1,869 matches
-
umor și o căldură umană rare, iar dacă îi asculți / citești bine recriminările, ajungi să le găsești deosebit de tonice și reconfortante. Astfel încît a simțit nevoia să spulbere această neînțelegere, precizînd: "Nu sunt pesimist, ci violent. E ceea ce face ca negația mea să fie revigorantă" (CC) ; sau, "C.N. a mai spus că de la mine nu poți învăța, ci dezînvăța" (C). Culmea autoficțiunii cioraniene este probabil atinsă în momentele în care se preface că se îndoiește de propria judecată de sine, volută
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autor, conectat la un moment important al modernității (de obicei unul de criză), astfel încât modernul îi apare ca fiind "un ansamblu de contradicții nerezolvate"101. În această direcție, conceperea modernității ca o "negare a tradiției" și ca o "tradiție a negației" îi denotă aporia care o caracterizează și care va fi și mai accentuată în cazul postmodernității (văzută ca o "ruptură cu ruptura"). Toate aliniamentele în care s-a dezvoltat (tehno-științific, politic, psihologic, ideologic) au condus la conturarea unei noi retorici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
accepțiuni, "discursul lui post este câteodată conectat cu un apocaliptic sens al rupturii, al morții vechiului și al apariției noului"145, fiind legat de schimbări revoluționare, paradigmatice din diverse domenii. În acest sens, s-a dezvoltat o întreagă "retorică a negației", ce valorizează discontinuitatea, ruptura, descentrarea, indeterminarea, dislocarea etc. Compagnon subliniază această ambiguitate a postmodernismului, ce rezultă din înțelegerea sa în termenii rupturii de modernism, și care îi conferă abilitatea de a acoperi mai multe realități: "prefixul postsugerează de altfel refuzul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
80: dacă primul s-a concentrat pe respingerea unor anumite tipuri de modernism prin revitalizarea moștenirii avangardei europene, începând cu 1970 acest "postmodernism avangardist" și-a epuizat resursele, transformându-se într-un postmodernism afirmativ, care s-a construit prin abandonarea negației și a depășirilor. Astfel, postmodernismul actual îi apare ca profund diferit de modernism și de avangardism "exact prin aceea că ridică problema tradiției culturale și a conservării în cel mai fundamental mod, ca o problemă estetică și politică"201. Dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dacă într-o primă instanță avangarda este privită ca pe o parodie a modernității înseși, relație care presupune și dependența, și excluderea lor, dar în care diferențele dintre ele sunt conservate (una dintre ele fiind aceea că avangarda înglobează o negație universală ce nu este deloc caracteristică modernismului), în alt moment al expunerii consideră că putem vorbi de o avangardă postmodernistă, diferită de vechea avangardă, astfel încât și modernismul, și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critici considerând chiar că ea ar reprezenta cadrul cel mai prielnic de înțelegere a postmodernismului. Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor formațiuni discursive postmoderne, textura postmodernismului cuprinzând de altfel o retorică a "deligitimării și destabilizării", a rupturii și a negației etc. Nu doar omul postmodern este de multe ori un homo rhetoricus, ci și discursivitatea postmodernă în ansamblu face în mod consistent apel la procedee și strategii retorice. Discreditată de-a lungul timpului în special în raport cu filosofia, al cărui obiect
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cer mereu întărite de fiecare om. Este adevărat că speranțele se lovesc de realități ostile, greu de înțeles într-o Europă intrată în ceasul astral al unificărilor. La popoare cum suntem noi, românii, idealurile au fost copleșite în succesiuni de negații distructive, justificate de acceptări pasive de cópii, fără eforturile cerute de conceperea unor proiecte și acțiuni potrivite, atât cu situația noastră, cât și cu noile norme paneuropene. Așa s-a ajuns ca noua europenizare a țării să oscileze între paseismul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trecutul... și să facă posibil un viitor. Aceasta este criza și oportunitatea noastră educativă". (12, p. 285, p. 286) Concluzie repede infirmată de către un alt american, Fukuyama, care susținea un iminent "sfârșit al istoriei". Afirmația lui Bloom este contrazisă prin negația ei. Cam aceasta a fost regula liberalismului până la hegeliana "negare a negației", preluată de unul dintre "tinerii hegelieni" germani, apoi de "omul revoltat" rus, reprezentat de V.I. Lenin. Dedicată educației înalte prin intermediul universității, partea a treia se compune din trei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
