1,595 matches
-
de ce? Această negare neașteptată era oare un avertisment? Era un simptom al disprețului lui? Al urii sale implacabile? Al răzbunării? Al abandonului? Elio asistase de zeci de ori la episoade similare, văzuse mânie, răzbunare și abandon abătându-se asupra vreunui nefericit, care comisese cine știe ce eroare, ce păruse impardonabilă În ochii președintelui. Președintele era cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar viclean și de nestăpânit cu dușmanii și cu cei pe care Îi considera nedemni de a-i fi prieteni. Uneori Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar viclean și de nestăpânit cu dușmanii și cu cei pe care Îi considera nedemni de a-i fi prieteni. Uneori Își decreta sentințele cu nedreptatea capricioasă a unui copil, dar faptul că acei nefericiți, care deveniseră prada lui, nu meritau furia sa nu le schimba cu nimic destinul. Niciodată Elio nu și-ar fi imaginat că furia, răzbunarea și abandonul ar fi putut să se abată asupra lui. Nu făcuse niciodată vreo acțiune, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se întrista de nefericirea altuia. Erau gata să-l vândă și pe urmă să plângă zece zile. Remușcarea îndelungată îi făcea să nu semene cu alții. Iar aceasta era una dintre acele trăsături care îl intimidau pe Zogru. Nici pe nefericitul de Andrei Ionescu, prigonitorul lui, nu putea să-l urască definitiv. Se uita la el și-i vedea pe toți ceilalți și mai ales le vedea sufletul mototolit de durerea altcuiva și-i trecea cheful să mai dea cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Alecu Moruzi spunând molcom, în timp ce-și mângâia smocul de păr din creștetul capului: - Nu știu de ce stăm să vorbim tâmpeniile astea, care nici eu nu știu de unde îmi vin. Mai bine spune-mi exact ce ți-a spus nefericitul acela de Ianache. Ca orice corp locuit de Zogru, Alecu se simțise într-o stare euforică, vorbind fără să fie convins de ce spune, dar fără să se poată opri. Numele de Zogru i se părea deopotrivă caraghios și familiar, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nou. Durerea se întorsese. - Mor, sunt pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de coșmarul unei mame reci și moarte. Nefericitul de el, plângea ea, fiu nefericit dintr-o mamă nefericită. Inna și Rahela s-au aplecat deasupra ei ca să vadă de unde venea această nouă durere. Inna i-a luat mâna Rahelei și a pus-o pe burta Zilpei și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui, Hamor. Nehesi spunea că nici regele, nici prințul nu țipaseră. A urmat micul fiu al lui Așnan și el a plâns, dar nu mult, pentru că avea un piept bogat care să-l consoleze. Bărbații care serveau și cei câțiva nefericiți care n-apucaseră să fugă la țară dintre zidurile orașului n-au mai fost așa de norocoși. Ei au simțit cuțitul din plin și mulți au urlat de parcă i-ar fi omorât. Țipetele lor au înțepat văzduhul toată dimineața, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
odioase. Când spun că ezit să-l condamn fără drept de apel, nu spun că Îl absolv. Am În vedere doar contextul istoric și identitatea lui Eliade din anii 1930-1940: tânărul universitar, publicist și prozator avea o structură - cu totul nefericită În vremuri tulburi - de profet și de revoluționar, la care aș adăuga o bună doză de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu ce argumente... Ați pierdut o mare ocazie... Aș fi fost magnific... COLONELUL: Tot timpul te bagi. Dacă nu veneai, domnul era mort de un sfert de oră. GUFI (Către ARTUR.): Chiar așa? ARTUR: Se pare că da... GUFI: Ce nefericit sunt! Am atât de rar ocazia să discut cu un om realmente inteligent... Domnule, dați-mi voie, deși nu mai are nici un rost, să vă spun totuși ceea ce ar fi trebuit să vă spun! Dați-mi această șansă, n-ara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și-o minciună directă. —Acum, vă deranjează dacă mă întorc la lucru? Nu vreau să par nepoliticoasă, dar chiar nu știu cum vă pot ajuta și am de terminat un mobil până mâine. Polițiștii mărșăluiră până în camera personalului să-i interogheze pe nefericiții care bântuiau prin măruntaiele ei. Mi-am pus la loc masca și am început să iau linia de sudură la polizat, adâncită în gânduri. Shirley Lowell era numele fetei pe care o cunoscuse Hazel la școala de