1,009 matches
-
mulțumit: să spună și celor apropiați că el e rege în propriile-i simțuri. Mă-ntreb dacă nu e totuși o blasfemie să vorbesc prea multe cuvinte despre muțenia iubirii?! Așa că am să tac. Îmi doresc să nu cred că nemărginirea se sfîrșește. Fata aceasta stă în genunchi în creierul meu așteptînd să ningă peste cuvinte. Îți mulțumesc pentru că-mi dorești atît de frumos o Iolanda a mea! Am văzut că și T. s-a bucurat amintindu-i numele. E normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că omenirea a fost întotdeauna la dispoziția fenomenelor naturii: vânt, ploaie, ninsoare, căldură, tornade, tsunami, inundați, cutremure, erupții ș.a.m.d. Suntem niște efemeride neputincioase: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvelim, uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată Că-ndărătu-i și înainte-i întuneric se arată. (M. Eminescu) Casa bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe strâmte și sinuoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a venit comanda. Nici nu se putea altfel. Magnetismul privirii Zeiței nu-i permitea o altă direcție. Lumina copilului se prinsese de lumina Ei până la identificare. Se cufunda tot mai mult în adâncul necuprinsului, încercând să atingă infinitul. Intuia deja nemărginirile. - Întinde mâinile spre mine! Auzea comenzile, le înțelegea logica, dar toate treceau prin el, deveniseră una cu el, astfel încât executarea lor nu mai ținea nici de logică și nici de conștient. Mâinile i s-au întins spre înainte nu datorită
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar și nostalgia locuitorilor, scria în cronica din Făt-frumos nr.4/1935: „În afară de regretul sufletesc estetic după Suceava voievodală și pitorească (a dangătelor de clopote și a țârâitului de greieri, printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o înlocuiește, publicația domnului Gh. MaximBurdujanu Crainicul Cetății. Ajunsă acum la capătul anului II (1934) Crainicul dlui Gh. Maxin
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
altora. Dacă din asemenea Însușiri nu a ieșit ceva mai bun, de vină sunt și ei Înșiși (mai puțin harnici decât inteligenți), dar, cu siguranță, În primul rând „ceilalți“. Nu lipsesc nici interpretările care văd În spiritualitatea românească, deschisă spre nemărginirea cosmosului și spre marile Întrebări ale existenței, o sinteză superioară În raport cu spiritul pozitiv și tehnologic al Occidentului (orgolioasă interpretare, exprimată de filozofi ca Lucian Blaga, În Spațiul mioritic, 1936, sau Constantin Noica, În Sentimentul românesc al ființei, 1978). „Ceilalți“ sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
iar atunci când vrei să pătrunzi în esența lucrurilor, trebuie să cobori pe dibuite în subterane întunecoase, pășind pe trepte nesigure tăiate în chiar calcarul solului. Monumentele funerare, apeductele, altarele, turnurile bisericilor, tot ceea ce în Europa se profilează, de regulă, pe nemărginirea cerului, zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou cu răceala acidă, canalul prin care susură pe sub ziduri apa canalului Siloe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
crește o altă floră", totul într-o existență paradisiacă, scăpată din rosturile mașinăriei lumii istorice. Un mit pentru care Eugen Simion nu găsește o denumire anume, ar fi acela care "sugerează un spațiu de securitate pentru spiritul romantic bolnav de nemărginire". Aflăm aici ideea "recosmicizării" omului, într-un spațiu în care "peisajul nu-i numai o stare de suflet" ci și "locul în care spiritul romantic regăsește ritmurile marelui univers". Cel de al șaptelea ar fi "mitul creatorului", pe coordonatele căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Zidit... de bunăvoie... îngână Ștefan cu privirile pierdute. ...Să dăinuie... Să dăinuim... Nemilos destin... Împotriva ăstui destin nedrept m-am răzvrătit! Prea am fost de tot singuri... Totdeauna am fost singuri. "Numai Marea cea mare ne-a stat alături prin nemărginirea ei"... Dar, să nu