KorAP: Find »[drukola/base=nemijlocit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...202 >

5,047 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

genere vorba când tratăm despre (esersarea) profesarea artei. Cumcă-n cele din urmă nu e de-ajuns neci la femeie lirica numai a simțirei rezultă din espunerea noastră toată, pentru că înseși acele figuri pentru cari s pare c-ar ajunge simțirea nemijlocită, inspirarea (palpitul), câștigă, dintr-un punt de vedere mai nalt și cu adevărat artistic, o concepere și o (realizare) esecuțiune cu totul alta. în stadiul acesta își va [primi] espresiunea sa numai ceea ce-i cu totul aproape de simțire. Cât e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ceva în lumea morală în stadiul inocenței și cum momentul acela în care fructul cade din arborul binelui și-a răului e totodată și momentul când inocența moare, tot asemenea momentul trecerei din acest stadiu de entuziasmare artistică naivă și nemijlocită e acela în care reprezintatorul se desface, cum am zice, de afectul său și, așezând creațiunea poetică afară din sine însuși, o privește ca pe-o viață obiectivă. Cu acest moment a călcat și pragul stadiului al doilea. Acest moment

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un act în timp ce se (desparte) secretează cu preciziune, nu mai puțin însă a esistat în orce natură adevărat artistică o asemenea rumpere, pentru că e un moment neîncungiurat al dezvoltărei. Talma și-a venit la cunoștința acestei treceri din stadiul simțirei nemijlocite în stadiul [reflexiunei] și esprimă foarte frumos asupra ei într-o epistolă (scrisă în Marsilia, la anul 1814). El zice: [... ] Și în memoriile m-dme Clairon se găsesc pasagii cari esprimă cu energie mare neagiunsurile acestui stadiu al simțirei nemijlocite. Compară

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simțirei nemijlocite în stadiul [reflexiunei] și esprimă foarte frumos asupra ei într-o epistolă (scrisă în Marsilia, la anul 1814). El zice: [... ] Și în memoriile m-dme Clairon se găsesc pasagii cari esprimă cu energie mare neagiunsurile acestui stadiu al simțirei nemijlocite. Compară Tieck, Foi dramaturgice, III, p. 143. {EminescuOpXIV 264} Înainte însă de-a călca pragul stadiului al doilea al artei reprezentative și de a-i dezvolta elementele lui, avem încă de-a (înțelege) ne esplica două fenomene ce aparțin sferei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acelor creațiuni mari în felul lor nu e, neci în cei asupra cărora influințează pentru prima oară, decât deja mijlocită prin mediul schimbatei stări a lumei, tocmai așa nu e neci un reprezintator în puterea neslăbită și neabătută a simțiciunei nemijlocite, simtă-se el cât de răpit prin afectul poetului. El i de-aceea neci nu va mai putea esersa influințele ce-ar fi fost în stare să le eserse în alți timpi trecuți, pentru că puterea din care emană ele nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cugetărei și-a voinței conștiute ce dizolvă orce nemijlocire, aibă ea orce formă va voi, se simt respinși din simțirea înzelată a vremei de mai nainte. De-aceea e cu neputință ca actori cari perseverează pe acest stadiu al simțirei nemijlocite să producă efecte asemenea celora ce se puteau produce în vremile de mai nainte, pentru că intensitatea vieței nemijlocite de simțire e slăbită în timpii noștri. Întreagă starea lumei îl silește așadar pe actor să iasă din acest stadiu al simțirei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
din simțirea înzelată a vremei de mai nainte. De-aceea e cu neputință ca actori cari perseverează pe acest stadiu al simțirei nemijlocite să producă efecte asemenea celora ce se puteau produce în vremile de mai nainte, pentru că intensitatea vieței nemijlocite de simțire e slăbită în timpii noștri. Întreagă starea lumei îl silește așadar pe actor să iasă din acest stadiu al simțirei nemijlocite. Ceea ce-și făcea odată drum prin o inspirațiune lirică intensivă și revărsa peste auditori fluviul fresc

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să producă efecte asemenea celora ce se puteau produce în vremile de mai nainte, pentru că intensitatea vieței nemijlocite de simțire e slăbită în timpii noștri. Întreagă starea lumei îl silește așadar pe actor să iasă din acest stadiu al simțirei nemijlocite. Ceea ce-și făcea odată drum prin o inspirațiune lirică intensivă și revărsa peste auditori fluviul fresc al poeziei nemijlocite, aceea-i zguduită azi din puterea sa originală atât în reprezintator cât și-n spectator, zguduită prin puterea reflexiunei, ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e slăbită în timpii noștri. Întreagă starea lumei îl silește așadar pe actor să iasă din acest stadiu al simțirei nemijlocite. Ceea ce-și făcea odată drum prin o inspirațiune lirică intensivă și revărsa peste auditori fluviul fresc al poeziei nemijlocite, aceea-i zguduită azi din puterea sa originală atât în reprezintator cât și-n spectator, zguduită prin puterea reflexiunei, ce influințează pe nesimțite atât asupra unuia cât și asupra celuilalt. Ținerea așadar la acest stadiu al nostru de nemijlocire devine

