KorAP: Find »[drukola/base=necaz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...349 >

8,720 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

protestă Stelian, asezându-se pe un scaun, față în față cu vecinul său. Ce necazuri aveți?... Văd că ești cam supărat! Mitică al lui Caloianu zâmbi trist și așteptă să se întoarcă Leana cu sticla de țuică și cu paharele. Ce necazuri să avem, domnu Stelică, vorbi cu glasu-i trist și blajin omul, turnând țuica în pahare. N-ați auzit și dumneavoastră?... Culae al meu a fugit cu Mituș ăsta al Stancăi la Sabar și nu mai știm nimic de ei... Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
moși-strămoși sau dumnezeu mai știe ce. Sfârșindu-și istorisirea, Mitică al lui Caloianu își lăsă capul în piept și rămase nemișcat pe scaun. Impresionat de cele auzite, Stelian îi spuse vecinului său că nu trebuia să se lasă copleșit de necaz, ci să facă ceva. Povața mea, Mitică, este să pornești cât mai repede în căutarea copiilor. E posibil să fi trecut Sabarul și să se fi rătăcit... Lucruri de-astea s-au mai întâmplat și pe vremuri. Ia-l și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-au luat din nou pe Valentin... De bine ce tocmai îi dăduseră drumul!... Cum adică l-au luat?!... exclamă Ticu mirat. Vrei să zici că...? și își încrucișă, cu un gest sugestiv, mâinile una peste alta. Iorgu încuviință cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
întârziere cum de reușise să scape teafăr și el se văzu silit să-i istorisească din fir a păr cele petrecute în urmă cu trei ani, când cu arestarea și cu expulzarea lui din țară. Și n-ai mai avut necazuri acum, când ai venit? întrebă neliniștită Mafalda. Nando îi răspunse că nici vorbă de una ca asta. Toți se purtaseră cu el cât se poate de gentil. Ba chiar îl și escortaseră de la Timișoara și până la București, ca pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
la politehnică și ca să-i amintească să mai vină pe la oraș. Stelian, prins cu treburile de la sfat, nu se dusese, ci doar îi răspunsese, exprimându-și regretul pentru ghinionul fiului său. Cu ocazia vizitei sale, Ticu îi dădu amănunte despre necazul cu Victor și îl puse la curent în legătură cu cele întâmplate cumnatului său din Torino, care se băgase singur în gura lupului și fusese din nou expediat din țară ca un pachet de către autorități... Hm, făcu Stelian, cumnatul ăsta al tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica Agripina, întrerupându-și firul istoriei cu necazurile ei de acum. Venea, stătea, se uita dus pe gânduri la cuvioasele monahe și tăcea, dar odată intrase-n vorbă cu ea și voise să știe dacă nu cumva viața de la mănăstire nu-i aducea și supărări.Cum pe atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
care știa să-și țină cumpătul în aproape orice fel de împrejurare, fără să verse lacrimi ca alte femei, începu de astă dată să lăcrimeze și să-i spună fratelui ei că peste familia lor dăduse un mare și neașteptat necaz. Ce necaz?! se miră Virgil, remarcând în acel moment absența lui Sever. Norica își șterse ochii cu o batistă, se duse să închidă mai bine ușa de la intrare, îi turnă într-o cană niște cafea menado și îl pofti să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să-și țină cumpătul în aproape orice fel de împrejurare, fără să verse lacrimi ca alte femei, începu de astă dată să lăcrimeze și să-i spună fratelui ei că peste familia lor dăduse un mare și neașteptat necaz. Ce necaz?! se miră Virgil, remarcând în acel moment absența lui Sever. Norica își șterse ochii cu o batistă, se duse să închidă mai bine ușa de la intrare, îi turnă într-o cană niște cafea menado și îl pofti să stea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