fiu nedrept, și Dunărea... Și Dunărea ne-a apărat prin hotarul ei de ape. Și... și Codrul ne-a ascuns și ne-a ocrotit în Cetatea lui de frunze... Și... și Carpații ce ne-au ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-așa să-ntreb simunul, nisipul și zenitul Ce spune câteodată divinul Pan din flaut, Apoi, retras în mine cu cîntecu-i, să caut La rândul meu misterul ce-ncheagă infinitul. Și-n verbe mai sonore ca murmurul pădurei Să-nchid nemărginirea, și greu de majestatea Pe care-o face gândul și-o dă singurătatea Să pun odată mâna pe sufletul naturei... Singurătatea, excelentă compunere, reia motivul lui Eminescu prin imaginea originală a seminaristului în îndoială: Mă simt atât de singur și-atît
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zălog cutezanței și trufiei persane. Fiul acestuia Xerxes(486-465 î.e.n.) vrînd să spele rușinea părintelui, adună în juru-i urdiile întregului imperiu și în surle, trîmbițe și tobe, spaima lumii se mișcă cu mare vînzoleală spre cuibul neînfricaților geți care brăzdau nemărginirea ținutu- rilor ca balaurii curcubeului pe cer. Auzind zarva iscată de perși, olăcarii geți care pîndeau(pentru că ei încă nu erau învățați să monitorizeze borta curului) tulburarea liniștii tărîmurilor lui Sîntu au dat fuga la Sarmisetuza pentru sfat și grabnică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cel recunoscut și de Clare în poemul The Deity / Dumnezeirea, unde îl definește ca "Omnipotent & mighty known unknown" / "Atotputernic și măreț cunoscut necunoscut" (cf. Clare 2007: 110-111; vezi și Stroe 2007). Omnipotența și măreția clareană se pot decoda ca nemurirea, nemărginirea și înțelepciunea din definiția lui Chatterton. Faptul că Dumnezeul lui Clare este "cunoscut" poate fi un ecou al interogației lui Chatterton: "Cum să venerăm Zeități necunoscute?" În fine, faptul că, paradoxal, Dumnezeul lui Clare rămîne totuși necunoscut, deși cunoscut, poate
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Îmi aminteam, inevitabil, de anii când, student, mă acaparau științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă a „transcrie” ceva mai mare decât noi Înșine. Revenea, firesc, și În acest context, tema pribegiei, a rătăcirii, a Înstrăinării și a schimbării. Oaspetele s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lasă lumina să invadeze peisajul și doar în câteva tablouri raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria locurilor natale într-un mod deosebit. George Bădărău (Cronica, iunie 2000)
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
lasă lumina să invadeze peisajul și doar în câteva tablouri raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria locurilor natale într-un mod deosebit. George Bădărău (Cronica, iunie 2000)
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta-n nemărginire mă dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în același spirit: „Sătul de ale șesurilor bucurii mărunte,/ Când urc pe munții lor, mă simt un munte” (În robia lor) ori: „Eu m-am născut să mă dărui / Oricând și orișicui” (Mă știu). Sau
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
pe plafon, unde ele alcătuiesc un ciudat portativ. Culcat cu fața în sus, își contemplă astfel, într-o dimineață, întreaga Simfonie a noua, așternută pe albul tavanului. Plafonul se dematerializează, notele se fixează în găurile negre dintre galaxii, fug spre nemărginire. O rază de sus stinge privirea muzicianului în acea dimineață a răsăritului său cosmic. C. publică mult în reviste din România, Marea Britanie, SUA, Germania, Japonia, Noua Zeelandă. Din 1989, este redactor la revista israeliană de poezie în limba engleză, „Voices of
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
să nu mai sper Le-ai învățat poetice minciuni Scăldate în cuvinte și amăgiri. Le-nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va fi doar întunericul arzând, Lumina de la lună suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie, ce știi citi! Singură m-ai lăsat în pragul tăcerii În fața eternității seci de idealuri Dispar într-o picătură inefabilă Printre orbite să des-ciferz Hieroglifele
