2,311 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > SEMNE Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului O cioară zboară iar în cercuri Iar eu nedumerit mă mir, De ce tot zboară dânsa-n cercuri Când sunt și alte forme-n cimitir. # Nevasta des îmi face semne Că pleacă ,iar, definitiv, Iar oare asta ce să-nsemne? C-am fost și sunt un primitiv? # Negre pisici îmi
SEMNE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376136_a_377465]
-
LUI DRACULA Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului După tragica întâmplare prin care își pierduse pentru totdeauna Contesa, Contele se așeză în vârful unui turn și privi leșurile sfâșiate. Se întreba nedumerit prin ce miracol fuseseră descoperiți. Îi părea rău de pierderea contesei cu care petrecuse zeci de ani alături. Cu toate acestea, nu plângea. Nu mai avea lacrimi de când fusese trădat ca voievod și se reîncarnase în vampir. Ceva necurat se
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
se transformă din nou în vultur și spintecă negura nopții. Curând ajunse la palat și rămase consternat de ceea ce văzu. Trupurile semenilor săi zăceau decapitate și cu câte o țepușe în inimă. „Oare cine ne-a trădat secretul?” - se întrebă nedumerit. În curtea palatului descoperi trupul neînsuflețit al ginerelui său. Se ridică îndurerat deasupra munților ca să-și caute fiica și nepotul. Către dimineață, când deja primii zori se arătau la orizont, îi descoperi corpul răpus într-o poieniță. Urlă de durere
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
albastru pătrunzător? - Eu știu ?!...cred că albastru de metil ! Se arcuiește din sprâncene în semn de încruntare. - Buze cărnoase ,Adam Sandler sau subțirele, Armând Asante? - Asa și așa ! - Adica cum așa și așa? Una cărnoasa și alta subțirica ? întreabă total nedumerit. - Adica potrivite. - Aha... Statura? Danny de Vito sau Clint Eastwood? - Mai degrabă Claude van Damme,adică normal de bine făcut. - Îhî... și părul? Bruce Willis sau Antonio Banderas? - Nu știu ce să vă spun,cam Al Pacino. - Al Pacino în tinerețe sau
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
de dragoste plină și îngerească și îi împărtășeau bătrănului trăirile acestuia; se putea spune că era un triunghi al iubirii neobișnuit. - Hei, bătrăne! auzi deodată că-l strigă cineva. - Cine-i acolo? răspunse Stump, ridicăndu-se din mijlocul staulului. Se uită nedumerit și privi cu atenție spre tănărul care se apropia de stănă. Ieși afară din staul și merse să vadă ce se întâmplă. - Cine ești, tinere? Și care e treaba? întrebă Stump curios. - Bună ziua, bătrăne! Numele meu e John! John rătăcitorul
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
vezi tu ... m-am rătăcit și, văzănd că iese fum din direcția asta, m-am îndreptat încoace șiii ... iată-mă! zise tănărul cu brațele ușor deschise și ridicând din umeri. - Dar încotro ți-era drumul de te-ai rătăcit? întrebă nedumerit bătrănul. - Dacă îmi oferi ceva de băut și un loc de odihnă, îți voi povesti rătăcirea mea, zise tănărul pe un ton obosit și rugător. Stump îl scrută cu privirea, îl măsură din cap pănă în picioare, apoi, neobservănd nimic
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
spuse râzând fals. -Roma are nevoie de prăzi și de sclavi pentru a se putea susține...prieteni. Fără prăzi și sclavi imperiul s-ar prăbuși, spuse el. -Ce vreți să spuneți, căci eu unul nu vă înțeleg mărite procurator?! întrebă nedumerit centurionul Livius. -E simplu Livius, spuse procuratorul Ponțiu Pilat așezându-se mai bine pe canapea. În momentul în care Roma pune mâna pe cele mai bogate prăzi, numărul de monede de pe piață crește. Cezarul ia aurul și bate monezi din
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
adaug cu o voce tristă. - Dacă vrei, când plecați, îți dau o sticlă cu vișinată, s-a oferit mătușa. - Bună idee, mulțumesc, am răspuns cu gândul la unchiul Vasile. - Ovidiu, tu nu bei nimic? l-a întrebat mătușa, privindu-l nedumerită. - Nu, mulțumesc! Eu conduc, s-a scuzat el pe un ton repezit. - Ovidiu, poți să guști ceva, o înghițitură, două, nu contează, am sugerat eu convinsă că evenimentul merita stropit cu un vin bun. - Nu are rost, este mai bine
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
