1,116 matches
-
după 1948, imensa Chină iar, după 1950, țări din America Latină, Africa, Orientul Apropiat și Îndepărtat. Numai formidabilul efort politic și militar al lumii libere, condusă de S.U.A., a putut opri realizarea punctului 13 din Testamentul lui Petru: „Imperia lumii”. Proiectul nebunesc al țarului avea, însă, o slăbiciune fundamentală pe care nici el și nici urmașii săi nu o luaseră în calcul; imposibilitatea de a ține, pentru foarte mult timp, în chinga unei terori demențiale, sute de milioane de oameni. După mai
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
îndrepte, pentru prima oară în istoria ei, spre construirea unei civilizații moderne și a unei societăți libere și democratice. Se părea că președintele Elțin, artizanul desființării comunismului în Rusia, va angaja țara pe un drum nou, pașnic, renunțând la visurile nebunești ale lui Petru I. N-a fost, însă, să fie așa! Urmașul lui Elțin, Vladimir Putin, a reîntors treptat roata istoriei și a readus Rusia acolo unde se afla înainte de Mihail Gorbaciov. Politică autoritară, dispreț față de libertățile cetățenești, o nouă
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
aduse aminte de groapa În care se odihnea Wilfriede, Împreună cu mogâldeața fără nume pe care o ura fiindcă-i răpise soția. I se strânse inima gândindu-se că femeia zăcea acolo În frig, În pământul Înghe țat, și un gând nebunesc Îi trecu prin cap. Voia s-o dez groape și s-o aducă acasă... Plecă cu capul descoperit și ochii goi, cu straiul cernit pe care nu-l lepădase de la Înmormântare. Slugile ascunse În șopronul din fundul curții se uitau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și cu fața Împietrită, Conrad urmări scena de groază fără să scoată un cuvânt. Spre uimirea trădătorilor, alături de el se afla Giancarlo Spada, „prietenul“ lor de odinioară, pe care Îl cunoscuseră la Curtea imperială. Cavalerul nesăbuit, gata de toate isprăvile nebunești, privea cu seriozitate și ră ceală cumplita execuție. — Nici republica nu-și cruță dușmanii, niciodată, spuse el. Familia Zähringer se poate bizui pe prietenia noastră. La plecare, Conrad Îi mulțumi pentru ajutorul pe care Veneția Încercase să-l dea. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu ajunge la școală obosiți și transpirați. Dacă ar fi fost după mine, nu era nicio problemă: aveam picioare iuți și o vărguță suplinind cu succes absența unui bici real, cu ajutorul căreia îmi "stimulam" căluții mei înaripați într-un galop nebunesc, zburând prin toate hârtoapele și terenurile denivelate. Eram un jocheu de invidiat, iar caii mei "pursânge" nu oboseau niciodată. Așa că, după un scurt moment de reflecție, i-am răspuns afirmativ: Da, Mircea. În secunda următoare am țâșnit într-o goană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
actor, mă gândeam că genul acesta de om, cu iertare vă spun, căci nu vă judecam pe dumneavoastră, aș fi bănuit că dizeurul, în general, suferă de un egocentrism pe măsura gloriei dobândite. Și eu unul, prins de o curiozitate nebunească, aș vrea imediat să văd ce s-a scris nu știu unde despre o carte de-a mea sau despre vreo conferință, aș căuta imediat rândurile, de aceea m-am mirat. Ei, dacă aș fi fost un cântăreț celebru ca dumneavoas- tră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de urgență la spital, de data aceasta având toată fața și corpul pline de sânge. Și tot nu s-a oprit. După ce și-a revenit, în august, la Piatra Neamț, a fost aproape să-și sucească picioarele după un alt salt nebunesc, în care balansurile prea puternice și manevrarea complicată a suspantelor l-au făcut să nu se mai concentreze pe final, când se apropia tot mai tare de pământ. A nimerit direct pe călcâie și era cât pe ce să-și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Mă bucur să vă întâlnesc întreg, domnule Fernic, am auzit de acciden- tul dumneavoastră. — Sunt bine, da, vă mulțumesc. Dumnezeu până la urmă are grijă de noi, în felul său cinic, uneori, ce-i drept, și face semn spre baston. — Curajul nebunesc se plătește până la urmă, domnii mei, mai ales atunci când nu pornește dintr-un scop nobil, ci dintr-o simplă dorință de extravaganță. — Aveți dreptate, aveți... Însă ce plictisitoare ar fi viața fără puțin suspans, puțină exagerare și adrenalină, doar înțelepciune
