2,523 matches
-
a timpului clepsidră argintie, La marginea vieții mele pline, roasă de-a sorții calicie, Zorind lumini noi în orizonturi deschise larg și purpurii Și inimi zvăcnind de dor și iubiri în cascadele torturii Distanței neîmplinirilor amare și risipite în văntul nemilos. În faldurile sale trec zile și nopți, trec ore în șir, tacticos, Iar găndurile din frunțile încruntate sapă amarnic și adănc În străfunduri neumblate ale sufletului ‘drăgostit și nătăng. Trecănd ușor prin timp, odată cu vărsta Mi-am redescoperit trupul și
MI-AM REDESCOPERIT TRUPUL ȘI MINTEA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343413_a_344742]
-
de drept al lumii strâmbe", care strâmbă așa cum e ea și alienată, caută să aibe urmași la fel și pe viitor... societatea... Micuțule, pe cât de mult tot mă-ntreb, Ce viață aiurită te-ar lua acum în piept, Când soarta nemiloasă mama ta ți-a luat, Vicisitudine întunecoasă parcă te-a aruncat, Rupându-te din căminul fraged cu a ta pruncie, Expulzându-te-n lumea unde nu va mai să fie, Mama ta! Apoi, tot ca o astfel de experiența curioasă
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
cucute. Azi biserica ni-e casă Sfânt și ales, drag adăpost, Ce la slujba mult aleasă Ne învață al lumii rost. AM FOST CÂNDVA DOAR O SĂMÂNȚĂ Micuță, firavă, plăpândă, din ea crescut-am an de an, dar viața dură, nemiloasă, asupra mea venea avan. Dar iată, rădăcini vreo șapte, șapte ramuri îmi crescură, spre Domnul iar brațul întindea deja apriga făptură. Trecură anii-n zbor ca gândul, cu soțu-i drag, prin vremi trecu, mai aprigă, dar și plăpândă, familia o
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
peste cea a agresorului, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de a simți și mai profundă această presiune. Simți cum pe sub bikini a apărut un intrus care începu să-i mângâie nemilos de dulce mugurelul ce a stat atâția ani cuminte, devenind dintr-o dată nervos din cale afară. Strânse picioarele fără să vrea și apoi le desfăcu cu repeziciune din nou. Dispăruse farmecul acelei mișcări continue care făcea să-i alerge fluidul
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
nedisimulat, care îmbracă în forme clare faptul de a fi în înțelesul său categoric și translucid. Prezența părintească este subînțeleasă în spațiul mai larg binefăcător al familiei, după cum aflăm: „Am fost un copil ”undeva norocos’’... Timpul a trecut fulgerător și nemilos peste mine și familia mea, dar oarecum... ”a fost generos” cu mine ; mi-a oferit, cu geneozitate, profesori minunați, de excepție în momentele ”cheie”, potrivite ale vieții. Am retrăit într-o secundă, intens toată copilaria și experiența mea de viață
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344050_a_345379]
-
tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
omului ca ființă spre moarte și înviere este unul și același, durere și mântuire, moarte și renaștere și înviere: moartea ca ultim vals, zice intuitiv poeta, nu departe de tâlcul acelui goethean „stirb und werde” (mori și învie): „Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie,/ Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit,/ Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie/ Ca o aripă de înger de păcate răvășit...// Vântul face-o reverență acordând ușor vioara,/ Printre crengi se-aude cântec
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca apa să nu înghețe la loc, însă gerul era prea puternic, iar puiul prea departe. Deja, exista riscul ca întregul stol să rămână prizonierul gheții nemiloase. Doar la câțiva metri de grupul de păsări, puiul plângea după ajutor, văzând cum ele pornesc spre plaur, abandonându-l. Plângea puiul, plângeau și lebedele, scoțând sunete de jale. Erau neputincioase. Nu aveau cum să-l ajute pe nesăbuitul pui
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
spre malul lacului, își învinse repulsia de a ieși în ger și vânt și porni pe urmele Moldei, luându-și pe umeri șuba sa călduroasă. Ajungând împreună cu cățelușa pe malul apei înghețate și văzând puiul de lebădă, prins în strânsoarea nemiloasă a gheții, cum dădea din aripi din ce în ce mai slab, își dădu seama de situație. Știa că apa este mică, însă nămolul adânc. Lăsă șuba jos și fugi repede spre clădirea bufetului, de unde începu să care pe mal blaturile meselor folosite vara