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fugit, și denăuntru el nu s-a renăscut. Actorul astfel a devenit rutinier, care se mai poate încă întrebuința ca utilitate; în arte, categoria cea mai săracă. Este aceasta soartea tuturor reprezentatorilor cari n-au trecut neciodată peste treapta simțirea nemijlocite, ci au rămas pe ea. Din multa mișcare pe scenă, din schimbul rolurilor cel felurit s-a născut în sfârșit o desteritate oarecare pe scenă (familiarizare cu scena), care desteritate, tocmai pentru că fără coloare, se lovește cu toate măștile posibile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
eul său bine conservat, cu toată individualitatea lui și cu toată necapacitatea de-a esprima ceva. Așa stă treaba cu atitudinea și cu valoarea ce-are rutina în reprezentațiunea dramatică amăsurat noțiunei sale. 2. STADIUL REFLEXIUNEI Trecerea din stadiul simțirei nemijlocite în stadiul reflexiunei pare ca deșteptarea spiritului, în carea acesta se pune în dreptul obiectului și se referă conștiut la el. În artea noastră asta se arată a fi ruptura ce sfarmă unitatea nedistinctă a individului cu afectul său și mână

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
arată a fi ruptura ce sfarmă unitatea nedistinctă a individului cu afectul său și mână pe individ ca să-și facă obiectiv obiectul reprezintațiunei sale. Acest stadiu începe așadar prin o pierdere de simț părută, căci el se desface de domnirea nemijlocită al acestuia. Daca în stadiul întîi nu făcea decât să joace din el însuși, adică din afectul său nemijlocit și daca, propriu-luat, nu-și esprima decât eul său potențat în diferite direcțiuni, apoi în acest stadiu el se desparte de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
facă obiectiv obiectul reprezintațiunei sale. Acest stadiu începe așadar prin o pierdere de simț părută, căci el se desface de domnirea nemijlocită al acestuia. Daca în stadiul întîi nu făcea decât să joace din el însuși, adică din afectul său nemijlocit și daca, propriu-luat, nu-și esprima decât eul său potențat în diferite direcțiuni, apoi în acest stadiu el se desparte de sine însuși, convins fiind de nesuficiința stadiului aceluia. Cu asta el vrea să se facă purtătorul unui întreg ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de cugetarea de-a nu lăsa să domnească nimica nemijlocit în întrul său, ci de-a-și da socoteală de toate intențiunile poetului și de-a nu se abandona în neci un moment al reprezentațiunei sale momentului nepăzit, afectului și inspirațiunei nemijlocite, ci de-a (acorda) da ascultare Cu totul în sensul acesta zice Cicero în Brutu[s], cap. 29, despre necesitatea culturei 355 v tecnice a oratorului: "Fără ea nu poate oratorul să aibă la dispozițiunea lui aceea ce-l tace

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
unui om individual. Dispozițiunea însă în care nu sânt împăcate conștiința cea cugetătoare cu cea simțitoare nu e cea într-adevăr artistică. Căci aceasta cere ca tot ce se induce în conștiință să fie totodată și simțit ca o viață nemijlocită. Reprezintatorul care satisface pe cea dentîi pe conta celei de-a doilea e actorul reflectator; pe când stadiul întîi ne arată într-adevăr o viață nemijlocită, care însă nu e-mpăcată cu ideea (Begriff) și care are adeseori trebuința de-a fi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca tot ce se induce în conștiință să fie totodată și simțit ca o viață nemijlocită. Reprezintatorul care satisface pe cea dentîi pe conta celei de-a doilea e actorul reflectator; pe când stadiul întîi ne arată într-adevăr o viață nemijlocită, care însă nu e-mpăcată cu ideea (Begriff) și care are adeseori trebuința de-a fi reformată și adăugată de cătră conștiința cugetătoare. Așadar, pe câtă vreme artistul reprezintator se adresează la cugetarea noastră despărțită de simțământ, pe câtă vreme cunoaștem și admirăm intențiunile sale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aste ne-nconjurabil, învingerea căruia atârnă într-adevăr de la măsura geniului artistic cu care este cineva înzestrat de la acea intuițiune creatorie în care neci poți Preafrumos zice Talma în espresiunele cunoscute de-ale lui despre stadiul întîi al simțirei 356 r nemijlocite, el, care-a avut o profundă cunoștiință asupra dezvoltărei sale artisticc. El zice: Despre Eckhof zice Engel, Idei la o mimică, I, pag. 66, că el nu se încredea neciodată la simțământ numai, ba că-și lua seama până și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai puțin adevăr, espresiune și armonie. {EminescuOpXIV 270} instrui pe alții, neci poți a o învăța însuși de la cineva; la care artistul neci nu se poate ridica cu libertate în înțelesul acela în care poate părăsi de bunăvoie treapta simțirei nemijlocite și a dependinței de la afect, spre a lămuri puterea ne-nfrîntă a simțirei lirice în lucrătoria artei. Nu poți dori cu (de-ajunsă) destulă viociune ca această treaptă a reflexiunei, dezvoltată de noi în preciziunea ei, să fie și călcată cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
creațiunei. Această arte reîntoarsă la natură și natură înălțată la arte a ascuns în sine, după cum (s-a arătat) rezultă din arătarea noastră, aceste două trepte dentăi ca pe două momente a unei dezvoltări mai nalte. Treapta primă a simțirei nemijlocite se arată în intensiva ei căldură de viață, care e împrăștiată peste întreaga reprezintare și-i dă aparința celui mai nalt adevăr natural. Prin mijlocul acestui moment noi l-acompaniem simțind pe caracterul reprezintat prin toate fazele prin cari trece