Cristian trebuie să fie pe aici, pe aproape! deduse Lea amuzată. Haide ștrengarule, nu te mai ascunde! Se întoarse surâzând către Carlos, explicând: - Micul Cupidon își ascute săgețile, așa că oferă-i pieptul, ca să nu greșească ținta! Cum el o privea nedumerit, Lea îi indică din priviri un boschet de liliac, în jurul căruia se învârteau ostentativi și trădători, cei doi păuni. Nu se depărtează niciodată de el, așa că ascunzătoarea lui a fost descoperită! Ai auzit, detectivule? Hai, că nu are rost să
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
azinoapte, mă prăpăditule? Iar ai nimerit în așternutul babii Chiva? Te- a vrăjit vădana aia cu vinul ei de șapte ani și cu hartanele de purcei fripți pe varză, hai?” Îl salutase simplu: -Bună dimineața Nae! Acela privise în urma luI nedumerit și când a doua zi îl salutase la fel de scurt, Nae îl oprise amărât și îl întrebase: -Ia stai nițel, bre nea Vulpe! Cu ce te-am supărat eu pe matale, bre, de nu mă mai saluți cum se cuvine? El
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
rece, sticlos. Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flămând, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine de clipă, Și faci din chin, fărâme și faci din dor, risipă. Ai vrea să furi surâsul răvășit pe umărul tău cald, Sculptat cu daltă fină pe cioburi de smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NU ZĂBOVI ÎN LUMINĂ Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1556 din 05 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Te-aș fi iubit când primăvara își desfăcea mugurii când diminețile se răsfățau în lumină ca un copil nedumerit... * Nimeni n-ar fi oprit revărsarea simfoniei peste noi într-o zi a fericirii când toate culorile se întrupau fastuoase din zâmbetul răsărit după nebuloasele ploi... * Te-aș fi iubit când mările își chemau pescărușii și țărmul îți căuta neuitarea
NU ZĂBOVI ÎN LUMINĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379240_a_380569]
-
de obicei. - De ce să ne grăbim? Ne vine rândul abia pe la 12, 00 ... E mult de așteptat, a intervenit fiul cel mare, Costică. S-a uitat doctoru' pe listă, a lămurit el observând că cei sosiți din capitală îl privesc nedumeriți. - Oricum, nu putem sta în stradă, sub soare. Mama e obosită deja. Nu se simte bine, i-a prevenit Florica, cu adevărat neliniștită de starea bătrânei. Nu putem fi primiți mai repede? - Nu cred, a zis Vasile morocănos, privind într-
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
nu mai șanț acum printre noi, îi iubim poate și mai mult. Ne-am obișnuit prea mult cu rutină, cu ispitele și calvarul istoriei profane să mai putem visa la promisiunile istoriei sacre. Povară zilei a devenit datorie și ce nedumeriți și neconsolați am fi dacă ni s-ar lua de pe umeri bolovanul sisific. Noi ne-am obișnuit să urcăm muntele de piatră seaca al istoriei, chiar dacă îl urcăm în zadar. Noi ne-am obișnuit aici, ne-am linstit și ne-
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
aștept eu. Ne întâlnim la capătul liniei trenului de Constanța. Avem timp să bem și o cafea până la trenul spre munte. - Bine. Abia aștept să ne revedem. Nu uita ce mi-ai promis. - Ce anume ți-am promis? întrebă el nedumerit. - Că nu vii deja consumat de moldovencele tale, glumi fata. - Am grijă să nu mă consum de tot, poate vrei să spui că vin doar mai antrenat? - Vezi tu ce pățești la munte, obraznicule. - Și tu ai grijă ce faci
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
Cu asemenea faună politică ce poți face? Serios?!? Dar, nu noi, țugulanii, i-am ales? Nu de aia, zic unii, suntem o țară second-hand! Hai, că mă revolt! Prin Piața Universității bate vântul! Apropo de primari - Ocupația? - Sunt medic primar. Nedumerit, polițistul întreabă: - Cum adică medic primar? Ori medic, ori primar. Hai, la secție! Ajunși la secție, polițistul îi raportează superiorului. Superiorul scărpinându-se la ceafă îi răspunde: - Întreabă-l dacă are facultatea terminată. Dacă are, e medic, dacă nu, e
ANLFABETULE ! ŞPĂGARULE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362169_a_363498]
-
