1,179 matches
-
a fost să fie chestia cu Valentina. Asta a fost prea de tot. Ne retrăsesem de-acuma aici. Oameni în toată firea. Pensionar și făcea chestii de-astea cu mine în bucătărie... Bătrâna scotoci ceva în poșetă. Nu găsi. Zâmbi necăjită. - Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
John B. „Jack“ Watson, faimosul filantrop și fondator al Grupului de Investiții Watson, a murit astăzi în Shanghai, China. Dl. Watson a fost omagiat pe plan internațional pentru munca sa de caritate și pentru eforturile sale în favoarea celor săraci și necăjiți. Dl. Watson a fost bolnav doar pentru o perioadă scurtă de timp, dar a suferit de o formă extrem de agresivă de cancer. S-a internat într-o clinică particulară din Shanghai și a murit trei zile mai târziu. Dispariția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
liberă cu el, deja mă simt o femeie liberă. Eu te-am făcut, eu te omor, să-l chemăm și pe taică-tău. Tata e departe, brațul său prin luptă doar gagici împarte. Să nu vorbești așa de taică-tău. (Necăjită.) Trebuia să-l respecți tu întâi, de ce nu mai e acasă? Tu să-ți vezi de școala ta, de carte, unde-s toate visurile tale, fetițo? Le-ai dat tu la gunoi... (Cu dispreț.) Asta e casă? Tu nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
științific ca să vezi cât de frumoasă ești. Faci toate măsurătorile astea... — Aha ! spun interesată. Și cât ți-a ieșit ? — Acum fac calculul. Se Încruntă iar la pagină. Deci asta face 53... scădem 20... și asta Înseamnă... O, Doamne ! Privește pagina, necăjită. Mi-a ieșit 33 ! — Din cât ? — Dintr-o sută ! 33 dintr-o sută ! — Ce idioțenie ! — Știu, spune ea serioasă. Sunt urâtă. Știam. Adevărul e că am știut dintotdeauna, În adâncul sufletului, dar... — Nu ! zic, Încercând să-mi Înăbuș râsul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prietena mea de la personal, urcând treptele În urma mea și gâfâind ușor. Părul roșu și cârlionțat Îi stă În toate direcțiile și are un pantof În mână. Ce naiba s-a Întâmplat ? zic când ajunge sus. — Nenorocitul ăsta de pantof, spune Katie necăjită. Acum câteva zile l-am luat de la reparat și i s-a rupt tocul. Mi-l bagă În față. Am dat șase lire să-mi repare porcăria asta de toc ! Dumnezeule, ce zi de tot rahatul ! Lăptarul a uitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Glasurile le coboară și mai tare, și acum chiar că nu mai aud absolut nimic. După care Jack se Îndreaptă țintă spre mine. — Emma... Îmi cer mii de scuze. Dar trebuie neapărat să plec. — Să pleci ? Mă holbez la el necăjită. Acum ? — Va trebui să plec pentru câteva zile. Îmi pare rău. Se așază lângă mine, pe bancă. Dar... e destul de important. — A. Am Înțeles. — Sven ți-a chemat o mașină să te ducă acasă. Foarte... drăguț din partea lui, spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
persoană să rămână să răspundă la telefon În timpul ăsta. Îi cad ochii pe mine. Emma. Poți să rămâi tu. Poftim ? zic alb. — Rămâi tu să răspunzi la telefon, spune Paul. OK ? — Nu ! Adică... vreau să mă uit și eu ! spun necăjită. Nu poate să rămână altcineva ? — Eu una, În nici un caz ! sare Artemis instantaneu. Serios acum, Emma, de ce ești așa egoistă ? Pe tine oricum nu te interesează ce spune. — Ba da, mă interesează ! — Ba nu. Își dă ochii peste cap. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu m-aș putea niciodată răzbuna pe el. N-aș putea niciodată să-i fac vreun rău. Nu are nici un punct slab. E un ditamai milionarul și e extrem de puternic. Iau necăjită o gură de băutură. Iar eu sunt o ființă care-n-are-nimic-special... un om absolut banal... o nimeni. DOUĂZECI ȘI UNU A doua zi dimineață mă trezesc cuprinsă de spaima cea mai pură. Mă simt exact ca un copil de cinci ani, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