teatru, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îl privi uimit: — O să trăiți mai departe cu sălbaticii ăia după tot ce au făcut? — N-au nimic împotriva mea. — Sunteți nebun? Sunt niște animale și nu gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum acelor nefericiți. Le știți numele? Dacă întreabă Poliția. — Albul cred că se numea Lucas. Îl vor recunoaște în Santa Marta. Sau în Vizavi. — Haideți! Gata cu pălăvrăgeala, se impacientă șoferul pe când pornea motorul. Pe nicicând, amice! Porni într-un nor de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înțelegea că situația se complica într-o progresie alarmantă. Asta doar dacă nu cumva se putea discuta despre o improbabilă dedublare misterioasă a Scriitorului, singura modalitate, una peste alta, prin care acesta ar fi putut să ajungă în casa acelui nefericit, pentru a-l arunca în aer, făcând (în același timp, asta da performanță) și jogging, cu poliția pe urme. Își spuse că avea să urmeze, cât de curând, un interogatoriu pe cinste, apoi acceleră. Nu se îndoia că explozia aceea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nefericirea în față și să râzi”!, îi șopti un gând. -Si, cum pot trece prin asta?!.. se întrebă el. ”-Să treci de la ceea ce știi la ceea ce crezi... pentru că știi mult prea puțin..!” îi spuse gândul. De fapt, Iorgu era un nefericit al soartei... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii și însingurării, cădea tot mai grea peste dânsul, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă, sufocându-l. -Este un Dumnezeu acolo Sus, care conduce Universul, murmură bătrânul, și în fața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
băieți zgomo- toși, care făceau multă agitație În jurul unui amic ce urma să-și pună pirostiile și căruia Îi fusese dăruită, conform datinei, În mod simbolic, o femeie gonflabilă uriașă, la brațul căreia acesta mergea plin de mândrie pe stradă. Nefericiții care Își sărbătoreau astfel „Înmormântarea vieții de celibatar“ printr-un party burlesc organizat În ultimul weekend din săptămâna de dinaintea nunții erau ștampilați pe față cu ruj de toate culorile, oferit de trecătoa- rele miloase În cinstea „Înmormântării“ dulcii vieți de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de băieți zgomotoși, care făceau multă agitație în jurul unui amic ce urma să-și pună pirostiile și căruia îi fusese dăruită, conform datinei, în mod simbolic, o femeie gonflabilă uriașă, la brațul căreia acesta mergea plin de mândrie pe stradă. Nefericiții care își sărbătoreau astfel „înmormântarea vieții de celibatar“ printr-un party burlesc organizat în ultimul weekend din săptămâna de dinaintea nunții erau ștampilați pe față cu ruj de toate culorile, oferit de trecătoarele miloase în cinstea „înmormântării“ dulcii vieți de celibatar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de prisme hexagonale, și, pentru a dovedi, ne invită să răsucim o parte a acestor tubulețe, de felul unor țigarete în pachet, și restrângând și strângând bine, vom vedea evidentul. O, orbire a rațiunii umane ale cărei extreme conduc pe nefericiții muritori! O, viclenie a Dușmanului rău! Să ne amintim că, atunci când Dumnezeu a pus primii noștri părinți în paradisul terestru, a lăsat toată acea divină grădină în uzufruct, și le-a interzis să atingă fructele pomului cunoașterii binelui și răului
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
bîntuise cîndva prin locuri pe care Thomas le călcase Încă de copil. Thomas știa bine că prințul nici nu se atinsese de Ofelia, poate chiar era impotent, Își zicea, de aici și o parte din ieșirile de frustrat sexual ale nefericitului, cel puțin În text. Și Kierkegaard, alt neîmplinit În privința asta; Thomas preda studenților săi o parte din Învățăturile acestuia. CÎnd fusese copil, rău gînditorul de mai tîrziu nu crescuse cu poveștile unui Andersen pederast, după unii, neputincios, după alții, pentru că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ordinea cuvintelor și înțelesurile încep să se tulbure poemul scris pentru sînii dumneavoastră nici nu se mai întoarce de altfel întreg din această experiență iată-l : decimat, stors, cu obrajii în flăcări, epuizat ca după o bătălie ratată ce faci, nefericitule, îl întreb, ai sărutat sînii domnișoarei ? poemul se bîlbîe, nici nu știe