2,984 matches
-
al acoperișului legănându-se în gol. Își dădu seama că dacă alunecă se face praf de stâncile de la baza zidului. Ridică privirea și văzu că diavolul înaripat mai face un rotocol pe deasupra castelului, aruncând flăcări pe cioc, apoi dispare în negura munților. Jos este zarvă mare. Care mai de care alergă în toate părțile fără să știe pe ce să pună mâna ca să-și salveze căpitanul. Un oștean mai lucid strigă: - Aduceți scările și înnădiți-le! Să-l coborâm până nu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbăteau din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăiau de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunse negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră Tudor în disperarea sa. Îngerii păzitori ne luminează calea! - Nici prin gând, fiule! - Te implor! Nu vezi că Dumnezeu ne dă o șansă de salvare din calea furiei
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
aici pe pământ doar voința noastră contează! Fără aur suntem neputincioși în fața vrăjmașului de la hotare! Niciodată aurul nu trebuie sacrificat, chiar dacă te abați de la calea cea dreaptă! În acel moment de refuz total din partea principelui, raza de lumină dispăru, iar negura învălui din nou împrejurimile cu aripile sale îndoliate. Doar în zona grotei jocul diabolic al limbilor de foc se ridica deasupra stâncilor împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii păzitori, îngroziți de hazardul îndrăcit al principelui, părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze pe tinerii nevinovați. Alergau nebunește
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
-l înțelege și a-l studia atent, să poată scrie apoi „Ultima Carte despre întuneric”? Cum credeți și, dacă nu ați reușit un punct de vedere luminos, faceți câțiva pași în spațiul oferit de „Regatul Cuvântului” pentru a intra Dincolo de negura prezentului! Nu vă temeți! Veți beneficia de tovărășia autorului: Octavian Lupu, prietenul tuturor cititorilor din „Confluențe Literare”. Domnia sa va avea timp și bunăvoință să vă convingă cu privire la Iluzoriul Control asupra Prezentului, dar și să vă impresioneze cu „Triada” împotriva „Exploziei
DESPRE TIMP ŞI SPAŢIU... ÎN REGAT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341339_a_342668]
-
în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului 15 Decembrie 2011 Iancule, aș vrea să te colind, Îmi spune vântul că nu ești acasă Și pe alții îi aud bârfind, De răutatea lumii nu îmi pasă! Stau negurile, risipite oști, În calea mea, voi trece printre ele Copil să mă întorc în Munții noști, Cu trăistuța doldora de stele Și-acolo, pe genunchii tăi duruți Să-mi spun Colindul dinspre dimineață, Eu știu că de la noi tu nu
IANCULE, AŞ VREA SĂ TE COLIND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341411_a_342740]
-
săgeată înfiptă în ea în urma ei dusă de vânt o haină în urma acesteia doi pantofi la zece metri în urma lor mânându-i din urmă doua buze atât doua buze zâmbind IISUS (Anei Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ÎN APUSUL ÎN CARE CHIPUL MEU al cui e cântecul acesta alb în care stau ca
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
lovit și răbdător neam, va prospera, nici nu este de admis altă ipoteză. Prosperă și azi dar și-a regăsit târziu cadența vitală, după ani lungi de apăsări de sus și de jos, și a plecat pe drumul ieșirii din negură odată cu reînființarea comunei a cărei centru administrativ este și se numește întocmai Itești. Păstrarea satului se datorează celor care l-au apărat înainte, ridicarea lui de pe genunchi se datorează celor care au grijă de el azi! La Itești, au mai
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
vampiri din întreaga lume! Contele îmbrățișează tinerii căsătoriți și se îndreaptă spre ieșire. Mirii îl însoțesc. EXT. / CURTEA VILEI / NOAPTE Misteriosul personaj iese pe trepte de unde își ia pălăria și pelerina și se afundă pe o alee contopindu-se cu negura nopții. Deodată luminile conacului și ale grădinii se sting iar nuntașii se trezesc în beznă. Undeva se deschide o ușă și pe ea apar lumânări aprinse. Se pornește un joc fascinant de artificii. Nuntașii izbucnesc în urale și odată cu muzica