secretului ei, adjutantul Ghiță spuse pe un ton Împăciuitor, În timp ce tare ar fi vrut să-i dea țăranului clonțos câteva șuturi În fund: Hai, bădie, dă căruța mai Încolo că mi-a murit bateria și nu-s jmecher ci s necăjit! Mihai, om de treabă de felul său Înțelese necazul șoferului și se oferi să-i Împrumute lampionul său vechi zicându-i: Las’ că-l aduci ’neta până poimâne, caii mei știu drumul și pe Întuneric! Șoferul depăși, mai spuse ca
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră, tocmai Benone cel sever Îl Îndrăgea și și-l făcuse „prieten”. El, zbirul serios și corect, avea mare Încredere În elevul acela liniștit și necăjit, Îl testase câteva luni, apoi Îi Încredință câteva responsabilități și „funcții” care Îl degrevau pe pedagog, lăsându-i mai mult timp liber. Rică Olaru era În anul II la „Electricieni”, una din cele peste 80 de clase de zidari, faianțari
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
alături pe o bancă un tânăr latino-american are o sacoșă enormă de rafie, plină cu tot felul de lucruri ieftine, de vândut la turiști, pe marginea străzii. Am văzut și mulți negri, cu lucrușoarele lor întinse pe trotuare. Destinul atâtor necăjiți, de zeci și zeci de ani, pe aici prin Italia și nu numai. Mă întreb însă dacă în acești zeci de ani ei au încercat să iasă din această condiție prin studiu și dorință fermă de emancipare. In sfârșit, sosește
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îmi spune că partea de sub apă a navelor este asamblată și sudată de români, conduși de o româncă foarte capabilă, Dorina. Rămân apoi din nou cu Paola, care continuă să-mi vorbească despre activitatea ei. Stă aici împreună cu acești oameni necăjiți cu care însă vrea să formeze o familie, respectând convingerile religioase și culturale ale fiecăruia. Îmi spune că există și în România o astfel de casă familie. După cemi oferă o porție abundentă de ciocolată ce se va dovedi foarte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în cămăși, plouați, obosiți, nespălați, înnegriți de praf, nebăuți și chiar nemâncați, acești martiri m-au impresionat mai mult, căci m-am convins că ei au avut privațiuni mai mari decât trupele"551. De multe ori, revizia antiepidemică aplicată acestor necăjiți căruțași era foarte superficială sau nici măcar nu avea loc. Astfel, la 18 iulie au traversat orașul Turnu Măgurele, îndreptîndu-se spre Pitești, 218 căruțași din Coloana a V-a Mobilă, fără să fi fost supuși vreunui control sanitar. Cum rezultă și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de rău, că și comite un păcat de neiertat și se confesează Sophiei și Lisei, numai pentru că nu are cu cine altcineva să vorbească, și de fapt nu vrea să spună nimic, dar o face din greșeală. ― Pari un pic necăjită, observă Sophie. E totul bine? ― E bine, îi răspund, după care un suspin imens îmi scapă printre buze, înainte să-l pot reține. Cred că exagerez un pic, adaug, încercând să mă prefac. ― Chiar petreci extrem de mult timp la sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe Margaret, iar noi doi ne vedem mâine, a zis tata. O să ne vedem pe dracu’! am mormăit eu. Discuția părea să se fi încheiat. Noroc că luasem vreo două pastile de Valium. Altfel aș fi fost cu-adevărat foarte necăjită. Margaret stătea lângă mine. De fapt, dacă mă gândeam mai bine, nu mă scăpa o clipă din ochi. După ce a terminat de vorbit cu tata, m-am hotărât să pun capăt întregii istorii. Era momentul să iau din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Era momentul să dispar. Și-apoi amândoi au fost internați la nebuni. Mi-am amintit de femeia solidă, cu voce tunătoare, care-l vizitase pe Chris la clinică. — Nu părea deloc necăjită, am zis eu în bătaie de joc. Arăta ca o vită în toată regula. —Judeci pripit... Vocea mamei s-a pierdut