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
un om activ, dinamic și nu depărtat, paralizat în contemplațiile sale. Creștinul crede că are o misiune activă pe această lume și acțiunea este fundamentul existenței sale. ,, Acest spirit superior (creștinismul n.n.) cuprinde împăcarea și libertatea spiritului în generalitatea și nemărginirea sa"199. Este vorba aici despre un ,,moment al lăuntricului" care, arată Hegel, ,,lipsea la greci și l-am întâlnit la romani"200. Creștinul este superior pentru că știe, este luminat în raport cu binele și cu răul și mai ales este luminat
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-i sevele, diminuând-o. Să parcurgem, așadar, această pagină de o prospețime încă intactă, o pagină de mare scriitor: ,Soarele începe să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc, într-un fel nou; florile albastre de cicoare, ale căror priviri mai curate
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
știu și toți torționarii lumii. Utopiile se construiesc, de regulă, pe insule fiindcă astfel omul (Prospero) poate să își contemple și singurătatea și înstrăinarea și pustiul. De pe mări, ce se reflectă înăuntrul său, sau, evident, din sinele care reverberează în nemărginire. Utopiile sînt, prin urmare, insule pierdute pe un ocean - fie ele Atlantida sau Cetatea Soarelui - sau cîte o oază în deșert - cum e Orașul de nisip al lui Philippe Sollers - sau chiar vreo pictură pe un zid (vezi poveștile pe
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
sălbatice în obiecte domestice, invocând cotidiene obsesii („Să fie viața cum s-a zis o formă a literaturii?”), poetul pune tălpile pe sol „din nou din text către viață”, nu fără a pomeni cu precisă trimitere „doica noastră comună, perfida nemărginire deja atât de iritată.” Cu tonale modificări de registre de la tom la tom - rămâne vina noastră de a nu fi efectuat o necesară distincție între aceste două recente volume, în care Natură moartă și vie celebrează Clujul regăsit într-o
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
măi știute, măi neștiute, suferite până acum de celebrele personaje citate, starea lor actuala, tendințele și perspectivele lor de modelare umană ne apar că neașteptate și totodată profund semnificative. Faust, simbolul aspirației spre infinit, al apetentei de absolut și de nemărginire, se află în plin proces de concretizare și particularizare. potrivit principiului Am Anfang war die Țâț (La început a fost faptă), mentalul faustic conduce astăzi instalațiile ultramoderne care produc cu succes calculatoare, astronave, materii sintetice și ființe clonate. Sunt totuși
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
și fînețele, subțiate ca niște panglici, șerpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîți în vai și printre fagii stăpînitori pe culmi" (Gală Galaction, Bisericuța din Razoare); Pe cer un brîu de trandafir,/ Că o zîmbire de fecioara,/ Se-ntinde, crește, înfășoară/ Nemărginirea de safir" (Iuliu C. Săvescu, Căderea stelelor). Universul secesionist este, mai presus de toate, un univers ondulatoriu. Încă la Al. Macedonski ne întimpinau "mișcări onduloase" (Bucolica undă), "pustiuri onduloase" (Stepa), "ondulări de grumaji și de solduri" (Thalassa). La D. Anghel
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
piertre în gură. Sugînd lacom adevăr din geamul oglinzii (să aștepți, să vrei, să știi), arta înaltă a industriei. Aceleași modele crează ce-i mai bun. Poți respira în vakuum. Auziți, auziți! Știe, cîntă. Schimbă marea pe Necuprins. malul pe Nemărginire. Greutatea pe imponderabil, piatra din gură pe stea ophistognathus aurifrons Prințesă pe mazăre, Maia Plissețkaia. Se trezește dimineața și merge la lucru, se-nvîrtește și se-nșurubează înăuntru în pămînt. Zi după zi sapă mai adînc, se învîrtește se învîrtește, se
Dana Ranga by Nora Iuga () [Corola-website/Imaginative/9305_a_10630]