4,922 matches
-
ridicat câteva șuvițe de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând În spatele ei. Și așa Începu. Cântă Begin the Beguine sprijinit de omoplatul lui Tessie. Cântă Moonface pe obrajii ei netezi. Apăsând cu clarinetul pe unghiile roșii de la picioare, care Îl uluiseră Într-atât, cântă It Goes to Your Feet. Cu o discreție pe care n-o conștientizau, Milton și Tessie se retrăgeau În colțuri liniștite ale casei și acolo, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acești naturiști și m-am Întrebat ce mă Întreb Întotdeauna: Cum e să te simți așa de liber? Păi, corpul meu arată mult mai bine decât al lor. Eu sunt cel cu bicepșii bine conturați, cu pectoralii umflați, cu fesele netede. Dar n-aș putea să hoinăresc așa În public. ― Nu-i tocmai ca pe coperta de la Soare și sănătate, spuse Julie. ― După o anumită vârstă, oamenii ar trebui să rămână cu hainele pe ei, am spus eu. Sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cupolă - un fel de iglu imens -, Înconjurată de o verandă acoperită. Înăuntru era o piscină (care acum Își făcea Încălzirea, pregătindu-se să-și joace rolul În viața mea). În spatele piscinei mai era o curte, pavată cu pietre negre și netede. De-a lungul marginii estice a acesteia, contrabalansând tunelul, se Întindea un portic delimitat de bare subțiri din fier cenușiu. Porticul ducea la casa de oaspeți, unde n-a stat niciodată vreun oaspete: doar Desdemona - pentru scurtă vreme Împreună cu soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și dorea nici un fel de viitor... Îi aduceam masa de seară, uneori și prânzul. Căram tăvi prin porticul cu stâlpi maronii, de metal. Deasupra era terasa de pe acoperiș, neîntrebuințată, cu mahonul atacat de cari. În dreapta mea era clădirea cu piscina, netedă, și aburită. Casa de oaspeți repeta liniile curate, rectilinii, ale casei mari. Arhitectura din Middlesex era o Încercare de a descoperi originile pure. Pe vremea aceea habar n-aveam cum e cu toate astea. Dar, Împingând ușa casei de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tendința să-l confunde pe șapte cu nouă. N-am pomenit de mătușile ei, Thalia și Victoria, care muriseră amândouă de cancer la sân când erau tinere, și n-am spus nimic de tensiunea mare care suprasolicita venele de sub exteriorul neted, tineresc, al lui Milton. N-am putut. Nu voiam să pierdem În favoarea italienilor sau a acelui bulgar. Iar doctorul Müller, absorbit În studiul lui, n-a observat raftul de oferte funerare de lângă patul Desdemonei, fotografia soțului mort de lângă fotografia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
produsului de epilat Nair. O văd pe mama cu picioarele În cadă, așteptând ca spuma bolborositoare, cu miros Înțepător, să-și facă efectul. O văd pe Sourmelina Încălzind o conservă cu ceară pe aragaz. Prin ce chinuri treceau ca să devină netede! Ce iritații făceau de la creme! Ce inutil era totul! Părul - inamicul - era invincibil. Era viața Însăși. I-am spus mamei să-mi facă o programare la salonul lui Sophie Sassoon din Eastland Mall. Înghesuit Între un cinematograf și un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Phil respira zgomotos. Îi tremurau mâinile. Eu m-am privit doar o clipă. Stânjeneala mă făcuse să mă strâng toată. De unde priveam eu, eram din nou fată: cu pântecul alb, cu triunghiul Întunecat, cu picioarele văzute În perspectivă, rase și netede. Sutienul Îmi stătea de-a curmezișul pieptului ca o bandulieră. A durat doar un minut. Armeanul bătrân, ghemuit, cu spinarea ca de șopârlă, și-a trecut degetele Îngălbenite peste părțile mele intime. Nu era de mirare că doctorul Philobosian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un dolar, Îl călărește pe o singură melodie, dar mai stă Încă un cântec ori două pe gratis. Acesta este unul din lucrurile care, În mintea domnului Go, o recomandă pe Flora. Nu e tânără Flora, dar are pielea frumoasă, netedă. Domnului Go i se pare sănătoasă. În seara aceasta Însă Flora se dă jos de pe domnul Go după numai două cântece, bombănind: ― Eu nu sunt birou de credit, să știi. Și pleacă țanțoșă. Domnul Go se ridică, Își aranjează pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu femei Înzestrate cu penis, dar nu penisuri masculine, ci niște lujeri subțiri, coniformi, feminizați, precum staminele unei flori, clitorisuri care se lungiseră nemaipomenit de la dorința imensă. Erau clienți homosexuali În ale căror vise băieții erau aproape femei, cu pielea netedă, fără păr. Erau cliente lesbiene care visau la femei cu penis - nu penisuri masculine, ci erecții feminine, cu o sensibilitate și o receptivitate care Îi lipsea unui vibrator. Nu se poate spune ce procent din populație visează la asemenea transmutații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pierduse din lățime. Părea făcută din fildeș. Ce se întâmplase cu luciul metalic ce îl avea în mâna lui Vladimir? Mânerul se schimbă