de unde vine întrebarea a devenit un ciudat instrument de inventat timp o clepsidră formată din doi sîni 41. „Dacă ei nu vor să iasă, atunci nu voi ieși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în pat, îi puse în jurul capului felii de cartof, îi dădu tisane și-i recomandă ca, altă dată, să fie mai prudent. Aglae luase în stăpânire desăvârșită pe Titi, având aerul de a spune că, fără ea, Titi e un nefericit. Otilia râse și întrebă ce fac ceilalți. Stănică îi comunică cum că toți o iubesc superlativ și regretă c-au jignit-o, și mai ales îi transmise dorința Aurichii de a o vedea. Otilia n-avea nici un fel de fiere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind, nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape liniile norocului din podurile palmelor, săpând șanțuri. - N-o vezi, bre, cât e de perversă și infectată, că zici se baricadează, doar ca să nu-i înțepăm noi băutura?! D-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chip bărbătesc, intimidat, lăcrămos, dat la glașpapirul intemperiilor de pe tarlale, își ținea brațul stâng încordat, deasupra vâlvătăilor unui mușuroi de furnici, încolăcindu-i, acelui bărbat, brațul stâng, sub forfoteala lor de mici și bestiale insecte. Iar după ce-i păscuseră complet, nefericitului, nefastele linii ale Soarelui și ale Inelului lui Venus din podul palmei, acum sub bunele oficii ale fermecătoarei se pregăteau să-i pirograveze cooperatorului alte linii de destin, îmbunătățite, pe pieile ferfelițite ale labei și ale degetelor spatulate. Din sperietura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ele. Și apoi, nici un animal nu poate fi un simbol al vremelniciei, pe când florile sânt expresiile ei directe, ireparabilul estetic al efemerului. La adică, ce face fiecare om? Se ispășește pe sine însuși. N-aș putea iubi decât un înțelept nefericit în dragoste... Ceea ce face orașele mari atât de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar șansele scad pe măsura ce dorința crește. Căutarea fericirii indică distanța de rai, gradul căderii umane. Și atunci, să ne mirăm de ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zilnic o complexitate și un inedit care să excite curiozitatea ta continuă. Nu te poți iniția în misterul altuia, dacă tu însuți n-ai un mister în care să te inițiezi. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încît să pricepi fericirea și atât de rafinat, încît să poți deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăiești să aibă totdeauna atâta ardoare, încît să nu știi dacă trăiești în pustiu sau în flăcări. Proteic, polimorf, pe cât de centripet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la decursul petrecerei și instinctiv îi vezi ascunzîndu-se ori în dosul unei perdele, cam în semiântuneric, ori la gura unui cămin departat, or să uită pe fereastă, și stau astfel până ce nu-i scoate mâna vreunui romanțier indiscret, căci acești nefericiți sunt în genere mai interesanți pentru toți indiscreții decât cei ce se pierd în complexul flecărirei și a petrecerei. Alături cu căminul, lungindu-și picioarele în curmezișul oblonului, ședea un bătrân cu fața prietenoasă și senină. El era ras și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peste puterea noastră de a înțelege cînd îi vedem pe acei bărbați, pe acele femei purtîndu-se de parcă s-ar judeca vinovați și de asasinarea tatălui, lepădîndu-se de trecutul lor și cerînd iertare celui care-i ține locul: "Însă toți acei nefericiți aduși sub lumina proiectoarelor, scrie istoricul Deutscher, apar în postura de penitenți mărturisindu-și în gura mare păcatele, tratîndu-se drept fii ai lui Belial și, scufundați în mizerie, lăudîndu-l pe supraomul (Stalin) sub ale cărui picioare erau făcuți pulbere"563
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se așeze cel torturat ce trebuia să stea în echilibru ore-n șir, uneori zile-ntregi, în timp ce era anchetat necontenit de judecători. De-o parte și de alta se aflau doi jandarmi chitiți gata să-l pună la loc pe nefericit imediat ce acesta ar fi cedat, și să-l brutalizeze dacă refuza să răspundă. Supliciul a durat cam patruzeci de ore în șir; ancheta s-a desfășurat fără întreruperi. În plus, pentru a-l face să recunoască că nu este nebun
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]