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Capitolul 9 Rada Bucureștiul e parcă tot un concert fără oprire. Pe orice stradă nimerești, dai de o altă voce și o altă orchestră nemai- pomenită cu alte chei și note care te agață și te poartă pe ritmurile lor nebunești. Tangouri, romanțe, populare și lău- tărești deopotrivă, să nu mai pomenim și de începuturile jazzului, care face să-ți sară inima din piept. Dacă ar fi existat într-adevăr carpetele magice din poveș- tile arabe și ai fi putut zbura
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un raft special, alături de cele mai frumoase cântece internaționale din acea perioadă. Și pe ea, dar și pe minunata americancă negresă Josephine Baker, „first black superstar“, care era în plină glorie pe scenele din Paris și Berlin, cu dansul ei nebunesc Charleston, nud, le-a văzut Cristi în carne și oase. Tot atunci, la Teatrul ABC, a ascultat-o pe viu pe tânăra Édith Giovanna Gassion, cu numele de scenă Édith Piaf, care abia începuse să înregistreze primele discuri. Era fascinant
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
marii soliști ai Franței, ai Italiei, ba chiar și ai Germaniei. Tangoul e pe moarte, și oricât vă doare, vă înțelegem, trebuie să recunoașteți că jazzul este acum la modă. Melodiile vesele încântă lumea, pline de zâmbete și de ritm nebunesc, cu puțin dans pe scenă și o glumiță, asta se caută acum. — Dumneavoastră cu siguranță aveți o părere foarte greșită despre mine, deși colaborăm de atâția ani și, exceptând contractul pe care l-am mai avut cu Odeon, rupt de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
începutul verii, părăsește definitiv grădina de la Șosea și restaurantul de pe Matei Millo, care îi asigurau o imagine de invidiat, fiind printre cele mai cunoscute și apreciate localuri ale elitei ultimilor ani. Pe moment, nimeni nu i-a înțeles decizia aparent nebunească, considerând că poate se adunaseră prea multe pe capul artistului și mintea i-o luase puțin pe arătură. Nici chiar prie- tenii săi din orchestră, cu care cântase de atâția și atâția ani, nu au avut încredere în el, majoritatea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi trebuit să o ducă fata, dar pe care o car eu, plin de solicitudine. Cei doi filmează tot timpul: manifestări literare, scene în tren, excursii, discursuri și reacția oamenilor la ele. Vor face un film consacrat voiajului nostru nebunesc. După care, pentru Margarete va începe o perioadă de căutări febrile pentru un nou contract de muncă: a fost angajată doar pentru Literatur Express și profită să-și mai pună niște bani deoparte. Poziția lui Karsten, înțeleg, e mai sigură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că fetele resimt o undă de insatisfacție. Dar cu o vizibilitate mai bună, n-ar fi avut parte nici de-atât: o după-amiază caldă, cu soare, ar fi anulat aura de excepție a gestului celor doi temerari. Așa, robinsonada lor nebunească pare proiecția cumulată a tuturor orgoliilor masculine din Trenul Literaturii (aici, da, frustrare!). VITALIE CIOBANU: Suprafața „platoului de filmare” în care ne găsim e prea mare și denivelată, imposibil de cuprins dintr-o privire, de aceea, am senzația, anxioasă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bază de havuzuri multicolore, care își măresc sau coboară jeturile de apă în funcție de prezența mulțimii. Iată, îmi zic, o mostră din arhitectura de mâine a Berlinului, un oraș în care se construiește non-stop, zi și noapte, dintr-o nevoie aproape nebunească de a recupera întârzierile istoriei. Plecăm pe jos spre stația de metrou, până la care trebuie să traversezi câmpul roșiatic, marțian, înțesat de canale și gropi de excavație. Linia de metrou e suspendată cam la o înălțime de 10 metri deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a dăruit țării noastre doi regi exemplari, primul, Carol, care a adus stabilitatea și instituțiile europene în principate, secondat de Brătianu, se’nțelege, și al doilea, Ferdinand - ironizat nu de puțini, de P. Dumitriu, printre alții! - care a avut curajul „nebunesc”, îndrăzneala nemaipomenită de a declara război țării sale natale, Germania, aliindu-se cu dușmanii ei și fiind, automat, el și stirpea sa, șterși din clasoarele aristocrației germane... Dar s-a pus în slujba „intereselor” comunității care l-a numit și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vei avea o gură mai puțin de hrănit"." Moartea, singura asigurare de viață a damnaților. Națiunea și statul odată dispărute (idei moderne, prea moderne), reapare la suprafață rețeaua arhaică a solidarităților primare. Închiderea în coconul familial, clientelismul clasic și cursa nebunească spre