în urma mea. —îți închipui că, în afară de tine, toată lumea e fericită. Am fugit ca din pușcă. Picioarele îmi tremurau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iau la picior spre centru și să-l caut pe Tiernan, am sunat-o pe Nola. Care a venit și m-a luat la o întâlnire. Unde ea și ceilalți m-au calmat spunându-mi că era normal să fiu necăjită. M-au asigurat că aveam să depășesc și momentul ăsta, că și supărarea asta avea să treacă foarte curând. Firește că nu i-am crezut. Eu nu voiam decât să iau droguri. Normal că vrei, a spus Gobnet tușind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-ți va trimite vești. Mata, vrei să mă îmbărbătezi! se sperie, parcă, Saveta de ideea cumnatului. Cumnățică dragă, vezi de te pregătește de sărbători! C-o să ai timp a boci, atunci când vei naște! spuse neclintit bărbatul. Lasă femeia, că-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl mustră Ileana, ștergndu-și lacrimile cu un colț al pestelcăi. Ba să tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni din autobuz nu mă văzuse și nici șoferul. Era un râs ce nu puteam să mi-l explic (dea râsul-plânsul) făcând-o și pe colega mea să râdă și să nu mai fie necăjită din cauza genții. Cineva din grupul nostru (care a rămas cu noi din solidaritate) și-a adus aminte că mama unei colege de liceu din această localitate este telefonistă la centrala telefonică. Am mers acolo și mare noroc am avut că
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
li s-ar părea viața nu se vaită, au demnitate și verticalitate, nu se vând pentru câțiva arginți, nu lingușesc, nu se umilesc.Pentru că nu bârfesc și nu râd În spate de necazurile altcuiva, nu iau În derâdere un om necăjit sau handicapat, nu sunt pârâcioși ca să iasă În față, sunt decenți și cu bun simț. Pentru că vorbesc când sunt Întrebați, se apără când este nevoie, iubesc adevărul și dreptatea, curățenia și disciplina. Și nu În ultimul rând, pentru că știu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
îmi aruncă o privire și în mod evident nu mă recunoscu. Scrută din nou tabla de șah. — Stați jos și nu faceți gălăgie, zise el. Mută și imediat fu din nou absorbit de joc. Bietul Stroeve îmi aruncă o privire necăjită, dar eu nu mă lăsam tulburat cu una, cu două. Am comandat ceva de băut și am așteptat liniștit să termine Strickland partida. Ba chiar m-am bucurat de prilejul de a-l cerceta în voie. Cu siguranță că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să mergem imediat să-l vedem. Poate că n-are pe nimeni care să-l îngrijească. Unde stă? — Habar n-am, spuse francezul. Atunci am constatat că nici unul dintre noi nu știa cum să dea de Strickland. Stroeve era din ce în ce mai necăjit. — Te pomenești că moare și nici un suflet de om nu știe nimic de el. E îngrozitor! Nici nu pot suporta gîndul ăsta. Trebuie să-l găsim imediat. Am încercat să-l fac pe Stroeve să înțeleagă că e absurd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nevasta! — Pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi vorbi în felul ăsta! Încă nu izbuteam să-l iau în serios. Nici măcar o clipă nu puteam lua drept bun ceea ce-mi spusese el. Dar se vedea bine că e groaznic de necăjit. Mă rog, ai venit aici ca să-mi vorbești despre asta. Ai face mai bine să-mi spui toată povestea de la cap la coadă. — Azi după-amiază n-am mai putut rezista. M-am dus la Strickland și i-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
transformat în statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi, nu-și simțea trupul, de aceea continuu la Tatăl se ruga. Era surprinsă că prepelița a știut și nu i-a spus, de aceea era necăjită și mima în glasu-i sugrumat și cruce și-a lăsat. Pe de altă parte bărbatul, se uita la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]