9,682 matches
-
detalii, ele trebuie să fie de o mare verosimilitate și exactitate. Dacă vrei să descrii un nebun și el e tuberculos, trebuie să știi foarte bine cum tușește, cum horcăie, cum se sufocă, și după aia, poți să-i faci nebunia lui. Să-ți spun o chestie pe care am descoperit-o cînd eram foarte tînăr: pe ce stă proza, pe ce stă epicul. Le-am explicat-o și prietenilor mei. Pe ce stă epicul, epicul realist, ca al lui Tolstoi
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
nu face credibilă revigorarea disperată a personajului său și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
nu face credibilă revigorarea disperată a personajului său și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Rodica Zafiu Într-unul dintre dicționarele on-line de argou românesc (dictionarurban.ro), este înregistrată expresia a avea lilieci la mansardă, explicată cu ajutorul unor formule din același registru: "a avea păsărele", "a fi țăcănit", "dus cu pluta" etc. Calificarea nebuniei e unul dintre cele mai productive câmpuri semantice în toate limbajele popular-argotice, dominate de sfera negativității, inovative în exprimarea judecăților depreciative de orice tip. De altfel, e de așteptat ca într-un limbaj al solidarității de grup eticheta negativă prototipică
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
mai productive câmpuri semantice în toate limbajele popular-argotice, dominate de sfera negativității, inovative în exprimarea judecăților depreciative de orice tip. De altfel, e de așteptat ca într-un limbaj al solidarității de grup eticheta negativă prototipică să fie cea a nebuniei, adică a anormalității față de regulile grupului. Sensul expresiei se înțelege foarte bine din context, iar fiecare dintre componente intră într-o serie deschisă de echivalențe aproximative, produse prin metaforă sau metonimie, prin extindere de sens sau specializare, sau pur și
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
de Nord-Vest, 17.08.2006). Hiperbolic, este invocat stolul de păsărele: "fiecare dintre noi este mai mult sau mai puțin truli și, din câte știu eu, dentiștii au un stol întreg de păsărele la mansardă" (eugenol.ro/forum). În genere, nebunia este explicată prin surplus (de păsărele, sticleți, lilieci, pitici pe creier etc.) sau prin lipsă (a unei doage, de exemplu). Contaminarea celor două structuri e derutantă: "Nu-mi plac oamenii care au păsărele lipsă în mansardă chiar dacă sunt deștepți" (ankootza
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
cele mai banale - a avea probleme la mansardă sau cu mansarda: "Copilul săracul nu are nici o vină că părinții au probleme (păsărele) la mansardă" (treiursuleti.ro/forum). Chiar fără păsărele și probleme, orice atingere adusă capului evocă în primul rînd nebunia, ca în expresiile lovit la mansardă - "este lovit rău la mansardă!" (Gazeta de Sud, 18.09.2007, opinii); Se pare că "robotul" e mai lovit la mansardă decât sunt eu" (hotnews.ro) -, deranjat la mansardă, a sta rău cu mansarda
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
aluziile la funcționare: "cred că mansarda ta nu funcționează... și mai rău e că nici n-o poți repara" (blogsport.ro). Evident, nu lipsesc exprimările argotice directe, dezambiguizante: "diliu la mansardă" (merluc.ro), "dilimache la mansardă" (fanclub.ro). Dincolo de tema nebuniei, mansardă substituie cuvîntul cap în multe locuțiuni (a băga la cap, a intra la cap, a-i trece prin cap etc.): "Bagă-ți ideea asta la mansardă și las-o să dea în clocot" (roportal.ro, 22.04.2007); Și
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e război... Dante Remus Lăzărescu, biet bolnav anonim, pensionar oarecare, sfârșește
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
de obicei de rîs sau în cel mai bun caz nu interesează pe nimeni. Cînd am aflat că Dan C. Mihăilescu urmează să scoată un volum antologic despre această imagine m-am temut că l-a apucat și pe el nebunia de a scoate cărți scumpe care nu interesează pe nimeni. Mă așteptam, așadar, la o ediție di granda, nepoată a Eternei și fascinantei Românii, și îmi ajunge în mîini o carte normală, ba chiar cam sărăcuță ca înfățișare, pentru scopul
