KorAP: Find »[drukola/base=nenorocit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...85 >

2,101 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

luptători? Impasibil, Valerius se îndepărtă cu un pas. Flamma se ridică cu greu, acoperit de sânge, sudoare și nisip. Aclamațiile făcură amfiteatrul să se cutremure. Ridică brațul drept într-un gest de mulțumire, apoi se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci Valerius. Nemișcat, așteptă ca învinsul să se pregătească pentru ritualul final. „Am învins“, își spuse. Se simți triumfător, dar calm cum nu fusese niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

pe Pinky: — Despre ce e vorba? Mereu te plângi că te urmăresc oamenii și acum adevărul iese la iveală - tu îi urmărești pe alții. Și cu asta basta, îi spusese. Să nu mi te aduni cu vânzătorii de înghețată. Un nenorocit de vânzător! De fapt, nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi distrus. Trebuie să țintești mai sus decât ești tu, nu mai jos. Ce nemulțumit ar fi fost să afle că și familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

lipsea, zău așa. Și-așa capul, fața, spatele și inima mă dureau deja mai tot timpul, și în continuare mă simțeam amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
lui, cu mâinile atârnându-i moi pe volan. Ar fi nevoie doar de vreo sută de băieți. Atâta doar, o sută, așa ca mine, spuse el, aruncându-și vorbele spre mine, ca să-i terminăm pe toți negrii și portoricanii din nenorocitul ăsta de oraș. Eu îl ascultam de la locul meu. Datorită noii mele boli pe care am numit-o acufenă, am început să aud de curând lucruri care nu sunt chiar perceptibile. Decolarea avioanelor, sticla care se sparge, gheața scrâșnind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
în partea de vest, sus. Vreun nenorocit de abces, poate fi din cauza unui nerv sau a gingiei. Of, Doamne, cred că va trebui să ajung la un medic. Dentistul pe care l-am ales a fost pus nițel la păstrare. Nenorociții ăștia de dinți ai mei, acești dinți englezești - cred că sunt la fel de buni ca ai unui cadavru american obișnuit. Și, pe deasupra, mă vor costa. După cum am mai spus, pentru orice e nevoie să cheltuiești la greu. Trebuie să te înarmezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Vrei să-i dai lui Dawn ceva de băut? Ține-te departe de magazinele cu materiale pornografice pe care le-ai și reperat deja. Te vor înnebuni. Când o fi să ne întâlnim, să fii beat. Să-mi dai înapoi nenorociții ăia de bani. Așteaptă. Hei. Cum te cheamă? Linia a amuțit. Am pus receptorul în furcă, apoi l-am ridicat din nou. — A fost un telefon din oraș, domnule, mi-a răspuns fata. E totul în regulă, domnule? — Da, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am trântit pe pat și, după câte se pare, am adormit câteva minute. M-a trezit telefonul. Am tras suav un gât de rom și mi-am aprins o țigară ca atunci când mă simt cel mai bine. — Doamne. Tot tu? — Nenorocitule, făcu vocea. Dai fuga înapoi acasă. Să mai distrugi și alte vieți pe acolo. Ce s-a întâmplat? Vrei să sari peste o zi? Am asistat la tărăboiul pe care l-ai făcut pe stradă. Ești la pământ Ești un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
trecând prin lumina orbitoare, căutând un bar, urmărit de gândul unui toast în cinstea expedierii mele din New York. Am străbătut locul în lung și-n lat. — E ora zece și ați închis deja? m-am auzit eu urlând. — Ăsta e nenorocitul de JFK1, amice. În aceeași clipă m-am trezit ținând în mână niște revere de serj bleumarin. Tipul a deschis barul scutit de taxe vamale și mi-a vândut sticlă. M-am așezat să beau în loja pentru plecări. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
vii alergând la mine. Ne-am înțeles? Vin acasă vineri seara, intru în bucătărie - și zic: „Ce e asta, un film de groază?“ Când-colo era o mașină de spălat nou-nouță și podeaua plină cu un rahat negru și lipicios. „Adu nenorocitul ăla de telefon“ îmi spune ea. „Rezolvă treaba!“ Ceea ce am și făcut. — Ce ai făcut? — I-am dat în judecată. Am sunat la Curtis & Curtis și l-am prins pe domnul Benson acasă. După zece minute intru eu în bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