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
fiecare clipă, Câte-o frunză. Pentru fiecare frunză , Câte - un suspin al pădurii. Pentru fiecare adiere, Suspinul inimii, Ce-așteaptă împlinire... Am părăsit pădurea cu gândul de a reveni a doua zi, dar peste noapte s-a schimbat vremea, vântul nemilos despuind arborii de straiele lor. În asemenea momente, clipele devin veșnicie, mai ales când se desprind frunzele din copaci. Astfel de clipe aduc tristețea și suspinul pădurii contopit cu dorul inimii ce așteaptă pe cărare...La fel de schimbătoare sunt și sentimentele
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN ORAȘUL DE PROVINCIE COPLEȘIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE Autor: Adrian Crețu Publicat în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului în orașul de provincie cu două catedrale falnice erectate nemilos chiar în inima lui oamenii se târâie, abrutizați de soare, pe asfaltul moale
ÎN ORAŞUL DE PROVINCIE COPLEŞIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340163_a_341492]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN ORAȘUL DE PROVINCIE COPLEȘIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE Autor: Adrian Crețu Publicat în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului în orașul de provincie cu două catedrale falnice erectate nemilos chiar în inima lui oamenii se târâie, abrutizați de soare, pe asfaltul moale transpirându-și în tăcere viețile goale pe strada principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați se pipăie
ÎN ORAŞUL DE PROVINCIE COPLEŞIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340163_a_341492]
-
atât de slăbită încât i se văd coastele și burta îi e lipită de șira spinării - doar foamea i se mai vede în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele de gunoi în orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie deznădejdea se insinuează parșiv peste tot în betoane, în blocurile coșcovite în magazinele de haine second-hand și în tăblăria încinsă a mașinilor grăbite în orașul de provincie uitat de toți zeii și demonii creștinătății în care visele au
ÎN ORAŞUL DE PROVINCIE COPLEŞIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340163_a_341492]
-
și demonii creștinătății în care visele au murit de mult singura luptă demnă de a mai fi purtată este să nu-ți pierzi mințile să ajungi întreg până la dimineața zilei următoare Referință Bibliografică: în orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie / Adrian Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996, Anul VI, 18 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎN ORAŞUL DE PROVINCIE COPLEŞIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340163_a_341492]
-
-ți pot ierta nesocotința! De altfel, trebuie să știi că am pedepsit pe Mărțișor și pe însoțitorul său, spulberându-le cenușa în cuptor. Iar tu, de vrei s-ajuți nefericiții, du-te! Poți să pleci! Însă, cum vei lupta cu nemiloasa Iarnă, cu slujitori săi, cu viscolul și gerul? Ce arme vei avea împotriva lor? La prima lor suflare în sloi de gheață te vor transforma. Și-atunci, pe nefericiți, cum îi vei mai ajuta? - Nu cred că Mărțișor și Norocel
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
o va putea întoarce din necugetata hotărâre. - Dorești să cunoști puțin greul ce te-așteaptă? Ei bine, îți fac pe plac! Te voi închide în Turnul Vânturilor Turbate, unde vei simți pe pielea ta ce înseamnă să te lupți cu nemiloasa Iarnă. În ce-l privește pe iubitul tău, ei da, eu am glumit! Am tot sperat să mi te răzgândești, pentru că Mărțișor te-a părăsit. L-am amenințat și-atunci el a plecat în țara lui, fără să mai întrebe
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
Acasa > Poezie > Imagini > LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Of, ce iarnă nemiloasă, Gerul taie-n două zarea, Nu aud, nu văd nimica, Doar îmi arde-n piept văpaia. Dinții lunii mă sugrumă Strâng din mine până-n carne, Ispitind, eu tac, mă tulbur Și pornesc pe-a sorții cale. Vreau să vin acum
LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377461_a_378790]
-