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
Cum face, de altfel, întotdeauna cînd scrie despre afíni. Și, iarăși, în rafinate, de ajuns lor însele, demonstrații teoretice ale unor lucruri care nu se văd, nu se simt, dar se trăiesc prin breșe intelectuale, de-o subtilitate vecină cu nebunia: Când izbutim însă a ne elibera și, prin noi înșine ori prin alții, a atinge culmea aceasta a nebuniei - dincolo de logică și de realitate, - atunci e o beție și un cântec. O clipă singură e de ajuns ca să-ți strecoare
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
ale unor lucruri care nu se văd, nu se simt, dar se trăiesc prin breșe intelectuale, de-o subtilitate vecină cu nebunia: Când izbutim însă a ne elibera și, prin noi înșine ori prin alții, a atinge culmea aceasta a nebuniei - dincolo de logică și de realitate, - atunci e o beție și un cântec. O clipă singură e de ajuns ca să-ți strecoare în suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
către prietenii morți direct pe zidul plîngerii de la ierusalim/ tu poți să trăiești în miezul deșertului o mie de ani fără umbră și fără apă" (ibidem). Beat, asemenea lui Salvador Dali, de energiile ce-l animă, N. Tzone își salută "nebunia" și își etalează în continuare performanțele: "exersez cu succes mersul în degete voi deveni curînd campion mondial al datului steril din călcîie în vînt/ muțenia mea e mîndria mea cea mai de preț pe un tărîm unde se nasc din
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
în baza unui program de maximă strictețe, de mare eficiență profesională. Convențiile genului dobândesc farmecul, firescul adresării, dobândesc puterea de propulsie în actualitate fără a trăda spiritul acestei comedii-balet. Libretul scris de Antoine de la Motte se inspiră parțial din "Elogiul nebuniei", lucrare pe care Erasm a conceput-o cu un secol în urmă. Teoretician și literat, libretistul păstrează regulile poetice ale teatrului liric. Inovațiile, evidente, respectă tradițiile, respectă regulile. Suveranul însuși are grijă de bunul mers al tuturor lucrurilor. Este sfârșitul
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
Dincolo de conjuncturile biografice în mare măsură asemănătoare - mai puțin admirația pentru regimul nazist în cazul scriitorului român - și cele două romane se pretează unei lecturi în oglindă, fiind două cărți vii, de viață interioară aflată sub semnul incoerenței vecine cu nebunia, având ca punct de plecare elemente autobiografice, două romane ale singurătății omenești, care surprind bizareria unor marginali, scriitori fără posibilități materiale, singuri în fața unei existențe care nu a fost creată pentru ei și în care se întretaie duritatea și emoția
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
depășit timiditățile, fie vorba între noi. Era un spectacol direct, pe muchie de cuțit ca mesaj, subtil, aluziv, un spectacol care povestea, într-un alt limbaj decît cel uzual, cîte ceva despre actor, despre creație, despre dăruire, despre efort, emoție, nebunia și vraja scenei. Despre relația actor-spectator-lume. Despre oameni. Era tulburător. La noi nu a existat școală de pantomimă, de gestică, de studiul corpului, a mișcării. Îl priveam pe Mihai Mălaimare pe scenă și descifram nu doar un limbaj și o
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
spectacol. Douăzeci de ani. Școala lui Lecoq, și nu numai, orele de studiu la Paris, laptele și cornul mîncat de la același magazin, renunțări, încercări, mize, pariuri. Viață. Îl privesc pe Mihai Mălaimare și îi înțeleg și revoltele, și pasiunea, și nebunia, și deruta. Înțeleg că nu poate fără teatru. Că asta l-a ținut și susținut. Teatrul a fost șansa lui. Gesturile conțin aceste șoapte, conțin greșelile, vinile, asumarea lor, întoarcerea. Simt un soi de comlicitate cu tehnicienii, luminiștii, mașiniști care
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