fir de păr și eu o știu prea bine. Poate nu-mi voi face niciodată retrospectiva sau poate că nu-mi voi mai reveni niciodată. Îți spun că mi-e groază, mi-e al dracului de groază. „Dă-mi doar nenorociții ăia de bani, bine?“ Asta îmi vise să țip tot timpul. Și dacă nu reușești, nu-ți mai dau nici o șansă... În ianuarie am fost în California - la Los Angeles. Am încheiat niște afaceri ponderate și totul părea posibil. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ai răbdare cu mine. Fii atent, în scenariu nu există scene nude, nu cu Caduta. Cu Butch Beausoleil, da, excelent, dă-i ’nainte, fă câte scene ai chef. Dar cu Caduta. Ea... — Care scenariu? Nimeni nu mi-a arătat nici un nenorocit de scenariu! — Doris Arthur mai lucrează încă la el, Lorne. Dar cred că-ți pot spune de pe acum că între tine și Caduta nu sunt multe scene nude. Seminude, poate. Dar nude, na Și cu asta, basta. În timp ce el vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nu poate pătrunde. Dar m cazul ăsta trebuie să stai acolo, în locul ăla strâmt sau chiar trebuie să te mai strângi ca să te lași și mai jos. Sunt sătul de locul strâmt. Eu am tot avut de-a face cu nenorocitul ăsta de loc. M-am săturat să mă tot aflu sub observație fără ca eu s-o știu. Sunt sătul de toate aceste lipsuri. Fie, uite, am spus ea disperat. Ajutor! Dă-mi ceva de citit. Recomandă-mi o carte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de bronz și argint a tuturor roboților americani. Da, asta e: ăsta nu e om, îi tot spun eu, e un robot vechi, sărit de pe fix, tot numai zinc și crom și circuit de răcire. E ca mașina mea, ca nenorocitul de Fiasco - care și-a trăit veleatul, dă tuturor bătăi de cap, și face praf bani, cauciucuri și benzină. Lorne trecuse la examinarea stilului de viață somptuos al lui Garfield, galeriile de artă pe care le administra în Paris și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Nu juca. Nu înjura. Nu se regula. Nici măcar nu și-o lua la labă. Stătea în mâini. Făcea flotări. Medita și făcea exerciții de hipnoză. Renăscut, un credincios adevărat, se angajase în activități caritabile: se îngrijea de săraci și de nenorociți... Da, în cazul lui aveau nevoie de toate talentele mele în relațiile cu oamenii. I-am privit figura încordată și am spus: — Spunk? E în legătură cu numele tău. — Dea? Ce anume? — Poate că o să mă urăști pentru chestia asta. — Te urăsc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
din voi doi nu și-o poate scula? Aveți și voi acele nopți cu nici-eu? Ei, ficiori, vă spun eu că veacul vostru a trecut. De curând am auzit că Australia a ieșit în forță din izolarea ei. Australia! Toți nenorociții ăia de neghiobi, și hăndrălăii de pe plajă - toți au devenit curiști de-acum. Ce se întâmplă? Lua-o-ar dracu de treabă. Sunt bărbați care dau vina pe femei. Eu îi acuz pe bărbați. Cum ne-am lovit de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
volan și o iau cu salturi de cangur spre capătul fostelor grajduri, azi garaje. A doua zi, mă întorc remorcat. Mașinii ăsteia nu-i place să fie condusă. Să zacă prin garaje scumpe, asta îi place. Pot să jur că nenorocitul ăsta de Fiasco m-a costat mai mulți bani decât ar fi putut să stoarcă vreodată de la mine micuța Selina. — Vreau să spun, am continuat eu, că ar trebui să fie plină de energie. Dar se strică tot timpul. Martin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
volanului. Am împins piciorul până la podea și am trecut fulgerător printr-o intersecție sau două. Probabil că mergeam cu viteză maximă atunci când mașina a încetat să mă urmărească. Pentru că mă depășise. — Vreți să vă dați jos din mașină, domnule? Caraliii, nenorociții de caralii. — Sigur, am spus eu și am coborât. Supărat cum eram, m-am împiedicat și m-am prăvălit pe bordură. Dar m-am ridicat cât se poate de vioi și m-am scuturat, toată ființa mea respirând încrederea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