molfăind vajnic cu măselele lui cele noi coltuce uscate de pâine, clătina din cap și spunea cui voia să-l asculte că iarna fără zăpadă era un semn rău, nicidecum un motiv de bucurie; după asta puteau să vină cine știe ce necazuri pe capul oamenilor: secetă și foamete ca-n '46 ori, dimpotrivă, doamne-ferește, viscole și zăpezi cumplite sau revărsări de ape, în primăvară... Știi că s-ar putea să aibă dreptate moșul?... zise într-o zi Mariana, neliniștită de prezicerile bătrânului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine să mă duc într-o zi peste ei și să le ard la toți câte o pereche de palme!... Ei, doamne ferește! vorbi Norica îngrijorată. Vrei să dăm de necaz?... Ia-o ușor, frate!... Cu răbdarea treci marea... Vorbă înțeleaptă, din bătrâni. De ce ești supărat, tati? Ai pierdut ceva? întrebă Anicuța mirată. Nedumerirea ei rămase fără răspuns. Cu înțelepciunea din bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pe unul din fronturile celui de-al doilea război mondial. Severe! Ce mai faci?... Mai trăiești, mă?... repetă funcționarul ministerial foarte volubil și se grăbi spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și, cerându-i să aducă niște cafele, deschise o ușă capitonată și-l introduse pe Sever în cabinetul său. Ia loc, îl invită, arătându-i un scaun în fața biroului și așezându-se și el de cealaltă parte. Ia zi, ce necazuri ai?... Sever îi explică întreaga situație și încheie declarând că era hotărât să-și caute dreptatea până-n pânzele albe. Uritescu îl ascultă atent, pufăind dintr-o țigară Kent, pe care și-o aprinse cu un aer foarte nonșalant, de om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
prezență... Să vă vadă oamenii din sat alături de noi... Atâta tot!... Lumea vă respectă și are încredere în dumneavoastră, domnule Stelică... Veniți în comisie, ca să meargă lucrurile mai bine și mai ușor... De ce s-avem și la noi în sat necazurile pe care le-au avut alții?... De ce să nu facem o gospodărie colectivă model?... Și înscrieți-vă în partid, tovarășe pensionar, completă binevoitor și mieros Ilici Vasile. Ați făcut o treabă foarte bună în comerțul cooperatist... Ați donat și pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să stea pe gânduri tramvaiul și se duse mai întâi să-l vadă pe Ticu. Fratele său mai mic, aflat în concediu, era acasă și se arătă cât se poate de bucuros de vizită, dar se posomorî imediat auzind de necazurile lui Stelian. Să intri-n partid și să faci propagandă pentru colectivizare?... exclamă el scârbit. Vezi-ți de treabă, nene! Să nu faci prostia asta!... Cum adică: ei ți-au luat matale averea și-au băgat-o-n pământ pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
duc să mă angajez la o frizerie particulară. Că meseria e brățară de aur și o să mă descurc eu, n-o să mor de foame, cum ați vrea voi!" Uite așa le-am spus, verde-n față!... Și n-ai avut necazuri din cauza asta cu ei? stărui Stelian. N-am avut, răspunse nu fără o anumită mândrie Ticu. Dacă s-au convins că nu mă interesează politica, mi-au spus că n-am conștiință revoluționară, n-am nivel..., n-am nu știu ce... și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
nu se mai văzu în urma lor, rostindu-și cuvintele pe același ton precaut și conspirativ, n-aș putea să spun că sunt o persoană atât de curajoasă... Mie mi-e frică de ei. Pe cuvânt... N-aș vrea să am necazuri tocmai acum, când am reușit să intru la facultate! Mie mi-a făcut impresia că sunteți o persoană mai curajoasă decât mine, îi spuse Victor, fără nici o intenție de-a o flata. Sincer!... Fata însă nu zise nimic, pășind acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
privindu-se, apoi, fără să-și mai spună nimic, fiecare o apucă în altă direcție. Nu se mai văzură multă vreme după aceea. 3 În vacanța dintre semestre, Victor plecă la munte cu Iulică geologul și cu politehnistul Tase, uitând necazul său cu Felicia. Avu, în schimb, alte griji și alte necazuri, pentru că, în timpul unei ascensiuni în Bucegi, Tase alunecă și se prăbuși peste un perete stâncos, alegându-se cu un picior rupt, plus sperietura și panica. Reveniți cu chiu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
