1,164 matches
-
neprotejată de sub scaunele lor. Următoarea fotografie o arăta cum e ridicată din mașină, cu fusta albă îmbibată de sânge. Fața i se sprijinea inertă de brațul unui pompier care o ridica din scobitura însângerată a scaunului șoferului precum adeptul unui nebunesc cult sud-american care ridică un proaspăt botezat dintr-o cristelniță cu sânge de miel. Un șofer de poliție fără pălărie ținea de-un capăt al tărgii, cu maxilarul pătrățos împins aproape de coapsa ei stângă. Între cele două coapse se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un câine mare, lățos tulburau noaptea monotonă de toamnă. Pățeau alături ca doi vechi prieteni pe care îi aștepta un drum lung. Gândul nebunesc care îi străbătu pentru câteva secunde mintea se risipi. Se maturizase brusc, privind viața cu alți ochi. Tata avea acum nevoie de sprijin, iar ea se simțea obligată să-l ajute să depășească momentele grele pentru a putea ca împreună
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas prinse unul din fragmentele smulse din bolta friabilă și-l fărîmiță pînă ce se făcu praf sub degetul lui. - E ciment! exclamă el. Asta Înseamnă că se află ceva dincolo! Începu să scormonească alături de Marie și degajară Împreună intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stătea În hamac cînd ea urcă la bordul goeletei. Primul lucru pe care-l văzu fură ochii ei verzi, strălucind de lacrimi. Să fi fost din pricină că el Îi lipsea la fel de mult cît Îi lipsea ea lui? Cuprins de o speranță nebunească, se ridică și se apropie de ea. Se aștepta la orice, dar nu la ceea ce ea Îi murmură. - Știai În legătură cu copilul, dar n-ai spus nimic... El tresări. Cine naiba Îi putuse povesti așa ceva? Pierric? Auzise spunîndu-se că acum vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mărturisesc faptul că am dorit să-mi răzbun soția asasinată și copilul pierdut... - Copilul tău nu e pierdut... - Știu, Marie. Și chiar dacă nu te merit, sînt atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte o imagine absolut nebunească, ușoară și minunată, aceea a unui cuplu mergînd la braț pe o plajă liniștită, un tată și fiica sa, ea și cu el, rîzÎnd și sporovăind, viziunea unei fericiri banale. Pe care n-o vor cunoaște niciodată. Alungă acel gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
împletite. Trec pe lângă grădina Hipogrifului, care era unul dintre favoriții ei. Mă opresc. În ce mă privește, nu am prea fost niciodată atras de ghearele lui uriașe, de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
au ieșit imediat coarnele. Noi ne manifestăm doar somatic, mai apoi fizic, psihicul nostru nu mai poate fi afectat. Coarnele au survenit pentru că am somatizat imediat, în loc să ne enervăm, să suferim, să ne revoltăm sau să acționăm în orice fel nebunesc. Masca: Ne iertați, domnule judecător, dar incidentul coarnelor este irelevant pentru caz și n-ar face decât să complice lucrurile și mai tare. Numărul trei este cifra magică a acestui proces, patru ar fi de-a dreptul de neconceput. (Sinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
i-a potolit mamei agitate potopul de întrebări. Avea să-i povestească el, pe îndelete, de ce și cum se întîmplaseră toate; iar puiul urma să primească o chelfăneală care să-l țină departe, cu altă ocazie, de inițiative din acelea nebunești. Își mai luară, încă o dată, rămas bun. Avea să fie pentru ultima dată. Nimic nu-l mai putea opri pe Lupino. Lumea i se desfășura înaintea ochilor, gata să fie descoperită de temerarul nostru erou. CAPITOLUL 7 Dispari]ia N
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
căutat pe mine? Celălalt Își drese glasul. Părea stânjenit. — Fiindcă mi s-a spus că știi carte mai mult decât oricine. Ești poet, nu? Ai scris o operă. — Și la ce te-aș putea ajuta eu, un poet? — E ceva nebunesc În moartea asta. Dante hotărî să nu ia În seamă jignirea. Ce i-ar fi putut răspunde acelui idiot? — Se spune că, dintre priori, domnia ta ești cel mai nimerit... continuă Bargello. — Nimerit să ce? — Să... să cercetezi prin lucrurile secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scrisese pentru a combate afirmația ilogică și nelegiuită că, În orice punct al globului, apele s-ar putea ridica deasupra pământurilor ieșite la suprafață și că, În emisfera australă, ar fi putut exista și altceva În afară de ocean. Acele teorii erau nebunești, și totuși nu puțini le susțineau, invocând drept dovadă izvoarele de munte. Să te Încrezi În atari argumentări ar fi echivalat cu a admite că, pe undeva, apa ar fi putut curge În sus. Pe masă se mai aflau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe o poziție mai lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul se ridică brusc, cu chipul Împurpurat de furie. — Cum cutezi, nerușinatule! Te vei căi pentru nebuneasca semeție cu care asociezi numele Sanctității Sale cu gestul unui scelerat. Uiți, se vede treaba, că nu ești În lanțuri numai prin benigna răbdare a Bisericii, care Încă nu și-a Încheiat socotelile cu domnia ta. Își Împinse către el inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amprentele maeștrilor de la Facultatea de Arte. — A fost și el la Paris? Dar trebuie că era abia un copil... — Diabolica lor lecție, cu mesajul ei Înșelător, a secerat infinite victime. Iar În omul nostru această lecție s-a tradus În nebuneasca Încredințare că rațiunea omenească ar putea pătrunde toate secretele naturii și a faptelor omenești. Tocmai de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sub ochi una din acele apariții: galera parcă devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aș dori să stau mai mult pe-acasă ca să mă bucur de priveliștea asta, însă în ultima vreme singura perspectivă pe care am avut-o a fost aceea pe care mi-o oferă biroul. Să lăsăm la o parte domeniul nebunesc al imobiliarelor: mintea mea ardea, cu frenezie, din cauza celei mai importante întrebări, care însă nu primise încă un răspuns. Era Randall singur? Putea oare un tip, care arăta atât de spectaculos atât pe hârtie, cât și în realitate, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