descurce azi fără servitori. Trebuie să-și spele singuri și să facă restul gospodăriei. Nu e de mirare că sunt așa de morbizi. Nu-i de mirare că sunt frânți de oboseală. — Amice, ar fi cazul să-l suni pe nenorocitul ăla de editor al tău. Să-i spui să-și facă treaba mai cu simț de răspundere. — Da. Da. Linia gurii definește fața, ca și cum ar fi privită într-o oglindă veche care surprinde imperfecțiunea cărării - da, cu un vârtej de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
după două minute și am alergat spre locurile noastre. — Ți-e bine acum? mă întrebă ea în timp ce ne așezam. Pari dărâmat. — Nu. Mă simt minunat, i-am răspuns eu. Dar nu era așa. Eram zguduit. Nu reușisem să-mi scot nenorocitul de brâu. Doamne, de mult nu mai avusesem așa o idee tâmpită ca în cazul acestui brâu. M-am răsucit, am țopăit și-am blestemat sub privirile însoțitorului. Așa că în final n-am reușit decât să strâng și mai tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
șoptit că ar fi fost cazul s-o iau eu însumi din loc. Dar cu o mișcare domoală a mâinii lui care atârna leneșă, șoferul deschise portiera pentru pasageri, zâmbindu-mi somnoros. — Și dumneavoastră, domnul, spuse el, vă puteți ține nenorociții ăia de bani. Dar va trebui să-mi dați cincizeci. Și douăzeci pentru prietenul meu din spate. Taxă de călătorie. În cele din urmă am plătit nemțește, Martina și cu mine. Ea a încercat să plătească totul - ceea ce am vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
rușinii înțepându-mi pieptul. Ca o gheață fierbinte, ca o sudoare înghețată. M-am ridicat în picioare. În strălucirea de foc a tăvii am văzut fața chelnerului care aștepta - și cartea mea de credit tăiată exact în patru. Unde e nenorocitul ăla de director? Hei, tu, vino-ncoa. Este procedura companiei, domnule. Am verificat cartea dumneavoastră de credit pe calculator. Suma a fost retrasă. Computerul e un idiot, nu-i așa? Știi cine-i tipa asta? Butch Beausoleil! Și tipul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase toată vitalitatea lui. Banii, am spus eu. Unde sunt banii? Nu mai e nici un nenorocit de ban. Mi-am deschis mâinile spre cameră și mobila ei, spre computer, spre măsuța pentru băuturi, spre candelabru, spre New York. — Cine plătește toate astea? — Tu. — Oh, ce ai făcut? M-a privit amuzat. De pe dinții ciobiți s-a desprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
chiloții, un rinichi de care m-aș putea lipsi, aurul din dinți. Aș putea să plec în Canada cu un autobuz și să-i telegrafiez tatălui meu să-mi trimită niște mălai sau să-mi plătesc drumul muncind pe vreun nenorocit de vas trecând prin chiar ghețurile lumii... Nț, aici nu mă mai întorc, în New York, în America. Mai curând aș încerca să deturnez un avion. Mai curând aș trece oceanul înot. Nu mă mai întorc în America. Niciodată. Fac parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
înțelegi greșit, nu-mi vine să cred că sunt aici. Caut ceva de lucru, dar cine nu caută? Nu se găsește nimic. Ella muncește și eu văd de apartament. Pot să fumez sau să înjur și asta e. Sunt un nenorocit de casnic, asta sunt. După cum vei vedea, o să-mi pun imediat șorțulețul, să fac de mâncare copiilor. Ceea ce a și făcut când a auzit-o pe Ella urcând scările cu copiii. Și a intrat familia în casă, aducând cu sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și foc. Am căzut din nou. Mă privi cu dispreț și încântare. Disprețul fusese întotdeauna prezent, dar încântarea era ceva nou. Așteptase mult timp încântarea asta. Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care mi-a spus cine e, de fapt, taică-meu. O, grăsane John. O, mare idiot mai ești. Nu știi nimic. Acum mă simt mai bine, deși pare surprinzător. Zău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]