noastră educativă". (12, p. 285, p. 286) Concluzie repede infirmată de către un alt american, Fukuyama, care susținea un iminent "sfârșit al istoriei". Afirmația lui Bloom este contrazisă prin negația ei. Cam aceasta a fost regula liberalismului până la hegeliana "negare a negației", preluată de unul dintre "tinerii hegelieni" germani, apoi de "omul revoltat" rus, reprezentat de V.I. Lenin. Dedicată educației înalte prin intermediul universității, partea a treia se compune din trei secțiuni inegale ca întindere. Prima și cea mai extinsă are un titlu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
argumentele filosofilor din patru școli occidentale privitoare la formele de manifestare a tradiției în viețile oamenilor. Câțiva filosofi adepți ai hermeneuticii, doi filosofi tradiționaliști, vreo trei filosofi analitici și ultimul pe care l-am numi "comunitarist" dacă nu ar fi negațiile apartenenței sale la acest curent etic opus liberalismului moral. Menținem și aici interesul pentru eforturile de readucere a Estului în relații culturale cât mai normale cu Vestul, semnalând însă că morfologiile culturii, datorate creațiilor și invențiilor, dau naștere și la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lucrurile dinspre partea substanțială a lor, care mai este numită și "materia inertă", ei au ajuns inevitabil la "iluzia spiritualității pe dos", la "subversiune", la "contrafacere" și "parodie", apoi la "satanism". Ultimul cuvânt "se aplică propriu-zis la tot ce este negație și răsturnare a ordinii și, fără cea mai mică îndoială, tocmai aici putem constata efectele din jurul nostru; este oare lumea modernă altceva decât simpla negație a oricărui adevăr tradițional?". (15, p. 229) În capitolul 39, Guénon menționează și alte atribute
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
contrafacere" și "parodie", apoi la "satanism". Ultimul cuvânt "se aplică propriu-zis la tot ce este negație și răsturnare a ordinii și, fără cea mai mică îndoială, tocmai aici putem constata efectele din jurul nostru; este oare lumea modernă altceva decât simpla negație a oricărui adevăr tradițional?". (15, p. 229) În capitolul 39, Guénon menționează și alte atribute ale satanismului nutrit de "abisuri infernale". El nu are ca referent un individ, ci este un simbol ce sintetizează "contrainițierea" menită a exprima falsul. Emblema
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
XXIX-lea și al XXXVI-lea. Autorul previne să nu se folosească cuvântul tradiție pentru "lucruri care, prin însăși natura lor, sunt complet antitradițioanale: astfel, se vorbește de "tradiție umanistă" sau de "tradiție națională", când "umanismul" nu e altceva decât negația însăși a supraumanului, iar formarea "naționalităților" a fost mijlocul pentru a distruge organizarea socială tradițională a Evului Mediu". (15, p. 246) Pentru a ocoli astfel de erori, Guénon recomanda cenzurarea sugestiilor, regresiunea spre stadiile când dezordinea ideatică este mai redusă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în trecut. Am străbătut ultimele trei decenii din anii '80 încoace, cu amețitoarele hemoragii ale resurselor financiare, materiale și, mai ales, ale energiilor (citește vieților) omenești, irosite "atunci" și "acum". Sunt tot mai grele pierderile. Ele au izvorât din vehementele negații scandate în proteste ori exprimate pe cele trei canale de comunicare publică explozivă: să excludem orice formă de monopol politic de partid și să trăim democratic, respectând drepturile omului; după conturarea economiei (sociale) de piață în spiritul "societății deschise" și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în vedere analiza minciunii practicate de actorii politici relevanți ai sferei publice românești în contextul unor scandaluri de corupție renumite. Pentru analiza acesteia am folosit definiția operațională a minciunii, utilizată într-un studiu anterior. Astfel, prin minciună politică vom înțelege: * negații ale unor afirmații anterioare sau nerespectarea anumitor promisiuni (declarații contradictorii exprimate de același actor politic pe dimensiunea trecut/prezent); * declarații contradictorii ale unor actori politici diferiți vizând anumite evenimente; * dovezi ale afișării unei imagini false (declarații în contrast cu acțiuni); * dovezi ale
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
că "posedă secretul de a-și cîștiga vrăjmași noi și de a-și pierde prietenii vechi" (ceea ce se va dovedi că este adevărat), adăugînd narcisiac că e "bestie lacomă de lucruri delicate". Ego-ul și-l surprinde printr-o înșiruire de negații contrazise flagrant în final: "Eu nu sunt un erou, eu sunt un burghez; eu sunt [...] meschino comediante; eu am apucat școlile din vechime; eu nu sunt nici retor, nici poet; eu nu sunt democrat; sunt un om cu tabieturi și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu uimitoare convingere intimă..."; Al George opinează că fiul ar reprezenta un construct edificat conștient prin negarea modelului generator: "este evident că Mateiu și-a conceput opera și și-a construit un personaj exterior și interior în oponență sau violentă negație a modelului patern..."; Barbu Cioculescu încarcă de răspundere doar personalitatea tatălui destinul lui Mateiu ilustrînd condiția progeniturii unui părinte cu personalitate covîrșitoare căruia a-i rezista sau a i te supune producea dezastroase deformări, psihologia deformată a fiului nelegitim avîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vestejite, și de departe s-aude glas de lebădă..." " Pare că, fascinată, vremea iarăși își contenește mersul. Și în văzduhul fluid nici o adiere, în frunzișuri nici un murmur, pe luciul apei nici un fior..." În cazul unor portrete realizate prin aproximări și negații succesive, preluarea de către Mateiu a modelului patern nu mai poate fi pusă sub semnul îndoielii și trezește bănuiala de infracțiune... în familie: Broaște... destule "Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici nalt nici bondoc, nici subțire