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
activitatea didactică și artistică, este redactor la ziarul „Știrea”(1933-1937), alături de Alecu Constantinescu-tatăl dramaturgului Paul Everac, pune bazele societății artistice „Ateneul Popular Arădean”, care ia ființă la 16 septembrie 1931. Împreună cu un colectiv de redacție, format din Tiberiu Vuia, Alexandru Negură, Mihai Păun, Isaia Tolan, Pompiliu Barbu, Alecu Constantinescu, Eduard Găvănescu, protopop dr. Gheorghe Ciuhandu și Octavian Lupaș, membrii ai „Ateneului Popular Arădean”, editează „revista literară și culturală”- Hotarul, în 24 de pagini , al cărei prim număr apare în mai, 1933
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
Lupaș, membrii ai „Ateneului Popular Arădean”, editează „revista literară și culturală”- Hotarul, în 24 de pagini , al cărei prim număr apare în mai, 1933 . În articolul de fond al primului număr, O vorbă spusă ' nainte , semnat, se pare, de Alex. Negură, se argumenta programul acestei reviste: „Suntem o sămânță aruncată la cea mai îndepărtată graniță și nu putem râmâne bob nerodnic... Dacă din truda noastră nu va ieși la lumină decât un simplu fir de iarbă, nu-l vom nega. Atât
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
Olinescu ilustrează cu xilogravurile în lem poeziile lui Hrtiso Botev din volumul „Adevăr și libertate”, volum editat pentru prima dată în România. Tot în această perioadă leagă prietenii literare cu Petre Pascu, originar din Șeitin, cu arădenii Lucian Emandi, Alexandru Negură, Gheorghe Moțiu, cu Volbură Poiană, pseudonimul colonelului Constantin Năsturaș- militar de carieră, născut la 13 martie 1890 în satul Galbeni de lângă Roman. De menționat este faptul că la Arad ”avea să se nască în mintea mea ideea alcătuirii unui manual
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
iubirea redevine mistica subtilă a regăsirii Edenului. Maria devine sinonimul Crăiesei Mântuirii (Re-edenizării) din Miorița: (I-37) “Crăiasă alegându-te...” Prin Maria, care se coboară (Prostituata sacră) spre a ne înălța-mântui-cuprinde în Revelație - Maria Fecioara-Regina Lumii (“Regină peste îngeri, / din neguri te arată, / Lumină dulce clară, / O, maică prea curată / Și pururea fecioară, / Marie!”) - noi -Rugăciune-Ritual (de transfigurare a Vârtejului-val, în Zid de mântuire) ne reintegrăm umbrei Pământului (deci, ne reintegrăm, deci, stării de Iisus-Luceafăr (Lucifer) - și ne lăsăm închiși între
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
rup? - Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde
COROANA MAMEI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341893_a_343222]
-
Paștilor, 2013; Bocet 13) și “lacrimilor” (passim): Poate doar lacrima împietrită ca un munte să-mi spele sluțenia din suflet. Lacrima, doar lacrima. Sau, mai ales: Seara târziu când îmi zăvorăsc poarta să nu mi se furișeze în casă negrele neguri, mă opresc și ascult șuierul timpului și al neliniștii războindu-mi-se prin vene. Și plâng. Acest splendid poem, intitulat Plânset, din volumul Casa de la rădăcina cuvântului, se prelungește, în Triptic athonit, cu 20 de Bocete, care, programat sau nu
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
circa o viață și ceva probabilitatea este cauzată de faptul că anii de școală nu lasă semne prea clare am probat-o îmi venea cu un număr mai mare ori cu un kil mai mult fusese înalt se vedea pe negura nopții ce se putea scufunda acolo în vreme de dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că
AMINTIRE ÎN MÂNECA SCURTĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341936_a_343265]
-
tăcerea când ni se pare că avem prea multe de spus și să punem toate meritele noastre pe seama lui Dumnezeu... Să fii om... Nici acum nu aș putea spune că știu să definesc cuprinzător această sintagmă. Singura mea salvare din negura neștiinței este Cristos. Cristos în mine!- șansa mea nesperată de a fi Om!!! Referință Bibliografică: SĂ FII OM! / Titiana Dumitrana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1452, Anul IV, 22 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Titiana Dumitrana : Toate