te rog s-o duci acasă pe domnișoara Truman, apoi vino să mă iei de la birou pe la două și jumătate, l-a instruit el pe șofer. OK, deci poate că într-adevăr avea de lucru. Era o situație ușor cam nebunească, dar o persoană care era atât de dedicată slujbei, care se întorcea la birou după o cină relaxantă și de durată, te intriga deosebit de tare. Asta da, să fii pasionat de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să nu fii așa de convinsă. Nu încerc să te sperii, Claire, dar ar trebui să știi că majoritatea poveștilor pe care le-ai auzit despre Vivian - așa îngrozitoare cum par - sunt, de fapt, variante îndulcite ale realității. Adevăratele povești nebunești despre Vivian - cele pentru care Resursele Umane îi plătesc pe foștii angajați ca să nu le discute niciodată cu nimeni - sunt ținute sub șapte lacăte. și protejate de ordine judecătorești. Cum ar fi? am întrebat, simțindu-mă străbătută de un frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îmi mărturisiseră că-i trimiteau lui Vivian orice propunere de carte în care femeia era persecutată, iar bărbatul era de vină - asta fiindcă știau sigur că Vivian avea să-i sprijine pe autori 100 %. Dacă mai adăugai și ceva sex nebunesc, atunci obțineai formula ei preferată. — Sună bine, Candace, am încurajat-o eu. De ce nu începi să notezi exact poveștile pe care vrei să le incluzi - evident, o să vrem să ne axăm pe detaliile suculente pe care nu le-ai inclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de pe lista ta de primăvară. M-am așezat și mi-am scos cartolinele cu notițe. și-atunci mi-am dat seama: nu eram deloc emoționată. Nu știu cum, dar panica din ultimele cincisprezece minute, adrenalina care-mi alergase prin vene și cursa nebunească de pe coridoare mă vindecaseră, ca prin farmec, de obișnuita mea teamă de a vorbi în public. Când m-am lansat în prezentarea primului titlu, m-am simțit mai relaxată, mai plină de încredere și mai coerentă decât mă mai simțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trei săptămâni, începând din secunda asta, ca să livreze manuscrisul complet. Te descurci? Aș fi preferat să mă fi pocnit. Ba chiar aș fi ales și niște așchii de bambus înfipte sub unghii. Patru cărți abia intrate, fiecare cu același program nebunesc, cu nici un cuvânt încă scris, însemna că aveam să petrec cel puțin douăzeci și patru de ore pe zi la birou, pentru o perioadă sănătoasă de șase săptămâni. și tot exista posibilitatea să nu reușesc să fiu gata la termen. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la 2:00 a.m. Randall se foise teribil. Se ridicase în picioare și se plimbase în sus și-n jos prin avion, se agitase pe ideea că nu putea să se odihnească așa cum trebuie înainte de o săptămână cu un program nebunesc. Ne hotărâsem să ne întoarcem devreme de la Paris, ca să evităm riscul de a ne bloca în trafic în afara New York-ului. Randall trebuia să se întâlnească a doua zi dimineață, la prima oră, cu președintele și cu consiliul director al unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca să scoată, din nou, capul la suprafață. Cu mai multă forță decât înainte. Phil avea dreptate: Vivian era un geniu. Avea o capacitatea unică de a vedea oportunități acolo unde nu le vedea nimeni, etica ei de muncă era absolut nebunească și, în anumite circumstanțe, până și egomania ei putea fi considerată un avantaj. Era frumoasă, sclipitoare. Totul era în favoarea ei... și totuși, eu nu mai întâlnisem o altă persoană care să emane atâta furie și amărăciune. și asta era marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nevoie de negocieri îndelungate ca să se ajungă la un compromis.. — Numai că eu nu sînt actor, i-o întoarce Comandantul, mă confunzi, se indignează, eu am altceva mai bun de făcut, nu-mi risc pîinea și cariera pentru o ambiție nebunească. — Asta vreau să te fac să înțelegi, se însuflețește Regizorașul, citind parcă dintr-un scenariu siropos, viața e scurtă, filozofează, să știi că pasivitatea asta e mult mai riscantă decît acțiunea în sine pe care ți-o propun. Contemplarea nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să-ți punem numele pe unele străzi, instituții, mai vedem noi pe unde, ideea e ca amintirea ta și a faptei tale mărețe să nu se șteargă niciodată din memoria colectivă a cetățenilor, și asta doar în schimbul unui mic gest nebunesc, tovarășe General, te a ispitit cu darul lui de orator ratat. Cred că e destul de echitabil, în ideea că vremurile se vor schimba, că valorile vor fi răsturnate, că albul va fi considerat negru, că binele se va transforma în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
frunte, se răsuci pe scaun și începu să râdă. Era un râs sălbatic, care răzbește prin durere, după care o amplifică. Livid, Fritzie își făcu mâna pumn, gata să-l pedepsească. Lasă-l, i-am spus. Vogel se retrase. Hohotele nebunești ale lui De Witt se potoliră încetul cu încetul. Trase aer în piept și spuse: — Al naibii să fiu, ce-am mai râs! Probabil că frumușelului de Lee îi e teamă de mine pentru felul cum am dat din clanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]