1,139 matches
-
bucuros că v-o pot pune la dispoziție. Zilele acestea voi trece din nou pe la Dl. Prof. Ciurea, căruia îi voi împărtăși veștile îmbucurătoare din ultima Dv. scrisoare. Cât despre D-na Maria Luiza Ungureanu, vă rog să nu fiți necăjit. Voi relua dialogul cu domnia sa. Probabil că nu avea încă elementele încurajatoare pentru a grăbi ritmul de strângere a materialelor. Trebuia să se întâlnească în 16 iunie cu Profirița Sadoveanu, pentru a vedea ce perspective sunt. De îndată ce voi avea date
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
intrăm în posesia unor opere de Dimitrie Teodorescu și Otto Briese. 238 TEODORESCU, Paul 1 Suceava, 1 martie 1977 Mult Stimate Domnule Teodorescu, Vă adresez respectuoase mulțumiri pentru revista „Comentar”. Mă bucur că nu m ați uitat. Deocamdată sunt foarte necăjit cu mama, care nu mai are mult de trăit. Când voi veni prin București, voi căuta să vă întâlnesc. Vă trimit din parte-mi o mică atenție, un articol despre „Băncuța” din Fălticeni, apărut în „Zori Noi”, ziarul județean. Adresez
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
motive obiective. Soră cu D-na Ada Medrea, sculptor, soția marelui artist Cornel Medrea. 294 2 (București), 2/VI.1974 Tovarășe Dimitriu, Cer iertare pentru carența de a vă scrie (cu întârziere, n.m.), deoarece multiple cauze au influențat tăcerea. Sunt necăjit, la gândul că trebuie să fac o operație, care la o vârstă înaintată, este destul de riscantă - deși nu este prudent a mă grăbi! În ultima vreme am lucrat ca actor în filmul „La porțile albastre ale orașului” - unde am jucat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
statutul instituției pe care ați organizat-o Dv. Poate în vara aceasta voi putea să mă reped la Suceava și am să trec cu plăcere pe la Dv. ca să dați părerea asupra materialului pe care lam întocmit. Spun poate, pentru că mă necăjește rău o arterită. Din noiembrie 1975 n-am putut să mai ies din Piatra din cauza unor necazuri familiale 437 care ne-au făcut mari greutăți. Mi-ați scris că ați avut și Dv. grele încercări familiale 438 dar de care
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
a făcut în ură și distrugere și în mediul rural. A fost distrus sistemul de irigații, inventarul viu și mort și, din munca satului, dintre anii 1962-1989, s-a ales praful. La Prut am cunoscut un bătrân țăran care era necăjit că e secetă mare. Era prin 1993-1994 și eu m-am arătat tare mirat fiindcă știam că acel sat avea sistem de irigații pus la punct. „Au furat tot, dom’le, țevile le vezi la garduri și la vie, ce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
le trecea în catalog când venea, o dată sau de două ori pe lună, și verifica cunoștințele. Am legat prietenii cu colegii, căci discutam cu ei nu numai probleme de școală și muncă, ci mai ales probleme de viață. Unii erau necăjiți, aveau familii, simțeau povara dezrădăcinării de la țară, dar nu aveau ce face - trebuiau să-și ia lumea-n cap pentru a supraviețui. Cu o vorbă bună, cu un gând la Dumnezeu, care ne poartă tuturor de grijă, încercam să aduc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
evreii de către români nu avea o reputație foarte bună. Majoritatea acestor nou veniți erau destul de neprietenoși. În toamna lui 1918, Iorga observa că evreii din anumite zone fugeau din fața trupelor române ce înaintau în Bucovina, deși, scria el, "nu-i necăjea nimeni". Cernăuțiul, cu masiva lui populație evreiască, rămînea după părerea lui Iorga "un oraș străin". Vedea peste tot imagini ale lui Franz Joseph I și ale altor habsburgi. Vechiul "Cernăuți moldovenesc" supraviețuia doar în mahalalele mărginașe și în sărăcia de la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Cătunul e alcătuit din câteva străduțe, cu case de piatră, câteva vile cățărate pe povârnișuri și o unică prăvălie generală. Nu pot obține ziarul The Times și nici baterii pentru vlăguitul meu aparat de radio cu tranzistori, ceea ce nu mă necăjește prea tare, după cum nu mă supără nici lipsa totală de măcelării. Există o singură cârciumă, „Leul Negru“. Căsuțele sunt încântătoare, clădite solid, din piatra locală, galbenă, dar singurul edificiu de oarecare interes arhitectural este biserica, o construcție arătoasă din secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noduri. Oricum, s-ar putea ca și funia să fie prea groasă ca să o poți înnoda cum trebuie. Mi-a venit ideea că o fâșie lungă dintr-un material de nailon ar putea să se dovedească mai utilă. Eram cam necăjit, dar cina mi-a redat buna dispoziție. Mi-am pregătit spaghetti cu puțin unt și busuioc uscat. (Busuiocul este, fără îndoială, regele mirodeniilor.) Pe urmă, varză proaspătă fiartă înăbușit, cu mărar. Cepe fierte, puse la cuptor cu tărâțe, untdelemn, soia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu angajamente continue, care duc o viață onestă alături de soțiile și familiile lor, în locuințe din suburbii. Asemenea persoane alcătuiesc coloana vertebrală a meseriei. Bineînțeles, teatrul este sex, sex, sex, dar acest aspect afectează oare nivelul profesional? Pe mama o necăjea mult gândul că „interpretez roluri de oameni păcătoși“, pentru că se temea să nu mă las corupt. (De fapt, în afara producțiilor școlare, nu m-a văzut niciodată jucând.) Mă întreb dacă într-adevăr poate avea loc vreodată o asemenea contaminare? E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cei din specia Abel Arrowby dețin un loc mai sus-pus decât cei din specia Adam Arrowby. Mama mea era foarte conștientă de acest fapt și sunt convins că, în adâncurile sufletului ei cucernic, se lupta din răsputeri să nu se necăjească. (Avea un fel ciudat de a accentua cuvântul „moștenitoare“, când vorbea despre mătușa Estelle.) Cât despre tatăl meu, cred cu toată convingerea că nu avea nici un fel de resentiment, decât doar de dragul meu. Mi-l amintesc spunând odată, pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
asemenea, niciodată n-am reușit să înțeleg la raison d'être a așa-ziselor „cuburi de gheață“ care ți se transformă supărător pe limbă dintr-o înghițitură usturătoare de materie solidă, rece, într-o gură de apă la fel de insipidă. Sunt necăjit că lipsa unui frigider mă obligă să irosesc o mulțime de hrană. Mama mea cea lipsită de frigider, nu irosea niciodată o firimitură. Tot ce nu se consuma, supraviețuia și-și găsea folosință a doua zi. Ce ne mai delectam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
față, trântită. Am rămas câteva clipe, uitându-mă la perdeaua de mărgele care vibra și țăcănea. Apoi am coborât încet scările. Rosina a venit după mine. Am intrat în bucătărie și ne-am așezat din nou la masă. — Nu te necăji, Charles, animalul ăsta mic și lacom n-are o inimă care poate fi zdrobită. Am rămas tăcut. — Acum, presupun că vrei să discuți cu mine despre „biata Lizzie?“ — Nu. — Bietul Charles ai fost mazilit din postul de Dumnezeu. — În ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să trec pe lângă tine. Cum aș putea, iubindu-te așa cum te iubesc, să te las să continui să suferi? Hartley, trebuie să vii și vei veni la mine, în locul în care ar fi trebuit să te afli dintotdeauna. Nu fi necăjită și speriată de întrebarea cum trebuie să reacționezi la această scrisoare. Nu e nevoie să faci nimic în pripă, nici măcar să-mi răspunzi. Am dorit pur [i simplu să-ți comunic dragostea mea și faptul că te aștept. Tu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Poți să-mi pui la dispoziție mașina chiar acum? întrebă Hartley. Vorbea pe un ton aproape mânios. M-am uitat în jur și n-am văzut-o, adăugă Titus. Iar ea e foarte necăjită. — Nu-i nici un motiv să fie necăjită, am precizat eu. Am intrat în bucătărie și amândoi m-au urmat. N-ați vrea să luați cina? — Trebuie să plec, stărui Hartley. Întrevederea ei cu Titus, oricum o fi decurs, se terminase, și acum sosise timpul dominat de soțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
