2,055 matches
-
rubrică, și Ion Caraion (Poeți și «Poezii din închisori», comentariu de mari dimensiuni asupra unui volum publicat în Canada sub îngrijirea lui Zaharia Pană și prefațat de Vintilă Horia, 2-4/1985, Sartre. Provocarea ca program și posteritate, 1/1986 ș.a.). Necruțători cu fenomenele derizorii ale climatului literar românesc - Vadimită cronică, Anticultura la televiziune (Monica Lovinescu, 1/1985 și 3-4/1986), Întemnițările unei cariere. Adrian Păunescu, Cenaclul „Flacăra” și puterea (Gelu Ionescu, 3/1985), Polemica „Luceafărului” împotriva disidenței și marasmul culturii occidentale
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
trezește un colorat protest împotriva celor care nu se controlează când vorbesc și, mai ales, când scriu. Terminologia freudistă în critică îi provoacă o ironie atingătoare. Nu-i place termenul „inefabil”. Găsește din nou câteva exemple, și sarcasmul criticului este necruțător. Este iritat și atunci când întâlnește „vizionăm”, „lecturăm”, „atenționăm”, „demistificare”. Ia peste picior și pe cei care folosesc termenul „scriitură” în loc de sănătosul, curatul „stil”. „Scriitură” traduce însă un concept din noua critică și înseamnă altceva decât „stilul” scriitorului. Astfel de anchete
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
papagal) susțin dimensiunea filosofică și moralistă a scrisului arghezian. Simțul, mereu treaz, cu care el sesizează duplicitatea aparențelor face ca majoritatea tabletelor să crească pe principiul ironiei, „arta de a interpreta simulacrele” (Vladimir Jankélévich). Ca și Pascal, își îndreaptă observația necruțătoare asupra erorii comune, dinamitând cele mai răspândite sofisme și adevăruri-iluzie. Îndepărtarea omului de Real și fățărnicia asociată acestei pierderi sunt izvoarele demagogiei, socială și intimă. Amorul propriu și ipocrizia, spiritul mijlociu, „armonic” cultivat de școală, omul liber și amăgirea de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
SCRIERI: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, București, 1918; Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte, București, 1919; Memorii. Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950), pref. P. Leonăchescu, București, 2000. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 278-286; Florin Faifer, Necruțătorul, CL, 1999, 12; Iordan Datcu, Memoriile lui Constantin Beldie, ALA, 2000, 537; Gh. Grigurcu, Memoriile unui hedonist, RL, 2000, 41; Z. Ornea, Dezvăluirile lui Constantin Beldie, RL, 2000, 46; Popa, Ist. lit., I, 724-725; Săndulescu, Memorialiști, 215-220. I.D.
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
refuz al acestor adevăruri, pe care, din sete de certitudine, le-a provocat, „jucându-se cu focul”. Romanul se desfășoară silogistic, având rigoarea unei acțiuni tragice. În reconstituirea pe care o face, Ludwig încearcă să raționalizeze iraționalul și confesiunea lui necruțătoare capătă prin excesul de luciditate un aer aproape pervers. Hilda (1936) este replica la Subiect banal, romanul fiind scris din perspectiva soției împinse la adulter. Scriitorul recurge, de data aceasta, frecvent, la poncife melodramatice. Jurnalul Hildei, eroină lipsită de personalitate
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
să mă cert cu dumneata, fiindcă ții oarecum la câini.” Sarcasticul polemist s-a contaminat, așadar, de marea slăbiciune a omului pentru animale, pentru câini în primul rând. Plângând cu lacrimi amare la moartea fiecăruia dintre numeroșii săi patrupezi, eseistul necruțător va scrie pe un bilețel, cu puțin timp înainte de propria lui moarte, următoarele rânduri: „Dacă atunci când mă voi prezenta acolo nu-mi vor ieși înainte toți câinii mei, îți neg, Dumnezeule, existența”. Grav bolnav, B. moare în august 1961 - și
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
a spațiului și a timpului cărora le aparține. De aici derivă și temele sale fundamentale: participarea la evenimentul istoric ca formă supremă de împlinire a destinului individual, pe de o parte, iar pe de alta, trecerea ireversibilă, dramatică, a vremii, necruțătoare pentru individ în unicitatea sa fizică. Fie că se referă la un moment mitologic ori la Doja, Horea, Avram Iancu, poetul se exprimă doar ca exponent al colectivității unitare la care participă: „Nici graiul nu-i al meu, nici cântul
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
strâns corelată cu creșterea numărului de victime. În "Strategia de Securitate Internă a SUA" se stipulează că "strategiile, tehnologiile și materialele folosite la construirea unor Arme mortale pentru omenire (chimice, biologice, radiologice și nucleare) tind să se răspândească în mod necruțător". Combaterea fenomenul bioterorist reprezintă un punct important pe agenda reuniunilor celor mai importante organizații internaționale și regionale, ONU, NATO, UE, G-8 etc., manifestări ce constituie oportunități pentru reafirmarea solidarității și angajamentului de a acționa uniți împoriva bioterorismului și a noilor
