1,158 matches
-
a-mpărțit. Și muzică, cu luminație! N-o asculta. O urmărea doar, gândindu-se cum o fi arătat atunci, puștoaică, în docar lângă taică-su. O și vedea, slăbuță, firavă, cu ochii ei mari, ochi bouleni cum îi plăcea s-o necăjească, strângându-l speriată de picior pe tatăl ei ridicat, cu biciul în mână. Zâmbi înduioșat. - Am văzut și eu multe de-astea de când m-am întors. Știam că au fost cândva și... Unde mai sunt? Cel mult au rămas niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o stare de perpetuă confuzie dacă aș face o porcărie ca asta. Nu, nici o grijă, îi răspund. Bine! (Vine răspunsul lui.) Sunt aproape de locația unde se țin cursurile de yoga, dar apuc să-i mai scriu unul pentru a-l necăji un pic. De ce, nu ți-ar plăcea? Îmi răspunde nervos: Ești beată? Măi, să fie, i-a pierit simțul umorului, așa că mă văd obligată să clarific lucrurile. Nu. Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Știi ceva? Putem rezolva problema, odată pentru totdeauna. — Ce vrei să spui? Un test de paternitate. — Lisa. Nu începe cu asta. — Nu încep. Termin. Nu o face. Promite-mi că n-o vei face. Haide. Tata e mort, mama e necăjită, promite-mi. Ești un laș nenorocit, știi? În momentul acela, Tom văzu că Lisa era gata să izbucnească în lacrimi. O cuprinse cu brațul și ea începu să plângă. O ținu în brațe, simțind cum tot corpul i se cutremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Școala Nr. 25. după ce am ajuns aici, dascălul meu fusese învestit director la o altă școală construită de curând, Școala Nr. 37, de unde a și ieșit la pensie. L-am văzut peste ani, din ce în ce mai obosit și mai palid... Era puțin necăjit pe mine că n-am îmbrățișat matematica pentru care, socotea el, aș fi avut oarece înzestrare... „Româna o știm cu toții... doar suntem români!” Am trăit alături de el clipele nostalgice ale despărțirii de școală... Mă gândeam atunci cum va putea un
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Cu mulți, mulți ani în urmă, aici, în pădurea aceasta trăiau zânele si spiridușii. Zânele erau Frumoase, bune și harnice. Regina lor era cea mai frumoasă femeie văzută vreodată. În schimb, spiridușii erau leneși, nesuferiți și răi. Toată ziua le necăjeau pe zâne: făceau multă mizerie, râdeau de ele și le provocau numai necazuri. Într-o zi regele spiridușilor o văzu pe regina zânelor și se îndrăgosti de ea. Și ce s-a întâmplat bunico ? întrebară copiii. Regina zânelor, văzând că
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
este și crud. Il dau înapoi chelnerului, rugându-l frumos să-l gătească mai bine. Nu reușesc să-l mănânc tot, cu toată foamea ce-o am. Ii plătesc 15 euro și mă ridic să plec. O durere acută mă necăjește în pulpa piciorului stâng, dar merg înainte, însă nu prea mult, căci durerea și canicula mă constrâng să mă opresc. Găsesc un loc la umbră, pe o bancă, lângă un hotel la marginea mării. Aici scriu aceste rânduri, după ce între
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
unor noi necunoscute de înfruntat, de depășit. Nu-i deloc ușor să pornești din nou singur, știind ce te așteaptă: caniculă, oboseală, sete, nesiguranța sau chiar pericolul drumului, mai ales pe șosele. Pentru a nu mai lăsa ispitele să mă necăjească, mă îmbrac cât se poate de repede, îmi iau rucsacul și cobor la bucătărie pentru un mic dejun servit în pripă. Ies în stradă și privesc muntele. Mă captivează, mă atrage instantaneu și uit de toate ispitele ce mă chinuiseră
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
