2,065 matches
-
data asta cu brațele larg deschise: „Oare aici am parcat-o...? Poate că nu... Dar sunt sigur că aici era. Sunt al dracului de sigur!“ Drama începe să ia proporții: „FIR-AR AL DRACULUI! Ticăloșii nenorociți! TICĂLOȘII nenorociți... nenorociți, nenorociți, nenorociți împuțiți! Era nouă-nouță. îîn unele variante.) N-am asigurare. îîn alte variante.) Tata nu știe c-am luat mașina“. îîn varianta lui Chris.) Am încercat să-l liniștesc și să-l fac să tacă. Să-l calmez vorbindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mor și să mă dizolv. M-am culcat recunoscătoare că puteam să scap din iadul care devenise viața mea. Când m-am trezit, Helen și Anna stăteau lângă pat, mâncând strugurii pe care mi-i adusese mie cineva. — Semințe nenorocite, s-a lamentat Helen, scuipând câteva în palmă. N-au auzit că există și struguri fără semințe? Bine ați venit în secolul douăzeci! A, te-ai trezit! Eu am clătinat din cap. Eram mult prea deprimată ca să vorbesc. Doamne, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mama a intrat în cameră după ce Helen și Anna plecaseră. Eu m-am ridicat în fund, agitată și nerăbdătoare să-mi cer scuze, dar mama mi-a luat-o înainte. —îmi pare rău, mi-a spus ea cu o expresie nenorocită. Nu, mie îmi pare rău, am insistat eu cu un nod în gât. Am fost egoistă și nesăbuită și mă disprețuiesc fiindcă te-am făcut să te îngrijorezi în halul ăla. Dar n-o să mai fac niciodată. Jur! Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte deșteaptă. Perspectiva asupra trecutului mi s-a schimbat și ea, pe măsură ce consilierul mi-a demistificat tot felul de situații din copilărie. La fel cum făcuse și Josephine când îmi atrăsese atenția că nu eu fusesem de vină pentru starea nenorocită în care ajunsese mama după nașterea Annei. Mi s-a repetat în mod constant că nu fusesem un copil rău și că nu eram o femeie rea. Ceea ce s-a petrecut pe parcursul acelui an a fost un proces care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ajutor. Eu am făcut tot ce-am putut ca să te ajut - am încercat să te conving să încetezi, să te forțez să încetezi - și am obosit! Pentru o clipă, Luke chiar mi s-a părut epuizat. Și trist și nenorocit. Din multe puncte de vedere, ești o fată minunată. Dar ești o prea mare bătaie de cap. Nu meriți tot efortul ăsta. Ți-ai pierdut controlul, iar eu nu te mai pot ține în frâu. A, nu! N-aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei zile le-am petrecut ascunsă în camera mea de la cămin, dormind și citind reviste, cu jaluzelele trase. N-ar fi trebuit să vin, mă gândeam nenorocită. Nu făcusem altceva decât să-mi redeschid vechile răni. îmi era dor de Nola și de toți ceilalți. îmi era dor de familia mea. Jeanie m-a sunat din Dublin, iar eu am fost încântată. Asta până când a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era locul de unde îmi cumpărasem sandalele de un verde-lămâie cu care fusesem încălțată în prima noapte în care m-am culcat cu Luke, acolo era clădirea în care lucra Brigit, în sus era Old Shillayleagh, în jos era garajul ăla nenorocit unde mersesem cu Brigit și cu Luke ca s-o vedem pe sora lui José în „instalația“ aia care-ți dădea fiori. Am tândălit-o pe străzi, clătinându-mă sub greutatea amintirilor. O nostalgie dureroasă mă cuprindea la fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sau „Cu dragoste“? sau „Cu multă dragoste“? sau „Cu toată dragostea mea“? sau „Presupun că o călăreală iese din discuție“? Care dintre variante transmitea mesajul corect? Deja ajunsesem așa de confuză încât nici nu mai știam care era mesajul ăla nenorocit. Dragă Luke, am scris în depeșa pe care am pus-o, până la urmă, la poștă. S-ar putea să fii surprins să primești vești de la mine. M-am întors în New York pentru scurtă vreme și ți-aș fi recunoscătoare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am jurat. Atât aveam de gând să stau. A fost un adevărat calvar. Tresăream violent din cauza nervilor și mă tot uitam la ușă, rugându-mă ca Luke să apară. După venirea celei de-a douăzecea persoane care nu era Luke, nenorocită, m-am decis să plec. Am început să cotrobăi prin geantă în căutarea portofelului ca să plătesc apa minerală... Apoi, Luke a apărut. Intrând pe ușă. Schimbând câteva cuvinte cu cel care întâmpina clienții. I s-a spus unde eram. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era îngrijorat dacă îl uram sau nu. Dacă te consolează cu ceva, să știi că mi-a venit să-mi crăp capul când am spus toate chestiile alea, a zis el oftând din rărunchi. Și când am completat chestionarul ăla nenorocit. — Dar a trebuit să le faci, i-am spus eu ca să-l alin. Era spre binele meu. Doamne, cât m-am urât, mi-a replicat Luke. Nu trebuia, l-am consolat eu. Dar eu tot m-am urât, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta ar fi farurile de la o mașină. De fiecare dată când o aud, îngheț pe loc. Oare chiar e posibil? Mi se pare mult prea îngrozitor ca să-mi imaginez - — Doamne, Claire, ți-am lăsat o duzină de mesaje din alea nenorocite și pe mobil și pe telefonul de-acasă! Până la urmă am dat de o rudă de-a ta cretină și cu sângele îngroșat - și după o grămadă de parlamentări, tipa a reușit, finalmente, să-mi spună unde ești. E inacceptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iar acum eram, din nou, în sala de conferințe - așezată pe același scaun pe care stătusem și la interviu, cu puțin mai mult de o săptămână în urmă. — Sunt pe cale să clachez, a continuat Vivian să se lamenteze. Incompetenții ăștia nenorociți... Ei, o să te convingi singură, în curând, Claire. Sunt ușurată că acum am măcar un editor capabil alături de mine! Bărbatul de lângă mine și-a dres glasul. Spre enormul meu disconfort, doi dintre așa-zișii incompetenți - un bărbat și o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fără incidente! Nu e responsabilitatea mea să fac toate rahaturile astea! Oameni buni, eu nu am timp pentru căcaturile astea! Am de condus o companie de mai multe milioane de dolari, am o companie de dezvoltat, puteți voi, măi, cretinilor nenorociți să încercați să pricepeți chestia asta? Vivian se ridicase din scaun și se apleca peste masă. O venă de pe tâmpla stângă îi pulsa vizibil. Eu îmi simțeam bătăile inimii în gât. Se întâmpla. Deja... — Foarte bine, Vivian, a replicat Dawn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-au aplecat, anul trecut, și s-au lăsat pălmuiți de nenorocitul ăla de sindicat. Vocea îi devenise din ce în ce mai sonoră, într-un crescendo turbat. Dar se pare că mă trag și pe mine după ei! Ca de obicei! Compania asta nenorocită mă stoarce ca o căpușă! În orice caz, asistenții tocmai au primit încă o sută de parai pe lună. Să vă bucurați de ei. Toți cei aflați în jurul mesei și-au ținut ochii coborâți, nedorind să se uite la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Candace, prin legătura telefonică foarte proastă. Eu am îndepărtat receptorul de ureche. Uitasem că Vivian și Candace vorbeau aceeași limbă. Crede că nu știu câți bani a făcut de pe urma primelor două cărți? O sută șaptezeci și cinci de mii de dolari sunt o glumă nenorocită. Are senzația că e singurul publicist din oraș? Doar fiindcă sunt loială - Doamne, am înghițit destul rahat de pe urma scârbei ăleia îmbătate de putere - nu înseamnă că sunt și proastă. N-o să stau s-o înghit și pe asta. Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe chestia asta. Numai că eu nu reușesc să le găsesc nicăieri... Alice s-a uitat la ceas, ceea ce-a făcut-o să se panicheze și mai tare. — Te rog, Claire, poți să mă ajuți? M-a făcut imbecilă nenorocită și mi-a zis c-o să-mi scrie un raport atât de nimicitor, încât agenția de plasare n-o să mă mai trimită la nici un alt post... Alice și-a șters lacrimile cu dosul mânecii de la haină, iar eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
toată ziua la birou și să citești. Asta numești tu să lucrezi? Să mă ia dracu’ dacă eu aș face-o, dar uite că te și plătesc pentru asta... — Gura! rosti Wilt cu o violență surprinzătoare. Astupă-ți moara aia nenorocită! — Și cine mă poate obliga? întrebă tipograful. Wilt încercă să-și țină nervii în frâu, numai că de data asta descoperi că-i era imposibil. Anul III Tipografi avea ceva incredibil de arogant. — Eu! urlă Henry. — Tu și cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