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
sau Forța Aliată (Iugoslavia, 1999) s-a exteriorizat prin manevre subtile, rod al inteligenței în concepție și execuție, cu scopul de a genera superioritate de forțe și mijloace, pe anumite direcții, astfel ca, la momentul oportun, adversarul să fie lovit necruțător, iar inițiativa strategică să fie cucerită și menținută. Reacția celui slab, de asemenea de tip asimetric, a fost tot un test de inteligență, în condițiile în care superioritatea tehnologică a adversarului era covârșitoare. Un exemplu este și războiul psihologic, veritabil
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
terorismului internațional, pentru că, fără asta, doar pe cale militară, nu se va putea realiza mare lucru. S-au scurs câțiva ani de când a început înlăturarea cu forță a regimului talibanilor, o teocrație aberantă ce instalase o intoleranță stupidă, o reglementare medievală necruțătoare a vieții sociale și un fanatism agresiv în numele căruia transformase Afganistanul într-o pepiniera și o bază logistică a terorismului islamic (a cărui violență oarbă este în contradicție și cu revelația coranică). Acest război are o dublă finalitate transparentă: una punitivă
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de foc. Tot astfel, în vederea înfruntării cu Tiamat, Bel-Marduk primește de la zei fulgerul - „o armă fără egal să lovească pe vrăjmaș” (Enuma Eliș, IV, 30 ; cf. 1, p. 32) - și carul-furtună la care sunt înhămați cei patru cai-vânturi : „Distru- gătorul”, „Necruțătorul”, „înecătorul” și „Zburătorul” (Enuma Eliș, IV, 50-52 ; cf. 1, p. 33). Așa cum vom vedea, scenariul colindei în discuție comportă elemente cosmogonice. Lumea nu este creată propriu-zis, dar este recreată printr-un act similar cosmogenezei. Înfruntarea cu monstrul (reiterare a înfruntării
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
construi (n astfel de condiții. Dar respectarea legii este numai o condiție necesară, nu ș( suficientă. Bunul simț, morala, respectarea principiului lucrului bine făcut sunt condiții nu mai puțin necesare pentru o construcție trainică ș( demnă de respect. Maiorescu demasca necruțător impostura, absența valorii ș( a muncii asidue, iar aceasta la nivelul celor ce se doreau acceptați ca elită. 2) "Părerea noastră este că spiritul maiorescian trebuie să fie o permanență a culturii rom(ne pentru ca aceasta să fie ferită de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
înfăptuit de cineva, iar cum numai fiii respectivi o pot face, atunci o vor face inevitabil. Chiar dacă nu știe cum se va petrece aceasta, știe că o vor face și arată că spera să fie făcută fără excese, dar ferm, necruțător, în vederea statornicirii pământului și a neamului românesc, întărirea familiei și o selecționare a valorilor "dreaptă până la cruzime". Primele vizate erau școala și armata, alegere considerată atât de evidentă, încât nu era nevoie de nicio justificare. Una dintre multele piedici cărora
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de unirea dintre tehnologia performantă și costul foarte scăzut al forței de muncă. O bună parte dintre consumatorii occidentali nu numai că nu-și mai puteau menține salariile mari, ci urmau, în curând, să nu mai aibă salarii, sub asaltul necruțător al producției chineze atât de competitive. Consumatorii au avut o scuză. Dar liderii? China nu a fost ghidată de o strategie oarecare, apare clar. Iată o situație instructivă, care spune mult în această privință. India s-a dezvoltat în ultimul
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
domină scena principală, În ochii și, adesea, În aplauzele publicului, nu este nouă și nici secată. Personajele „rezonabile” preferă să stea „În banca lor”. Din păcate o astfel de atitudine conduce, adesea, la dominarea discursului public de către ceilalți, mult mai necruțători față de diferențe, mai elitiști și, În cazul interbelic, de-a dreptul fasciști. În anumite sensuri, ideile eugeniste au sprijinit răspândirea secularismului dincolo de cercurile intelectuale, căci populația țărănească nu a avut (și, din păcate, nici acum nu are) un rol activ
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
respectul cuvenit față de natură, care ne oferă toate imperfecțiunile: „Geniul omenesc nu va putea nicicînd născoci invenții mai desăvîrșite ca acelea create de natură, În care nu lipsește nimic și nimic nu-i de prisos” (Leonardo da Vinci); „Natura este necruțătoare, iar cînd Încerci să-i calci legile este mai dură decît curtea cu juri, pentru că este mai logică” (H. de Balzac). * „Cel mai teribil paradox al libertății creștine este că a fi ales de Dumnezeu Înseamnă a fi părăsit de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ființa lor să-l stârpească; ei izbutesc prin stăruința lor necontenită să-l împuțineze efectiv, ceea ce e, de când lumea, biruința perpetuă (și poate singura) a conștiinței umane. Omul acesta a fost un ostaș al generozității. Ca atare era nu rareori necruțător și violent; aceasta era la el o pornire firească, dar și o atitudine deliberată, fiind convins că toleranța față de felonie și minciună ajunge, cu sau fără voie, să se împotrivească libertății (care pentru el nu era o noțiune abstractă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