paradis. Sfârșitul rezistenței, începutul rezilienței... La Beit Hanoun, orășel palestinian situat nu departe de localitatea israeliană Sderot, și de unde au fost lansate rachete artizanale lovind la întâmplare, pedeapsa colectivă a fost severă. Optsprezece morți în urma ultimului raid, din care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se declară fără religie, ca și 16% dintre ruși, cel puțin așa susțin institutele specializate. Ironia istoriei: omul sovietic a produs în mod laborios americani mijlocii. Sfârșitul unei curse nebunești între cei doi uriași și după câteva zeci de milioane de morți, se ajunge, de o parte și de cealaltă, la nivelul de cucernicie care va fi fost cel din secolul al XII-lea european. Toate astea pentru a se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-și stejarul de sub care împărțea dreptatea, bunul nostru rege Ludovic al IX-lea a venit pe aceste meleaguri cu cruciada a opta, puțin înainte de 1254. Până când, în 1265, un sultan mameluc a pus un punct final acestui șir de escapade nebunești inițate de niște creștini înfumurați. Un subiect arzător care va fi la ordinea zilei și mâine, când soldații americani vor pleca din Bagdad. 2. În Galileea Superioară Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propăvăduind Evanghelia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dintre formele de nebunie pe care le trăiește un poet azi? Câtă nebunie e în exprimarea ta pe hârtie sau în public? Ai curajul de a fi nebun în numele artei? Cum se manifestă la tine această stare? Ce ai face nebunesc pentru artă? Cât pierde arta prin conformismul artistului care se raportează la social, la conveniențe? O veche cugetare spune că "Nebunul se consolează cu trecutul, prostul cu viitorul, înțeleptul cu prezentul". Tu, văd, mă pui la grea încercare. Nebunia în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unui subiect care-mi convenea: Don Quijote, romanul pe care l citisem și răscitisem în adolescență în versiunea, e drept prescurtată, dar nu rea, a lui Al. Popescu Telega. Când am vorbit, se putea să nu o fac?, despre sublimitatea actelor nebunești ale eroului marii cărți (un loc comun, desigur, al exegezelor cervantești), Vianu m-a oprit cu o întrebare: Dar ce concept opui dumneata sublimului, noțiunii de sublim? — Urâtul, am răspuns, după ce m-am gândit câteva clipe, simțind însă chiar în timp ce
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
examenul, dar la cursuri nu s-a dus nici o zi. Căci altele decât silvicultura erau în sufletul tânărului Velea, care, fără știrea părinților, a obținut de la minister (de la două ministere, de fapt) neverosimilul transfer de la Silvicultură la Filologie: prin insistențe nebunești, prin audiențe nenumărate la toți care puteau decide ceva în acest sens. A fost primit însă la rusă, unde pesemne că mai erau locuri neocupate, și nu la română, cum dorea, dar după un an, iarăși prin stăruință dârză, rugăminți
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mirare, i-ar fi dat următorul răspuns: Fugi de-aici, acum să mă înscriu, la spartul târgului? Și „târgul“ s-a spart, nui vorbă, dar abia peste zece ani. Te scotea adeseori din sărite Manolescu, într adevăr, cu optimismul lui nebunesc, cum ni se părea că este, dar tot te întremai sufletește, cât de cât, după o convorbire cu el. Te anunța mereu că sfârșitul infernului era aproape, la doi pași, și nu-l credeai, cum să-l fi crezut?, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
amândouă deodată. Pentru a avea o scuză. Un alibi. Să lași întotdeauna loc de întors. Nu poți fi tranșant. Pur și simplu, nu poți. Așa, toți te-ar evita, s-ar teme de tine. Voiam să scriu un text total, nebunesc, să-i bag pe toți în mă-sa. Să rup gura proștilor, să le arăt că poate exista și ceva frumos pe lumea asta, să-ți placă ceea ce faci. Să fiu delirant, tâmpit. Cea mai mare greșeală e să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lor pentru promiscuitate și echivoc, o Întreagă cazuistică a amorului profan și păgânesc, fără nici o legătură cu vârsta, cu experiența, cu educația, cu condiția lor socială? Le vor fi practicând ele cumva, aceste deprinderi, viții și depravări, dintr-o pasiune nebunească, dintr-o adorație fără margini pentru obiectul pasiunilor lor? - Poate!... (Am văzut la noi la țară pe părintele fericit al unui copilaș abia Înțărcat ridicându-l În sus și sărutându-l, dragul de el, drept În poponeață.) Sau ca o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]