un dinte viu M-a întrebat dacă mă doare. Nemaiștiind dacă durerea Mi-o provocase cu ciocanul, Eu nu am mai avut puterea Să-i spun c-aș reveni la anul. M-a prins în scaun dintr-o dată, În timp ce dreapta nemiloasă Cu freza a-nceput să vadă Ce-i cu povestea dureroasă. Să fug? Nu pot. Să strig? N-am cum, Deși o ultimă dorință Aș vrea soției să îi spun. Cât despre ceasul lung în care Am fost ținut la
LA DENTIST de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377545_a_378874]
-
ferestre, plăsmuind serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan Împărătese prosternate în fața icoanelor ferecate-n dureri Peste tăceri răzbat heruvice, și departe departe... un ochi nemilos și profan Sub candelabrele grele de bronz lumina tresare înflorată Justinian bazileul ridicându-și fruntea tivită-n laur ,,Kyrie eleison, Kyrie eleison ˮ, un murmur se n-alță deodată -Te-am învins Solomoane! ...în piatră, porfiră și aur! Acolo s-a scris
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
și în cazul Filosofiei, explicațiile unor mari gânditori se implică doar unora din marile evenimente și nu pot fi generalizate. Într-adevăr, Istoria omenirii cunoaște multe evenimente/tendințe logice, explicabile, dar și multe iraționale, de la mici revolte spontane la războaie nemiloase Pe de altă parte, Biologia a evoluat enorm, de la observațiile unor savanți singurateci (Lamarck, Ch.Darwin) la evoluționismul științific, biochimic/genetic. Paradoxal, conflictul între creaționism și evoluționism nu s-a stins, ci din contră s-a exacerbat, cuprinzând mase mari
EXISTA O BIOLOGIE A ISTORIEI ? SAU UN EXPERIMENT BIOLOGIC MARGINALIZAT de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377624_a_378953]
-
Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dorul îmi picură pe buze Autor: Claudia Bota Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși inima spre tine o cobor. Și dacă gându-mi refuză că ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea face prin timpul neînduplecat? Doar lacrima timpului aș preschimba-o în lumină
DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377683_a_379012]
-
învins întotdeauna. - Așa că nu mă mai tot întreba ! De ce urăsc atât de mult minciuna. Suntem refugiați în sihăstrii, Fii adoptați de soarta nedorită. Porniți să facă-ntr-una nebunii, Dar niciodată n-a fost pedepsită. - Am hoinărit un timp inteligent ! Prin soarta nemiloasă, instabilă. - Iubirea noi dorind-o insistent ! Dar nu să o avem ca ustensilă. Doi călători cerșind un anotimp, Ce nu va fi al lor și din păcate. - Va trebui să treacă un răstimp ! Pân’ să devină o unicitate. - Cerșind destin
CERȘIND DESTIN CE PARE IREAL... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378412_a_379741]
-
miros de fericire sau de zăpezi uitate-n primavară. Și tu și eu și mulți ca noi tresară când vântul împrăștie șoapte de iubire, amintiri revin și ca odinioară inima înfiorată bate-n neștire. Pașii au urmele șterse de timpul nemilos și visele-s uitate prin sertare de gând, gestul poate pare astazi copilăros când la primul sărut simțeai sufletul frematând. Iubirea-i veșnică aprindere de vise iar povestea-i vrajă fără de sfârșit, care ne poartă spre zările necuprinse împlinind un
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
-n urmă, s-o pierd pe undeva, Sau și mai bine-ar fi să pot, de tot, s-o șterg Ca să n-o mai găsească, nicicând, altcineva. Să nu mai sape-n inimi cavernele-i adânci De unde-și varsă-amarul, lovește nemilos. Ca valurile mării-n furtună, sus pe stânci, Pătrunde,-n adâncime, durerea, pân’ la os. Și poate-aș accepta, zâmbind, a mea durere De n-ar fi împrejur atâta suferință, Purtată,-adeseori, în inimă-n tăcere, Cu sufletu-ncărcat de
SPUNE-MI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378526_a_379855]
-
Cu ochii calzi cerea iertare. Nu te-ai oprit deși strigă Mă lasă, nu mai pot, mă iartă! Că dar primește viața mea Nu știu să-ți dau altfel de plată. Orbit de-a sângelui furie Tu ai ucis-o nemilos Pe jos acum , plină de sânge, Ea doarme-atâta de frumos! Azi a plecat plătindu-ți ție Cu sângele-i nevinovat Prețul suprem pentru iubire. Doar moarte să fi meritat? Ți-a luminat de multe ori Drumul în beznă cea
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]