nopți în care îți pot ieși în cale fantomele și tot soiul de alte făpturi înfricoșătoare. Una dintre acele nopți stăpânite de duhuri venite de pe alte tărâmuri, a căror vedere poate ucide omul ori îl poate face să cadă pradă nebuniei. În Macbeth, "marea grozăvie a nopții" este cea a unei nopți impure, noapte a spectrelor, a vrăjitoarelor și a farmecelor, acea noapte "cu mâna însângerată și nevăzută" pe care o invocă Macbeth atunci când se hotărăște să-l omoare pe Banquo
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
nici asta nu mi-a fost de prea mare ajutor. Se mai găsea câte unul care să zică: "Ce face maică-ta, asta-i amour fou". Însă eu nu eram nicidecum de aceeași părere. Ce făcea mama ținea poate de nebunie, dar, în ochii mei, asta n-avea nimic de-a face cu iubirea. Am devorat tot ce-am găsit de citit despre amour fou. În traducere și în franceză, ajutat de dicționare. Mare parte s-a dovedit a fi ceva
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Basarabia, la 16/28 februarie 1838, B. P. Hasdeu participă dinamic, din postura lui de condeer și de slujbaș al statului, la constituirea și construirea statului național România. Cu un crez pe care nu l-a părăsit niciodată: "iubesc până la nebunie neamul românesc și viitorul românilor". Tânăr judecător la Cahul, în sudul Basarabiei, el se alătură partidei unioniste, ceea ce-i atrage însă destituirea din funcție. La 18 noiembrie 1858 scoate la Iași revista "România" (a se reține titlul), "susținând mai înainte de
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
Simona Vasilache Spuneam, altădată, că lucrurile rele au mai degrabă parte de istorie. Nebunia, prostia, frica. Așa încît, deși există și o Istorie a frumuseții și încă una a iubirii, normalitatea rămîne, totuși, prea puțin interesantă. Mai ales că, deși credem tot timpul că literatura n-are nevoie de lume ca să-și desfășoare himerele
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
regulilor. Ei ajung să se cunoască doi câte doi, fără ca al treilea să aibă habar de amiciția existentă între ceilalți. Ocazie pentru noi "surprize", pe cât de forțate, pe atât de stridente, în derularea opintită a romanului. Ana îl iubește la nebunie pe Zare Popescu, dar ajunge în brațele lui Gelu Popescu, fără să știe că e fratele de cruce al lui Zare. Și Radu A. Grințu e foarte mirat să afle că aceștia doi se cunosc bine, și încă demult. Se
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
se înghesuie cu toții stârnește acel apetit al romancierului pentru descrierea detaliată a promiscuității. Ajunși la ai lui, la Pitești, filologii necăjiți trec prin alte peripeții. Cezar ajunge să se bată cu taică-său, montat împotriva Luminiței de un amic perfid. Nebunia își sticlește ochii la tot pasul. Cuscrii îi cad în plasă unul câte unul, cel din urmă fiind cel dintâi: tatăl lui Cezar începe să deseneze cruci pe pereți, cu anunțul de un comic lugubru că fiul lui a murit
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
hipnoză", aflată acolo unde îi este - și ne este - locul: la Spitalul 9. Cei doi ani "rulați", în fața pavilionului 11, de tânărul încă îndrăgostit, visând la însănătoșirea jumătății sale, îi aduc în fața ochilor o colecție întreagă de demenți, cu o nebunie expresivă, așa zicând, garantată. După ce își sufocă ascultătorii cu tiradele lor delirante, oratorii se supără și își strigă unul altuia: "Taci odată, nebunule!". Scăpați din acest infern, tinerii ajung, în fine, pe "calea strâmtă a dreptei credințe". Secvențele întinse ale
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
i s-a oferit (inclusiv de pumnii și palmele vieții), obținând nu puține efecte artistice. Deși pledează pentru transparența textului, pentru micșorarea dozei de literaritate administrate lectorului, el reușește să facă, indiscutabil, literatură autentică din toate aceste mizerii, deviații și nebunii etajate. Scena dinspre final, din cabinetul medicului dentist, e aproape un climax artistic al acestui roman pe care îl începusem cu mefiență. Cu o jenă în avans. Criticul e bine să nu se grăbească și să caracterizeze un scriitor înainte de
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]