parte, dacă inspectorul ar fi zis că Eva le-a măcelărit pe brutele alea - iar după părerea mea, cineva ar fi trebuit s-o facă acum mulți ani -, l-aș fi luat foarte în serios. Dumnezeu să aibă grijă de nenorocitul ghinionist care se întâmplă să fie prin preajma Evei când îi trece prin cap să fie Lizzie Borden. Dr. Pittman îl studie pe Wilt cu o expresie de fiară. — Sugerați cumva că dr. Pringsheim și doamna Pringsheim au fost uciși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
altul, pe covor, privindu-se atent și dând din cap, bătrânește, când unul când altul, ca și cum continuau o convorbire din vechime. Amicul Vasile tace și privește. Supus, răbdător cu toate. — Noi, bolnavii. Avem întâlnire acolo, la deversor. Lângă satul ăla nenorocit. Vreo 20 kilometri depărtare, unde se varsă canalul în râu. Vin toți în noaptea asta, ai să vezi... — Eu nu mai sunt bolnav, dom’ Tolea. Așa zice dom’ doctor, că nu mai sunt bolnav. Ești mai sănătos decât mulți, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce mi s-a întâmplat ieri în trenul spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un frigider. Nu știu dacă ați trecut prin asemenea situații, când devenim fiare, în stare de orice. Ei bine, în trenul acela nenorocit, puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd cum se apropie, cine credeți... Sau acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am ieșit de-acolo cât am putut de repede. M-a lovit drept în moalele capului, Nathan. Sora mea mai mică, vampă într-o revistă cu femei goale. Și să aflu în felul ăsta oribil, pe neașteptate, la clinica aia nenorocită, chiar când încercam să fac o labă. Îmi venea să vărs. Nu numai pentru că nu-mi plăcea să îmi văd sora așa, dar și pentru că nu mai știam nimic despre ea de doi ani, iar pozele alea păreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a mesei, n-am spus prea multe. Scandalul de la restaurant, din după-amiaza aceea, mă zguduise destul de rău și, în timp ce Harry îi dădea înainte cu povestea, gândurile îmi zburau către Marina și idiotul de bărbatu-său, către întregul lanț de împrejurări nenorocite care mă dusese la cumpărarea blestematei de bijuterii de la M.F.P. Dar șeful lui Tom era în formă în seara aia și, cu ajutorul unui scotch înainte de cină și al vinului băut la farfuria de stridii Blue Point, am reușit să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-o ea. De ce mama mă-sii nu? — Ai grijă cum vorbești, a mustrat-o el. În casa asta nu se vorbește așa. — Oo, nu, nu-i așa? a zis ea. Atunci poate a venit vremea să plec din casa asta nenorocită. Poate a venit vremea ca paraziții să plece, pentru ca tu să rămâi doar cu gândurile tale curate, cu limba ta curată și cu cretinul tău de Dumnezeu mut. Asta e, preasfinte. Clipa blestematului de adevăr. A sosit, în fine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în sec. Știu că nu‑ți place să apari în ziare... — Nu e vorba de... Se oprește și continuă mai calm. Becky, tu îți dai seama cum mă face treaba asta să par? Din toate zilele, tocmai în ziua asta nenorocită? — Eu... nu am..., șoptesc. — Într‑o oră trebuie să mă duc la o întâlnire în care să conving o bancă foarte rigidă și conservatoare din New York că dețin controlul total asupra tuturor aspectelor vieții mele profesionale și personale. Și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
viitoare. Spune lumii povestea unei eroine. Dacă nu vei putea să-ți publici manuscrisul în China, du-l în afara ei. Nu mă dezamăgi. Te rog. Nu ești o eroină, mamă! O aud pe fiica mea cum ripostează. Ești o femeie nenorocită, nebună și bolnavă. Nu te poți abține să nu-ți împrăștii boala. Cum zicea și tata, ai săpat atât de multe morminte, că nu ai destule cadavre pe care să le așezi în ele! Cina li s-a răcit. Nah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]