grija efectului (iar dichisul stilistic se simte la tot pasul în acest jurnal, ceea ce e de fapt o eroare de stil) toți cei pe care i-am pomenit și-au scris însemnările dincolo de orice complezență și găteală, cu o luciditate necruțătoare în singurătatea conștiinței, unde adevărul se privește de-a dreptul și e fără noimă a-i da ocol. Sinceritatea lui Gide, nemulțumirea lui de sine, proclamarea meschinăriilor proprii, a propriilor tare sufletești și trupești, a eczemelor și mâncărimilor, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ușoară mânie, stăpânită, dar nu disimulată, care se simte în tonul articolului său Mecanismul polemicii („Contemporanul” din 23 aprilie 1971). Prin tonul acesta, Al. Ivasiuc și-a confirmat intenția declarată la începutul polemicii noastre: dacă jucăm, să jucăm tare, adică necruțător, dar cu mănuși; să lovim cât putem mai bine au défaut de l’armures dar nu pe la spate și nici cu toroipanul. Șicanele mele erau de natura celor numite în limbajul judiciar „incidente”; ele suspendă dezbaterea fondului pentru o cazuistică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
foarte des foarte proști și sunt foarte des și foarte răi. Dar un om bun nu e niciodată prost. — Dar nu mă țineți încordat! Care e contrariul prostiei? — Contrariul prostiei este bunătatea. Un om bun poate să fie dur, violent, necruțător. De multe ori chiar trebuie să fie așa. Există un vers al lui Voiculescu pe care-mi place să-l citez: „Căci e înțelepciune a ști să fii și rău”. Dar e cu totul altceva decât răutatea irațională, prostească și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
delicat. Acolo, am ghicit ce succes trebuie să aibă proza dumitale.” În urmarea dialogului dintre Lucien și Lousteau găsim din nou exemplificarea faptului că nu e necesar să citești o carte. Lousteau Îi propune prietenului său să scrie un articol necruțător Împotriva cărții unui scriitor protejat de Dauriat, Nathan, ca să-și răzbune jignirea. Însă calitatea ei este atât de evidentă, Încât Lucien nu Își dă seama cum să procedeze ca să o critice. Lousteau Îi explică atunci, râzând, că a venit vremea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
orice țăran, atunci În belșugul de Înțelepciune al acelui țăran fără de nume, sinteză rezumativă a geniului unui Întreg popor, rămas aproape același prin cel puțin zece veacuri” (Blaga, 1990, p. 252). Lumea proverbelor reprezintă așadar un martor vigilent și, totodată, necruțător al măririlor și al decăderilor omului de-a lungul milenarei sale existențe. Este cunoscută observația că grupurile comunitare, societățile umane În general au avut și continuă să aibă și astăzi un pronunțat simț psihologic și justițiar/educativ, astfel că, ori de câte ori
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
al trebuințelor sale egoiste. Μ Rămâne mereu un aspect de spectacol al vieții faptul cum unii oameni, care o Întreagă viață au dovedit o luciditate mereu trează, o capacitate de pătrundere În tainele sufletului omenesc, un sarcasm și un umor necruțător al atitudinii, au putut avea totuși slăbiciuni și naivități În așa măsură În raport cu o anumită persoană, Încât s-au lăsat șantajați sau chiar escrocați ani În șir de acea persoană! Μ Orice idee, experiență sau revelație deosebită, care frizează absolutul
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
criticii contemporane dintr-un unghi personal și relevă un bovarism clasicizant, care pornește de la o ironică relativizare a criteriilor. E o carte interesantă prin atmosferă, unde autorul discută metodele critice ale confraților, arătându-se mult prea îngăduitor cu unii și necruțător cu alții. Opțiunea pentru valorile clasicismului și ale filosofiei se afirmă în Orfeu, bucuria cunoașterii (1976), un elogiu dedicat Eladei, pusă sub semnul unui Orfeu univoc, un Orfeu ce refuză vanitatea gândirii. Prozatorul revine, acompaniat de eseist și de psiholog
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
intenții, reproșurile vizând cantonarea în perimetrul urbei Iașilor. La H. Sanielevici îl irită furia negativistă, trădând un eu hipertrofic. Și Paul Zarifopol, cu toată inteligența-i ascuțită, ar avea câteodată opțiuni care descumpănesc. Nici E. Lovinescu nu scapă de aciditățile necruțătorului cenzor. Ironiile trec, nu rareori, în sarcasm sau de-a dreptul în batjocură. Sunt reprize de ilaritate oarecum neașteptate la acest spirit tulburat, aflat într-o tensiune continuă, dar și într-un fragil echilibru la întretăierea dintre puseul genialoid și
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]