9,222 matches
-
de un nenorocit. — Ascultă-mă, am izbucnit, la Cluj, eu... — Du-te cu Dumnezău. Mă dăduse de rușine bătrînul ăsta. Oare cine-l adusese tocmai atunci? Altfel credeam că apar eu În ochii familiei. Ceilalți bunici, Ștefan și Maria, sesizîndu-mi neobișnuita obidă, au Încercat să mă mîngîie. Să-l Îngădui pe moșu’ Ioan că era beteag, iaca, se dusese drept la spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
greu, mi-a spus: — Astăzi ți-au scos ochiul stîng. Te-au adormit la operație, dar ai plîns tot timpul tare, foarte tare, se auzea pe coridor!... CÎt de mic eram, am Înțeles că-n viața mea intervenise o schimbare neobișnuită. Vocea de soprană a mamei e clară și puternică, sigură pe sine, o ajută de minune să fie iute la vorbă, nu i s-a alterat nici astăzi, la optzeci și opt de ani. În ziua aceea Însă timbrul Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vorba lui Romain Gary, toată viața Înainte. Tocmai o inauguram Împreună această viață și stăteam, În zorii numi tului Început, adică Într-o după-amiază, pe o bancă din păr culețul de la Sévres Babylone. Mă uitam la ea În felul meu neobișnuit, trans-ocular. Simțea că o privesc, dar nu Îndrăz nea să Îndrepte chiar Într-acolo Întrebarea. Zise: — La ce te gîndești? — La... la nimic special. — Nu mă duci, te gîndești la ceva În legătură cu mine... Avea dreptate. Mă uitam la ea și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
are, cu siguranță, chipul nostru, plin de strălucire..." "Ba nu, are chip de om!" Cine vorbise? Aaaaaaa! piatra cea nouă! Fusese adusă de două zile de un călător și, după cum se uitase la ea stăpânul, celelalte înțeleseseră că era ceva neobișnuit cu ea. Ar fi întrebat-o ce și cum, de unde vine și cine e, dar, ca un făcut, nu se putea sta de vorbă pe-ndelete. Ori era târziu, ori era altceva de discutat... "Eu L-am văzut, spuse piatra cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știe de cât timp stăteam acolo... Într-un târziu s-a lăsat jos, pe pietrele reci. O fi obosit, i s-o fi făcut foame și sete. Am dat să mă ridic, să-i aduc ceva, dar, cu o putere neobișnuită pentru un copil, m-a tras de haină: " Nu pleca, trebuie să-l vezi pe mirele meu !" De data asta m-am speriat de-a binelea : "Fată dragă, ce ți se năzărește ?! În casa asta a murit un om, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și ce fac ! Sigur că ei te pot învăța o mulțime de lucruri, în timp ce îngerașii stau și se tot uită unul la altul... Și de atunci, nici că s-a mai uitat la ei. În seara asta însă, era ceva neobișnuit ; chiar așa, își schimbaseră poziția : unul se întorsese cu spatele, iar celălalt căzuse. Sigur, când am împodobit bradul i-oi fi atins. Și-i așeză la loc, nu că ar fi interesat-o foarte mult, dar era ordonată din fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a nu lăsa să se reaprindă jarul... Au constatat Însă că aproape totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă Întrebam unde există forța care să adune ca Într-o Enciclopedie numai trăirile celor care au trecut prin infernul războiului sau purgatoriul lagărelor rusești?... Numai atât de ar face, ar scoate la lumină faptul că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, Leano?! Ce tot spui tu acolo, proasto?... se răsti necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu spaimă, închinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să facă toate târguielile necesare pentru marele eveniment de familie, apelând la serviciile cumnatului Lazăr și mergând de mai multe ori la București, de unde făcu rost de tot ce nu era de găsit în reședința de raion. Vremea se menținea neobișnuit de blândă pentru mijlocul iernii, dar badea Panciu, proprietarul lor, stând pe prispa casei la soare și molfăind vajnic cu măselele lui cele noi coltuce uscate de pâine, clătina din cap și spunea cui voia să-l asculte că iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu coada ochiului brațul drept care continuă să fie alimentat cu picături ce se scurg dintr-un înalt pe care nu îl poate scruta. Aude un zvon de glasuri, de pași, de uși deschise pe culoarul care în amintirea ei este neobișnuit de lung. Dar iată că, deși zgomotele îi par îndepărtate, ușa s-a și deschis și vocile se aud în apropierea patului ei. Dora deschide ochii și vede ieșind dintr-o masă albă chipuri a căror recunoaștere îi dă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
meu, cu care a păstrat legături de prietenie și a corespondat până când s-a stins. Tăcerea care se instalează pare să înghețe în atmosfera glacială a acelei săli de așteptare, care nu părea cu nimic predestinată unei întâlniri atât de neobișnuite. Într-un târziu, ea este ruptă de vocea de bas a străinului care abia reușește să își disimuleze emoția justificată, căci iată ce cuvinte surprinzătoare rostește : Sunteți, deci, Dora Almăjan ! Surpriza Dorei instalează din nou o lungă tăcere și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