apă căci eram convins că voi găsi în aceste localități, fără să-mi dau seama că, de fapt, sunt cătune, unde nu-i niciun fel de magazin. Dar plouă, și apa de ploaie este bună de băut, așa că nu mă necăjesc prea tare. Cu aceste gânduri, ajung în alt cătun, Talazac, iar la ieșirea din el aud de departe râsete și muzică. Apropiindu-mă, văd un cort în curtea unei case. Imi fac curaj și intru, salutândui pe comesenii ce stăteau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a reușit destul de repede să stabilească sau cel puțin să ghicească ori să-și imagineze ce se petrecuse cu Bostället. Da, cu tot ce fusese distrus. Probabil totul era deja în ziare. Cu siguranță fusese scris la ziar. Tata era necăjit de faptul că odaia bunicului stătea goală. Era o încăpere excelentă, pătrată, simplă și stabilă, despărțită de restul casei prin bucătărie. Trebuia să i se dea o întrebuințare. Camera goală i se părea ceva nenatural. Cu ajutorul unor țărani din localitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să nu uiți că am pistol. Nu-i așa că n-ai să uiți? și-i strânse din nou brațul. Nu. — Să știi că va trebui să-i ceri scuze fetei pentru minciunile pe care i le-ai spus. S-a necăjit foarte tare. —Care minciuni? I-ai spus că fratele ei a murit dimineața. Soarele străluci în față reflectat de unul dintre geamurile conacului. Își plecă ochii, orbit de lumină. Ce să fac? Ce încerc să fac? 17 Madame Mangeot muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întrerupse Cristi, e firesc să fie așa. Nu se comportă deloc diferit de felul în care o fac alți tați de fete. Am totuși aproape treizeci de ani. Oh, o vârstă respectabilă, de-a dreptul matusalemică. Hai, nu mă mai necăji! Se apropiau de locul unde Cristian Toma se oprise cu o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exprimându-și îndoiala în privința povestirilor lor. Se arăta neîncrezător cu privire la faptul că munții din jur sunt atât de bogați în zăcăminte aurifere. Minerii, care se încălziseră, se întreceau care mai de care să-l convingă de contrariu. Deși oamenii erau necăjiți că rămăseseră pe drumuri odată cu închiderea minelor, cel mai tare îi durea faptul că nu erau lăsați să caute singuri metalul prețios. Târziu, într-o noapte, după ce plecase de la cârciumă, Vlad se dusese direct la biroul său. Îl chemase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
La biserică, îl căutase din priviri peste tot. La fel făcuse la și la petrecerea de după ceremonia religioasă, dar Calistrat nu era nicăieri. Inspectorul se cam supărase văzând că prietenul său nu venise să se bucure împreună cu ei. Nu fi necăjit! încercase Ileana să-l îmbuneze. Întotdeauna el a fost mai retras. Dacă ar fi venit, nu s-ar fi simțit bine, moșul e un tip ciudat și nici ceilalți nuntași nu-l plac de loc. Cristian dăduse din cap fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vinul mănăstiresc, deodată se aude o voce pițigăiată din stânga stejarului secular: Moor de foame, fraților! Moor...moor... Apăi, nu mai muri, ci vino și îmbucă din săracele noastre bucate, rosti, cu gura plină, bătrânul, în timp ce tovarășii lui mai tineri se necăjeau cu o bucată de pastramă de oaie. Dar în loc de om, speriați, drumeții văzură o dihanie stranie, nici om, nici urs, care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
De ce plângi? - Lucas este căsătorit! Doamne, și ce impresie frumoasă mi-a făcut! Acum o să cred că toți bărbații care artă bine și care Îmi fac curte, sunt Însurați! Poți să mai ai Încredere În cineva? - Diana, nu te mai necăji, a fost o Întâmplare! Și mie mi-a făcut o impresie frumoasă, Lucas. Apreciază, totuși, că a fost un om cinstit și ți-a spus! - Tu nu Înțelegi că Îmi plăcea? Mi-a sfâșiat sufletul! Dacă știam că este Însurat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
un zâmbet și bună dispoziție, care contrasta cu noi, ceilalți boboci, prin felul său degajat de a se purta. Părea că e acolo de când lumea, că e acasă și că ne aștepta. Era însoțită de doi băieți pe care-i necăjea dându-le câte un șut din când în când așa ca să-i trezească din transa care părea că îi cuprinde. Ce-aveți mă? N-ați mai fost pe la școală? Ia spuneți câte un banc ca să vă iert blegoșeala! Băieții n-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să sufăr mai mult decât pot să îndur! Eu zâmbeam ca un tâmp și nu spuneam nimic. Ce mai conta când nici ea nu mă ascultase și se aruncase în brațele lui Petruș fără să-i pese de mine? O necăjeam zicându-i că e geloasă fiindcă tocmai intrasem într-o relație. Dar nu pe ea, te rog... nu pe ea! Nu mai conta pentru mine ce soartă mă așteaptă și dacă n-o puteam scoate pe Creața din suflet, măcar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