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
expresii Desemnări ambigue Scriitorul sau vorbitorul face referire la ceva ce ar trebui să fie precizat însă nu este convenabil să fie identificat exact undeva, chestii, un anume, așa mai departe, toate acestea, alte lucruri, alți oameni etc. Intensificatori de negație Se folosesc negații ce favorizează evitarea unei abordări mai riguroase nu întotdeauna, nu chiar, nu e în mod necesar, de loc, nu mulți, nu foarte etc. Aproximare Folosirea acestei strategii reflectă neclaritatea reală, referențiale îndoielnice sau cunoștințe imprecise aproape, un
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Scriitorul sau vorbitorul face referire la ceva ce ar trebui să fie precizat însă nu este convenabil să fie identificat exact undeva, chestii, un anume, așa mai departe, toate acestea, alte lucruri, alți oameni etc. Intensificatori de negație Se folosesc negații ce favorizează evitarea unei abordări mai riguroase nu întotdeauna, nu chiar, nu e în mod necesar, de loc, nu mulți, nu foarte etc. Aproximare Folosirea acestei strategii reflectă neclaritatea reală, referențiale îndoielnice sau cunoștințe imprecise aproape, un fel de, destul
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
prezentarea celor două cărți: Cartea tuturor bebelușilor; Albumul Adelei). Totuși, [P1'] este un argument mai puternic decît [P1] în măsura în care el este cel care provoacă și motivează concluzia. El are și valoare de metacomunicare ironică în [P1]. De fapt, în [P1], negația "care nu știu să citească" inversează orientarea argumentativă a segmentului în care ea apare: este surprinzător (scandalos?) să vinzi cărți unor oameni care nu știu să citească. Folosirea repetată a negației din [P1'] anulează această inversare prealabilă restabilind orientarea argumentativă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de metacomunicare ironică în [P1]. De fapt, în [P1], negația "care nu știu să citească" inversează orientarea argumentativă a segmentului în care ea apare: este surprinzător (scandalos?) să vinzi cărți unor oameni care nu știu să citească. Folosirea repetată a negației din [P1'] anulează această inversare prealabilă restabilind orientarea argumentativă (ironică) propusă de editor: este vorba despre albume fără text pentru toți copiii. [P11] se deschide prin conectorul ÎN SFÎRȘIT care apare singur pe primul rînd. Îl considerăm drept o marcă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
P12] se sustrage analizei și aparent infirmă ipoteza noastră. Cu toate acestea, în acest caz, asta nu fixează direct "cărțile", ci mai degrabă un eveniment, o proprietate în care referentul este implicat: în măsura în care această proprietate este marcată prin distingerea dintre negație și nedeterminare, nu ne surprinde capacitatea pronumelui asta: Ca referent generic [...], este perceput ca o entitate nenumită, deoarece reprezintă o ocurență imediată a lucrurilor. [...] Chiar dacă ar fi o unică formă care reia și un plural [ca în P12, am adăuga
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
contrar și dotat cu o forță superioară (2000000 exemplare vîndute într-un an), această propoziție presupune o concluzie concl C implicită ("asta se poate"). Fie următorul parcurs argumentativ: Nu vom reveni asupra valorii lui NICI MĂCAR din [P12]: Semnalăm doar că negația înscrie prezența celuilalt în enunțare: pentru locutor, cărțile pentru copii în care eroul nu este nici măcar personaj dintr-o serie televizată și produsul prezentat constituie una și aceeași realitate; pentru enunțător, există un joc, o decalare introdusă prin NICI MĂCAR + Negație
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
negația înscrie prezența celuilalt în enunțare: pentru locutor, cărțile pentru copii în care eroul nu este nici măcar personaj dintr-o serie televizată și produsul prezentat constituie una și aceeași realitate; pentru enunțător, există un joc, o decalare introdusă prin NICI MĂCAR + Negație care ține seama de presupusele cunoștințe împărtășite de către destinatarii-coenunțători ("În ziua de azi, dacă nu vine de la televizor, asta se poate"). Și totuși, trebuie să credem contrariul. Structura secvențială din [P8] se aseamănă cu cea din [P12]: construcție separată și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]