absolut lucidă, rezonabilă, chiar în mai mare măsură decât fusese înainte. — O, Charles, dragule, îmi pare atât de rău... — Mie îmi pare rău... sunt un nebun, un idiot lipsit de orice simțire... — Nu, nu... îmi pare rău că m-am necăjit în asemenea hal și am scos sunete atât de respingătoare... probabil că mă aflu într-o stare de șoc. Scuză-mă, dragostea mea. — E în ordine. Spune-mi... de cât timp mă aflu aici, în casa asta? — De două zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îi convine lui. Cu atât mai bine. Ai mai mult timp ca să compui scrisoarea. Poate că-i mai bine să-i expediem scrisoarea înainte de a merge cu toții, în felul ăsta e mai posibil s-o citească. — Oh, James... Nu te necăji. Sic biscuitus disintegrat. — Ce? — Ăsta-i felul în care fursecul se fărâmă. „Dragă domnule Fitch, Nu e ușor să scrii o asemenea scrisoare. Doresc pur și simplu să clarific o serie de lucruri. Cel mai important dintre toate este acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă ucidă. M-a împins în întuneric, de pe stânci, într-o vâltoare cumplită a mării. Dumnezeu știe cum am supraviețuit. Am avut o comoție și, în general, sunt foarte zguduit de șoc. M-a văzut un doctor. (Dar nu te necăji, acum sunt bine.) Încercarea de omucidere nu este un lucru pe care să-l poți trece ușor cu vedere și pe care să-l poți ignora, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Încă nu am fost la poliție. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, Pe-abisuri îmblânzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și înduioșător își poartă vastele-aripi târâș pe puntea năvii Ca vâsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul sfioșilor captivi Ridicol, slab și trîndav s-arată zburătorul Intimidat de rîsul matrozilor naivi. Poetul e asemeni monarhului furtunii Ce vizitează norii râzându-și de arcașiProscris pe sol, în prada prigoanei și-a
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
o imensă diviziune între zonele urbane, care au înflorit, și regiunile rurale, unde acest lucru nu s-a întâmplat. Nici măcar în orașe nu există suficiente locuri de muncă. Șomajul a crescut, chiar dacă noii îmbogățiți își expun ostentativ posesiunile. Oamenii sunt necăjiți din cauza corupției, supărați din cauza poluării, înverșunați din cauza proiectelor industriale care îi alungă de pe pământul propriu și îngrijorați din cauza izbucnirilor incontrolabile ale maladiilor. Așteptările pline de elan au generat plângeri legate de condițiile de muncă din fabrici și mine și de
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
Prut se vorbește limba română. De ce unii consideră că ar fi mai puțini unioniști acum ca în 1990? - Nu știu. Nu pot explica tot ce-i în mintea unor oameni. Avem o societate dezaxată și dumneata, domnule Viorel Patrichi, mă necăjești pe mine, un simplu pensionar. Să spun eu de ce nu toată lumea vrea unirea celor două state românești. Într-o sută de medici doar unul poate să pună un diagnostic perfect. Jurnalistul Dumitru Spătaru nu vede în Republica Moldova decât niște ”asasini
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
aleagă!...» Și-a început să mă blesteme. Eu voiam să plec și ea nu-nțelegea... Desface un sac de ciment, îl rupe, îl ia în brațe și-l toarnă într-o roabă. Praful îi intră în dinți și omu’ scuipă necăjit într-o parte. Asta-i! Acu’ parcă mă trage ceva înapoi, după moartea moșnegilor. M-am dus la cimitir. Nu mai curățase nimeni mormintele de șapte ani. Cei care au moștenit casa părintească n-au dat o sapă, n-au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ipostază, cel mai șfichiuitor îmi pare a fi fost Gala Galaction, preot cu idei socialiste, care a dat zeci de definiții anilor de „secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună și deșertăciune”.8) „Epoca petrolului, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La Moara cu noroc a Început o petrecere zgomotoasă. Lică o juca pe Ana, Ghiță și Răuț o luasera pe Uța la mijloc; Păun și Marți băteau din palme, chiuiau. Luând-o pe Ana pe genunchi, Lică a vrut să-1 necăjească pe Ghiță și acesta, enervat, ii spune: „Fă cu ea ce vrei”. Lică l-a sfătuit să plece și să-1 lase singur cu nevasta lui, ca să se vindece de slăbiciunea pentru o singura muiere. Punctul culminant. Consolându-se ca un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
viteaz se-arată. Vrăbiuța se ivește, Penele atent își zvântă; Viorel spre ea privește, Spre văzduh când se avântă. Ești copil isteț, cuminte; Poți ușor să afli dacă ,,V’’ apare în cuvinte. Câți de ,,v’’ pe-aici se joacă? Xilofonul necăjește; Pretextează că îi place, Însă nu mă amăgește: El vrea doar ca să se joace! LITERA ,,X’’ Două bețe-ncrucișate Pe un ax ce nu se vede, Ce-s cu mâinile la spate; La examen sunt, vei crede! E un ,,x’’, ce
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]