termin. Eram în jocul ei și totuși n-a ripostat chiar dacă acțiunea mea părea cam deplasată. Nu mi-a reproșat gestul niciodată, fiindcă a înțeles din mers că numai așa putea să-l țină departe pe cel care o tot necăjea cu declarațiile lui nesănătoase. Unicul nostru sărut mă transformase în cineva care-mi era străin și drag deopotrivă. Îi era mai bine cu mine, chiar dacă lumea râdea de nepotrivirea fizică dintre noi. Formam amândoi un cuplu care te ducea cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să nu scape vreun cuvânt nelalocul lui, apoi începu cu un oftat. Era un băiat tare cuminte, săritor și la locul lui. Îi păsa de toți cei din jur și râdea încontinuu. Vara îi apăreau pistrui și Badea Vasile îl necăjea zicându-i să nu mai mănânce vrăbii. Ochii lui jucăuși se umpleau cât ai clipi de o mulțime de lacrimi. Pe semne că-l durea fiindcă el iubea animalele și n-ar fi putut să facă una ca asta... da
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
tare pe dna Stroeve: — Parcă ți-ar plăcea să te faci de râs, zise ea. Ochii lui rotunzi se făcură și mai rotunzi și fruntea i se încruntă de mirare și spaimă că ea s-a supărat: — Iubito, te-am necăjit cumva? Nu mai iau alte purgative. Am luat doar pentru că mă supăra bila. Duc o viață sedentară, nu fac destulă mișcare. De trei zile nu mai avusesem... — Pentru numele lui Dumnezeu, ține-ți gura o dată! îl întrerupse ea, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dea afară. O știam capabilă de izbucniri violente, în pofida calmului manierelor ei. Și dacă Stroeve continuase să refuze, e ușor de presupus că a ieșit din atelier jurându-se să nu se mai întoarcă niciodată. Dar omulețul era atât de necăjit încât n-aș fi putut să zâmbesc. Dragul meu, nu fi așa de nefericit. O să se întoarcă. Nu trebuie să iei prea în serios ce spun femeile la mânie. — Tu nu înțelegi. E îndrăgostită de Strickland. — Cum?! M-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o, ci pentru că era o gâscă dezechilibrată. Dar am vorbit destul despre ea. Era o persoană absolut insignifiantă. Haide, vino să-ți arăt tablourile mele. Mi-a vorbit de parcă aș fi fost un copil care trebuie să fie distrat. Eram necăjit, dar nu atât pe el, cât pe mine însumi. Mă gândeam la viața fericită pe care o duseseră Stroeve și cu nevastă-sa pe vremea când îi cunoscusem, în atelierul lor confortabil și cochet din Montmartre. Mă gândeam la simplitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de cocotă, dar m-am oprit la vreme). Dolly, opărită, începu să se îmbrace febril fără să scoată un cuvânt. ― De ce te superi? am întrebat-o formal. În definitiv ce ți-am făcut? Ea continua să se îmbrace din ce în ce mai nervoasă, necăjindu-se că nu nimerea să-și încheie copcile. ― E o prostie ce faci, am reluat fără convingere. Înainte de a fi gata, a țâșnit pe ușă, fără o vorbă și graba ei mi-am explicat-o prin faptul că, simțind c-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
surprinsă. ― Alexa mi-a spus. ― Ce importanță are dacă nu-l cunoști? N-ai afla decât un nume. ― Nu cumva e domnișorul de la Constanța cu care te întrețineai în holul hotelului? am spus într-o doară, mai mult s-o necăjesc. (Ce tot aveam cu tânărul acela? De ce mă obseda necontenit?) Mihaela păli subit. O prinsesem, se trădase... La una ca asta nu mă așteptam deloc. ― Așadar, te-ai mai întîlnit cu el de atunci? Îmi destăinui, fără să insist, tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gării, în ajunul escapadei noastre la Constanța. La început o scurtă explozie de veselie, apoi mustrări: ― De ce nu dat pe la mine, cum făgăduit la Oper, urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubești mult la tine și tu necăjești la ea. Vreau vedem filmul împreună, este forte frumos. Mergi cu Vali. Am intrat, incapabil să mă împotrivesc celui mai firav îndemn. În pustietatea mea sufletească eram disponibil, la îndemîna oricui. Sala cinematografului, tristă, aproape goală. Câteva perechi răsfirate îci
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]