apucă în altă direcție. Nu se mai văzură multă vreme după aceea. 3 În vacanța dintre semestre, Victor plecă la munte cu Iulică geologul și cu politehnistul Tase, uitând necazul său cu Felicia. Avu, în schimb, alte griji și alte necazuri, pentru că, în timpul unei ascensiuni în Bucegi, Tase alunecă și se prăbuși peste un perete stâncos, alegându-se cu un picior rupt, plus sperietura și panica. Reveniți cu chiu și vai în tabără, avură multă bătaie de cap cu rănitul, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
buzunar o cheie și descuind cu siguranță portița veche și ruginită de metal, care străjuia casa și curtea. La Sibiu Victor rămase trei săptămâni încheiate, făcând bine cunoștință cu mama Feliciei, o femeie cumsecade și înțeleaptă, îmbătrânită înainte de vreme de necazurile prin care îi fusese dat să treacă. În discuțiile purtate cu el, femeia îi arătă bunăvoință și simpatie, tratându-l ca pe un adevărat fiu. Așa e mama, ea n-a urât niciodată pe nimeni! îi spuse Felicia, cu amărăciune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
aproape o oră zadarnic, fiindcă, după cât se părea, pe traseu era o pană de curent și circulația se întrerupsese. Doi pensionari îmbrăcați în haine ponosite, croite după moda din urmă cu o jumătate de veac, vorbeau cu glasuri revoltate despre necazurile pe care le aveau de suportat zilnic cu mijloacele de transport în comun din capitala țării: Dacă n-ar trebui să merg în fiecare zi la piață, m-aș lăsa păgubaș, tocmai zicea unul, vânturându-și prin aer plasa goală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

era mai lipit de mama care era, ca și el, visătoare, sensibilă la poezie și mai ales la muzică. Era fata unor oameni cu stare din Cernăuți, crescuse cu guvernantă, cu franceză, cu pian... Odată cu comunismul și mai ales cu necazurile care au dat peste tata, săraca de ea a trebuit să se rupă de toate "reminiscențele burgheze" și a suferit mult. Eu eram mai tot timpul pe lângă tata, la vedere sau pitulat pe unde puteam, încercam să îi fiu mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
și de data asta roade și femeia a eliminat placenta care începuse deja să intre în putrefacție, după care a început să-și revină în fire. Spre seară, la ieșirea din casă, mă așteptau câteva femei ca să se plângă de necazurile de sănătate din familiile lor : degerături, supurații, tuse, fierbințeli... Le-am ascultat cu răbdare și am căutat în minunata carte remedii având mereu în minte ideea că : Dacă nu le face bine, măcar să nu le facă mai rău !" Din păcate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni la necaz continuau să mă caute, iar eu nu știam să îi refuz, chiar dacă uneori reușita ajutorului meu era greu de întrevăzut. Axel a luat asupra lui misiunea să "liniștească spiritele" și de atunci nu am mai primit avertismente supărătoare. Au mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Aș vrea și eu să îl întâlnesc pe Vasili." Ofițerul cel tânăr a rostit cu o politețe mai rece decât crivățul siberian: Nu este cazul. Și așa am făcut, la rugămințile tale, excepții și eforturi mari. Sperăm să nu avem necazuri din cauza asta. O persoană în plus la această întâlnire și încă nu una oarecare, ci medicul spitalului, ar da de gândit superiorilor noștri care au urechi peste tot." În ziua aceea au ridicat-o pe Minodora. A plecat veselă, încrezătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
târziu, prea târziu și cu prea multă durere că barca vieții mele este atât de strâmtă încât la un moment dat n-a putut încăpea în ea nimeni altcineva decât el. De ce te căutam doar ca să-mi oblojești neînsemnatele mele necazuri și nu și atunci când eram fericită, ca să te bucuri și tu de fericirea mea ? Acum e prea târziu... Acum, când simt nevoia să plâng pe umărul tău pentru că simt că fericirea numită Alex se destramă, acum tu nu mai ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]