umedă și caldă pe obraz. Alături de Minodora, care mă veghea la căpătâi, era un câine, un câine enorm care era mare cât un vițel, te rog să mă crezi că la fel de mare ca un vițel. Eram stupefiată de această mărime neobișnuită și în același timp o frică de moarte mi se strecura în suflet : "Oare monstrul ăsta nu o să-mi sfâșie fetița ? Dintr-o singură mușcătură îi poate înhăța căpușorul..." Vocea Minodorei, care înțelesese că mi-e frică, a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întâlnit ?" m-am grăbit să întreb. Ulitia îmi răspunse printre lacrimi, era prima oară că o vedeam plângând, că nu îi întâlnise, dar se zvonea printre deținuți că lagărul de pe celălalt țărm al fluviului primise în vară un astfel de neobișnuit grup. Ștergându-și lacrimile Ulitia se simți datoare să îmi spună rușinată că plânge de bucurie și mulțumește cerului că primise o veste atât de bună. Trăiau ! Avea speranța că Cel de Sus îi proteja pe copiii și bărbații lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
văzut-o pe gazda ei doar înfășurată în berta fără culoare, este plăcut surprinsă să vadă o cascadă de păr alb cu reflexe de argint căzându-i pe umeri, iluminând fruntea înaltă și bombată. În orbitele cernite de vârstă, ochii neobișnuit de mari, peste care cad obloanele pleoapelor, par în așteptarea un semnal pentru a-și dezvălui culoarea. După câteva minute de tăcere deplină, dintre buzele încă frumos conturate, dar care par tăiate de cutele amărăciunii, se strecoară ca un susur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rugăm frumos să nu ni-l luați pe Moș Crăciun! Noi îl iubim pe Moș Crăciun!! Plângeau în hohote mai toți copiii cu mânuțele potrivite ca pentru rugăciune. * * * Revenită acasă, cu ochii în lacrimi și într-o stare de agitație neobișnuită, fetița i-a povestit mamei despre cele discutate la grădiniță. Să știi, Sabinuca mamei, că doamna și colegul tău au dreptate... Doamna nu și-a îngăduit să vă mintă pentru că voi sunteți copii destul de mari și cuminți care înțelegeți de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mare, încât pionierii întrebau cui anume să-i ofere cele două buchete de flori, că n-o fi venit ambasadorul, se lamentau față de vajataia, mai ales că aveau și ceva întrebări pentru Excelența Sa. Surprindere, nedumerire și chiar dezorientare a stârnit neobișnuita descindere a acestui trimis american în Uniunea Sovietică și în rândul asistenței din sala de conferințe, dar și între oficialități. Că prapaganda antiamericană zicea cu totul altceva, că ea se orienta în esența ei pe combaterea asupririi populației de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar fi căzut curentul la microfoane, reducându-le la tăcere și zădărnicind intenția ambasadorului de a da un film despre studențimea americană. Administrația a invocat motivul unei avarii la transformatorul din incintă, ceea ce, cu scuzele de rigoare, a pus capăt neobișnuitei conferințe de presă care a depășit nepermis de mult tiparele cunoscute, fapt constatat, desigur, chiar și de pereții marii încăperi. Tu să știi că cele învățate de noi la școală despre sărăcia negrilor din America sunt numai niște minciuni! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vreo formă de învățământ organizat. Cât despre cunoștințe, erau peste medie, că învățau de la cei mari, în special de la Vasilica și Ionuț, care aveau obligația să-i supravegheze cu rândul pe parcursul jumătății lor de zi când se aflau acasă. Nimic neobișnuit în toate acestea, că viața, după cum se vede, se desfășoară într-un fel absolut firesc, după un tipic străvechi potrivit căruia la casa săracului cu mulți copii aceștia se cresc unii pe alții, mănâncă unii de la alții, cei mici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o melodie frumoasă, ca un prinț de poveste. Nu că nu mai fusesem cu el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități. Însă puneam pe seama acelei luni petrecute separați faptul că mă simțeam puțin neobișnuit în brațele lui, puțin încordată, vrând să plac, să-i plac. Mă preocupau ținuta și felul în care dansam, arătam ca femeie, și nu neapărat pentru ochii din salon, ci pentru a-i place lui. Nu vroiam să o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tine”, erau semnate nu cu numele Matei ci cu numele Băiatul din parc. —Cine-i domnul cate te-asaltează cu flori? o întrebau colegii. Un băiat pe care l-am cunoscut astă-toamnă într-o situație cu totul și cu totul neobișnuită. De atunci abia zilele acestea l-am revăzut. —Te iubește, te iubește. Și este foarte atent, își dădeau cu părerea. Cecilia nu prea era în largul ei nici la serviciu, nici acasă că ai erau și mai îndreptățiți să afle
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de mână sărutându-i-o. Se uita la fața ei de sub aparate așteptând să se trezească, să-i vadă ochii ei frumoși albaștri și surâsul cald. Atâtea gânduri și amintiri i-au năvălit în minte. Se gândea în ce împrejurări neobișnuite a cunoscut-o pe Cecilia. I-a fost dragă și-a iubit-o din prima clipă. Ea de asemenea l-a iubit. Și-a dat seama de lucrul acesta în atâtea și atâtea situații.I-a simțit vibrarea inimii ei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în ziua aceea, de sănătate. Simțea că se găsește într-o neobișnuit de încordată stare. Mergea pe stradă lent, dar cu pas ferm și bine măsurat. Era foarte atent la tot ceea ce mișuna de jur împrejurul său și făcea diferite constatări în gând. Se uita mai ales la fețele oamenilor și le analiza cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oglinda! Iar astfel, în zbuciumul unor asemenea frământări, nu după mult timp, Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]