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noi l-acompaniem simțind pe caracterul reprezintat prin toate fazele prin cari trece el, pentru că viața noastră proprie se oglindează într-o făptură de specia noastră. {EminescuOpXIV 271} Treapta întîi e așadar conținută ca moment în unitatea cea pentru spectator nemijlocită a artistului cu rolul său. Treapta a doua se arată în momentul semnificativităței, a idealităței și a conexului intern a caracterului în toată estinderea lui, căci aceste nu sânt posibile decât privind (Anschauung) concret tipul dramatic, ca pe o viață

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Această a doua direcțiune a stadiului nostru se poate tot așa de puțin confunda cu stadiul al doilea dezvoltat și indicat de noi ca acela al reflexiunei cât de puțin se poate și direcțiunea întîia confunda cu stadiul simțirei lirice nemijlocite. Artiștii ce reprezintă direcțiunea aceasta sânt prin natura lor avizați la aceea de-a pătrunde reflectând în întreaga bogăție a unui tip dramatic și de-a-și aduce la cunoștință toate conexiunile, trecerile și mijlocirile a aceluia. Ei esced cu totul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
își face obiectivă, de obiect, întreaga figură dramatică, cătând d-a o coprinde din toate părțile în conștiința sa. Asta s-ar întîmpla însă numai atuncea când el, în reprezintarea sa, n-ar mai putea primi îndărăt în intuițiunea sa nemijlocită plinătatea obiectului în care el s-a presupus a trăi și nu l-a mai putut elibera ca pe-un întreg organic. Prin facultatea aceasta, criteriul a toata artea, el aparține treptei noastre a treia, deși l-o fi condus

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
artea dramatică va rămânea totdeauna efectul însuși. Cu reflexiunea numai, și de-ar fi ea cea mai ingenioasă, nu poți produce odată pentru totdeuna efectul deplin a unei opere de arte - așadar, daca reflexiunea nu e conținută în simplitatea vieței nemijlocite, efectul e neajuns. Acest act însă este întotdeuna asupra a orce reflexiune și a orce conștiință; e un salt cualitativ care coprinde suma întreagă a mijlocirilor într-o unitate concretă. Cu calculul mințiii creezi tot așa de puțin un om

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un simț de frumusețe înrădăcinat adânc ar putea să învingă aicea orce pericol. Poate că Fleck a fost singurul care a putut-o. Al doilea pericol ce amenință această direcțiune constă într-aceea că, la o predominare a momentului intuițiunei nemijlocite, fantazia nu urmărește reprezintarea caracterului până-n trăsăturile cele mai secrete și nu pătrunde într-aceeași măsură toți membrii întregei construcțiuni, ba încă manifestări a vieței latente mai adânc și cari par mai neesențiale nu vin la îndreptățirea lor deplină și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pîn-în năuntrul minuțiozităților sale și fiindcă nu cutează a se abandona inspirărilor momentului, de-aceea cade adeseori în pericolul de-a nu {EminescuOpXIV 275} reda în momentele cele mari, în puntele cardinale (Wendepunkt), cum am zice, priveliștea deplină a vieței nemijlocite, asemenea celor ce reprezintă direcțiunea prima, cad[e] în pericolul de-a nu putea lucra cu puterea unei forțe naturale care silește; pe de alta parte [cade] iar în pericolul de-a ridica adevărul natural, prin plinătatea detaliilor, asupra cărora

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]