SĂ FII OM! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342433_a_343762]
-
cel mult în resemnare. Pentru că, de aici, din această perspectivă strict umană, întotdeauna peisajul va fi sumbru. Tot atât de sumbru, însă, ca și atunci când Adevărul Întrupat pășea printre noi, respirând același aer dens, sorbind aceleași răsărituri promițătoare, fiind acoperit de aceeași negură nepătrunsă a nopții. Oare o fi fost ispitit să evalueze lumea după propriul adevăr? Da, numai că propriul adevăr era Adevărul Însuși! Iar Adevărul Însuși avea cu totul altă optică. Cu totul alta! Finitudinea noastră ființială, neputința și tristețea care
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
Câmpii cu plete desprinse cutreierând, Între bălaie șuvițe mereu îi va fi un surâs, C-un zâmbet ce spre cer deja te-ai dus.. Dintre toate-i cea Frumoasă, cea mai pură, Numai o vezi ti-alungă cea din urmă negură, Te mângâie la a ei vedere, dracii ți-alungă, Chiar de inima aprig ar putea străpungă.. Gâtul îi e de prințesică puțin zis ’admirată, Păru-i e de zână în candide patimi adulată, Privirea-i atât de pură ca sufletu
ATÂT DE PURĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342614_a_343943]
-
taină se ivesc în respirarea ultimei secunde. * Îmbrățișează-mi visul și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind de tâmplă. Pe străzile pustii se plimbă iarna ca o amintire destrămată. Ce oarbă-i dragostea în sângele dezlănțuit și troienit de neguri. Doar clopotele nopții mai sfâșie cerul doar vrăjitoarele mai hohotesc în turn când avalanșe de iluzii se înfiripă între suspin și viscolita așteptare, așteptare... 26 nov. 2015 Referință Bibliografică: Veghează-mi somnul / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VEGHEAZĂ-MI SOMNUL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342687_a_344016]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > DÂNSUL MUZEI Autor: Remus Strugar Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dânsul muzei Unde ești tu, muză nebună? De ce fugi și te ascunzi facandu-mi slovele să se piardă în negura uitării? Alergi prin căile timpului? Dansezi printre stele? Plutești în valsul caii lactee? Întoarce-te! Sopteste-mi cuvinte nescrise încă, Fa-mi imaginația să-mi fie fără limite, la fel ca infinitatea universului. TU, muză adormita în palatul uitării, Trezește
DANSUL MUZEI de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342689_a_344018]
-
mine ... A început să-mi înghețe voința și-ncet, încet, toate simțurile au cedat, Gheața mi-a atrofiat orice mușchi și nu mai puteam mișca; Acum îmi îngheață ochii ... Doar ei au mai rămas vii, Însă acum se sting în negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am chemat bocitoarele, ca să nu-mi înghețe ochii; Ele au luat banul, au bocit
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
îvăluit de un mister al timpului, vedeam cum stelele harnice zămislesc pânze de crepuscul în palatul de cleștar al Lunii - mesaj nedescifrat de niciun gând poetic-, fiica răsfățată a Nopții, a cărei lumină divină murea palidă printre copacii opriți de negura timpului . Mirosul de iasomie și regina nopții ce se înălța în văzduh ca un înger cu aripile pufoase pentru a contempla frumusețea nepământeană a Lunii . Simțind acest miros plin de farmecul nopțiilor dogoritoare de vară, mintea mă purta către nemurirea
RELAXARE... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341552_a_342881]
-
într-o parte. Se aplecă și căută cu degetele răsfirate, până când simți mișcare de oase... Mai mult, înțelese că oasele erau însoțite și de metal, din zornăitul prins de urechi, anunțându-l că, da, în sfârșit, era dezvăluit ce atâta negură de vremi zăcuse departe de știința omenilor pământului: schelete vechi și... duium de monezi, bine păstrate! Bucuros de izbânda căutării, omul se închină, înălțând spre Cer mulțumire că nevoința nu-i fusese de prisos. Și, în timp ce se ruga, auzi din
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]