Văzu un om care ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi repede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordei; pe urmă iar ieșea, îl punea la soare și tot așa făcea. {EminescuOpXI 160} Drumețul nostru, nedumerit, se opri și zise: - Bună ziua, om bun! - Mulțumesc dumitale, prietene! - Da' ce faci aici? - Ia mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordei, ca să am lumină; și nici că-l pot. - Bre! ce trudă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lumînări... Preotul: Cum să nu, fiule..., asta-i datoria noastră... Cine-i răposatul? Octav: Un prieten de-al meu, părinte... Un fost prieten... Preotul: Dumnezeu să-l aibă în pază... Da de ce-a murit? Octav: De nehotărîre, părinte... Preotul: (nedumerit) Da... sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
condamnare a invaziei ca și cei de la Mișkolț, iar în privința oficialităților ungare am observat că unele căutau să justifice acțiunea prin invocarea tezei eronate a suveranității limitate, în timp ce altele respingeau cu fermitate invazia. Existau și oficialități care cel puțin păreau nedumerite. La întoarcerea de la Miskolc, am luat cunoștință de amplul program de securitate a ambasadei, trimis de la București, pentru asigurarea cu orice preț a pazei cetățenilor români ce lucrau în oficiu și a bunurilor din dotare. În program erau prevăzute măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
gesticulând din mâini și deosebit de agitat a spus că nu se poate așa ceva, că nu înțelege ce i se traduce, că nu i se traduce corect, că "tovarășul președinte nu spune așa ceva !" etc. După ce am tradus reacția oaspetelui, președintele Ceaușescu, nedumerit, dar și oarecum nervos, mi-a spus: "Mă, tu ce ai tradus aici ? Fii atent și tradu exact ce îți spun eu !" și a repetat cele spuse mai înainte, adăugând că "stabilirea de relații nu înseamnă neapărat relații diplomatice". Am
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
inferior (probabil pentru a nu atrage atenția), diplomat care, deși a văzut și a înțeles motivul prezenței mele la aeroport, m-a întrebat, nici mai mult nici mai puțin: "Cu ce ocazie vă aflați aici la aeroport?". Deși surprins și nedumerit, am răspuns totuși că salut plecarea delegației coreene care va participa la Congresul de la București. Arătându-se oarecum "nedumerit", diplomatul sovietic a venit cu o nouă întrebare " Și chiar, delegația pleacă la București ?". Am mimat o nedumerire și nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
aeroport, m-a întrebat, nici mai mult nici mai puțin: "Cu ce ocazie vă aflați aici la aeroport?". Deși surprins și nedumerit, am răspuns totuși că salut plecarea delegației coreene care va participa la Congresul de la București. Arătându-se oarecum "nedumerit", diplomatul sovietic a venit cu o nouă întrebare " Și chiar, delegația pleacă la București ?". Am mimat o nedumerire și nu am mai continuat discuția. Ulterior, am aflat că, la Moscova, delegația coreeană era așteptată într-o vizită oficială și că
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
care îl folosea și cu ocazia însoțirii la plecarea șefilor de state aflați în vizită la Teheran. Avionul așteptat întârzia să apară, nimeni nu a putut da niciun fel de explicație. După circa 2 ore de așteptare zadarnică, Corpul diplomatic nedumerit, apoi nemulțumit de evenimentul neprotocolar ieșit din comun, s-a dispersat. A doua zi am aflat din ziare că avionul distrus complet cu cadavrul copilotului a fost găsit într-o zonă muntoasă. A rămas pentru totdeauna nelămurită enigma cum a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Wilde, Witkiewicz. Și câți alții. Majoritatea nu Își asumă direct apartenența la „clubul uranist”. Sunt discreți și chiar pudici, deși tertipurile lor sunt ușor demontate de ochi vigilenți și scrutători, care nu ezită să Îi stigmatizeze. Între toți, cei mai nedumeriți, dar și mai necruțători, cei ai fraților Goncourt. Într-un fragment de jurnal din 2 aprilie 1886 ei notează că, spre marea lor uluire, tineretul a ajuns să accepte pederastia: „Chestia asta nu mai stârnește indignare și nici măcar dezgust!”. În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vizionara a lirismului și aspirația spre transcendență, care se insinuează și în raporturile cu limbajul poetic, sunt definitorii pentru poezia să: „A trebuit să-nvăț acel grâi pământesc/ întreb piatră și ea nu-mi răspunde/ întreb mierla și ea tace/ nedumerita/ Norul se furișează tiptil/ Vulturul mă ciocănește disprețuitor/ - Descoperă tu cuvântul, spune el/ Află cuvântul care nu se spune și ne ține pe toate/ să nu ne prăbușim” (Cerșirea limbii). O primă culegere de eseuri, Ființa și spațiul (1992), dezvăluie
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]