibil. Îi fusese dor de el. Un dor nebun, sufocat de mii și mii de negări. Îl iubea. Din tot sufletul, ca în prima zi. Apropierea lui îi luă mințile cu aceeași forță cu care o făcuse mereu. Era singurul bărbat alături de care trăise sentimentul că e acea jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sexul meu nepotrivit, o femeie în rochie albastră a luat loc la masa din spatele lui. Lumina amurgului și culoarea rochiei au făcut totul. Cristian Bariu știu că acest suflet îi va lipsi foarte mult. Avea să-i fie un dor nebun de ea. Spuse doar: Noapte bună, doamnă Noia. Două zile umblă prin puzderia de magazine să-și cumpere ținuta pentru recepția organizată în cinstea evenimentului. Bucureștiul era o metropolă dominată de vacarm, sufocată de mașini și pietoni repeziți, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ani, pe când Batavia olandeză ajunsese În culmea gloriei, aceste magazine erau pline cu saci de mirodenii, ceai și lemn parfumat, purtate apoi În Europa, unde deveneau de neprețuit. Acesta era portul unde fanteziile europene se Îngrămădeau cu o frenezie nebună, dar acum pe străzile vechiului oraș nu se mai zărea nimic din gloria trecută. Vocile negustorilor prosperi nu mai răsunau pe aleile Înguste, iar clinchetul monedelor de aur dispă ruse de un secol. Chiar și În sudul orașului, numit de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căutase În dicționar, aflase că era vorba de un nebun. El Însă nu se gândea la acea biată ființă ca la un nebun. Era doar o făptură singuratică Într-un loc pustiu. Însă poate că tocmai asta Înseamnă să fii nebun. Poate că, dacă ești cu adevărat singur Într-o lume pustie, Înseamnă că ești nebun, pentru că nu ești În stare să pricepi ce-i cu lumea aceea care le aparține altora. Johan se Întrebase dacă nu cumva și el era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Poate că, dacă ești cu adevărat singur Într-o lume pustie, Înseamnă că ești nebun, pentru că nu ești În stare să pricepi ce-i cu lumea aceea care le aparține altora. Johan se Întrebase dacă nu cumva și el era nebun. I se părea o mare ușurare să gândească În felul acela. Nu, Farah, tu nu ești Într-o ureche. Uneori, i a spus el, uneori am același sentiment. Cred că trebuie să fi născocit toate astea. Ce să fi născocit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Stai să vezi, șopti Elena, cum o să vină tata la mama, să n-adormi, auzi tu? Să știi că am să-ți dau numai coate. În noaptea asta, gata vedem și noi, ui, să nu uit să ridic transperantul. Ești nebună. Nebună, ne-nebună, trebuie s-o știm și pe asta, ca să nu murim proaste. Ssst, vine mama. Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste Carmina intră sub plapumă. Închise repede pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să vezi, șopti Elena, cum o să vină tata la mama, să n-adormi, auzi tu? Să știi că am să-ți dau numai coate. În noaptea asta, gata vedem și noi, ui, să nu uit să ridic transperantul. Ești nebună. Nebună, ne-nebună, trebuie s-o știm și pe asta, ca să nu murim proaste. Ssst, vine mama. Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste Carmina intră sub plapumă. Închise repede pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajută, pe când eu am toate atuurile de partea mea. Oricând îți pot dovedi, negru pe alb ceea ce susțin, lucru pe care tu nu-l poți face, ce mai! Tu mă contrazici dintr-un sentiment de umanitate prost înțeles. Mă crezi nebun? Eu nu sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți fie clar! Într-o clipită Carmina rememoră toate cuvintele spuse mai înainte și fără să știe cu precizie cum, își dădu seama că frazele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
descrierea celor două situații, ar fi observat că numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a zis el când a îndreptat mâna spre pachetul de țigări, a realizat repede efectul lui asupra altora, și eu am scos din pachetul lui Baby o țigară și i-am dat-o îngerului, cel puțin pentru mine, desigur părea nebun și paranoic și cu idei mistice și a zis eu mă ocup cu grădinăritul. Ceara de la trandafirul roșu se topește, curge ca sângele, un trandafir ce părea kitchos pe un suport de metal, ca un nufăr roșu și în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
doamna... eu prieteni le spun, nu contează vârsta, e bună, îmi lasă o ușă deschisă și îmi pune ciorbă și mâncare, acoperite, și eu îi spăl scările, stau în punctul 0, știți unde e? de la televizor - televiziune mai încolo. E nebun, spune Cezar, sigur, mergem? sau mai stai cu el? Mergem, zic, e gelos? E totuși foarte târziu, aproape de 3 noaptea, mergem amândoi pe străzile Bucureștiului, e frumos aici în centru, tot aici voi locui în garsoniera pentru care voi purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mai face o dată pe terasă la AfterDays în fața unei colege care încerca să cânte și va mai face tot felul, ca de exemplu, o brichetă, a mea?!? explodată, băi, bine că nu i-ai dat în capotă, mașină nouă, ești nebună? și îi mai place vruum! seamănă cu un obuz, sigur, zic, un tub de lipici lipește instantaneu ochii și pielea și îmi pune și în cap, of, da’ mai lasă-mă, chiar mă supăr, te superi?! Mami nu se supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zi poate fi un an, unde crezi tu că e raiul, tot aici, pe pământ, o nouă călătorie în care vei întâlni doar oamenii care ți-au făcut bine, ce este eternitatea? dar deja v-am spus prea mult. E nebun, spune Cezar, are idei mistice, mai stai cu el sau mergem? Aleargă Iepurii, aleargă! îmi spunea odată un fost guru care m-a ajutat, dar pe care nu l-am iubit, aleargă Iepurii, aleargă! și-n ziua aceea, după ce Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
plină. Sunt în tren, mă aștepți în gară? Cobor la Galați sau la București... ce mai vrei?! Zi! Mă aștepți? sau... Te aștept. Doamne, ne-am uitat noi unul la altul de la 3 metri opriți, ce să zic? eu sunt nebună, dar nici tu nu ești... ha! Am venit pentru că m-ai chemat. Daaa! și el mă sărută de data asta, pe stradă, după ce mergem și râdem și povestim și părem din filme, la 6 dimineața, în ploaie încă, râzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige: Sabina, sunt eu, tata! E nebun, exclamă oficianta. Chipul i se destinse, brusc eliberată de spaime și presimțiri negre. La o adică știa ce are de făcut. Sabina, mă auzi? Ușa tremura În mâinile neașteptat de puternice ale bătrânului. Domnule profesor, șopti Șușu, ce bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]