în pumnul meu. Părea să se adapteze formei pielii mele și căpătă un alt aspect. Era mai neted, mai elegant, mai suplu. Părea de o simplitate enormă, dar de o putere covârșitoare. El deveni gri, asemeni cenușii... și a mănușii care o aveam pe mână. Simt prin mănușa asta, Vladimir. Simt ca și cum n-aș fi avut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi putut fi interpretat drept corect. Dezordinea începu să dispară și nu numai ea. Toate începeau să fie șterse de ceva. Era ca o mare care mereu și mereu șterge nisipul și îl face ca la început, din nou neted. Gândurile mele dispăreau sub puterea Timpului, iar eu eram neputincios în fața sa. Eram purificat. Orice își dorește supraviețuirea, iar nebunia nu era mai presus de acest impuls animalic. Mi-a restrâns identitatea și obiectivele într-un pliu al conștiinței. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unei bile (n.t.). Trăgea jucătorul ciung. Omul se concentră, aruncă bila și trimise „purcelușul” de lemn pe peluză. — Îi invidiez, murmură el, fără să vrea. — De ce? I se părea Întinerită, cu jocul petelor de umbră și lumină de pe fața netedă. Ochii Îi luceau. Maigret se simțea iar În vacanță. — Nu le-ai observat atitudinea, aerul important, expresia de satisfacție intensă cînd reușesc o lovitură? Noi, cînd punem punct unei anchete... Nu-și sfîrși fraza, dar strîmbătura lui era elocventă. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
țepene. Picioarele îi tremură însă atât de rău încât, având permisiunea împăratului, șontâcăie cu greutate până la un sipet masiv din lemn, în care cezarul ține unele acte. Din fericire, cufărul stă pe patru picioare joase, iar partea de deasupra este netedă, deși ferecată în armături de bronz, așa că se saltă pur și simplu pe el. Augustus își stăpânește cu greu un zâmbet de satisfacție când îl vede foindu-se, ușor panicat. Plăcile masive de metal și încuietorile solide îl împung probabil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici fetele nu mai reușesc să-l satisfacă? Pielea le e netedă și fermă. Ar trebui să-i dea sentimentul puterii și al plenitudinii. Doar e stăpân pe viața lor. Dar când le atinge devine și mai conștient de decrepitudinea care l-a cuprins. De mușchii lăsați. De carnea care se fleșcăie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aș face un masaj. Ți-aș desface bluza și mi-aș turna niște ulei în palmă. L-aș încălzi între mâini, după care te-aș pune să te întinzi în pat, în timp ce eu ți-aș freca încet uleiul de pielea netedă și bronzată de pe spate. ― De unde știi că e bronzată? ― Sssst. Strici atmosfera. După ce te relaxezi complet, mi-aș plimba mâinile mai în jos, trăgându-ți fusta, până ce aș ajunge să-mi frec palmele de fesele tale goale. M-aș duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-și urmeze cursul. Iar soarta îi zâmbește lui Ben Williams, ca de obicei. El traversează strada și intră într-un bar care pare să fie mai pe gustul lui. Ferestre mari la stradă, bar din lemn de cireș lustruit și neted în centrul încăperii și barmani tineri și arătoși discutând alene printre pahare. Mese mici din lemn cu picioare din fontă și scaune rotative din fier îi primesc aici pe cei mai arătoși oameni din Hampstead; în spate e o canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mea cea liniștită Și gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc, Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită. O! desmiardă, pîn-ce fruntea-mi este netedă și lină, O! desmiardă, pîn-ești jună ca lumina cea din soare, Pîn-ești clară ca o rouă, pîn-ești dulce ca o floare, Pîn-nu-i fața mea sbîrcită, pîn-nu-i inima bătrână. {EminescuOpI 43} EGIPETUL Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăiu, Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălaiu și moale de mi-l legi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Bine, spuse Paco, dar atacă-mă direct. Hua, torito. Hai, tăurașule. Plecându-și capul, Enrique se aruncă asupra lui și Paco răsuci șorțul chiar când lama cuțitului Îi trecu pe lângă pântece, lamă care era pentru el cornul adevărat, negru și neted, cu vârful alb, și Enrique, care trecu pe lângă el și se Întoarse pentru a ataca din nou, era chiar trupul masiv, fierbinte și Însângerat al taurului care tropăi pe lângă el și apoi se Întoarse ca o pisică și-l atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă, pe care mergea mereu cu bicicleta, singura stradă asfaltată din tot cartierul, pe care o simțea netedă sub cauciucuri, cu casele Înalte și strâmte și cu hotelul ieftin și Înalt În care murise Paul Verlaine. N-aveau decât două camere În apartamentul În care trăiau, așa că-și Închiriase cu 60 de franci o cameră la ultimul etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era dimineață de ceva vreme, și auzi avionul. La Început se vedea ceva micuț care făcu un cerc larg și băieții fugiră să aprindă focurile, turnând gaz, și făcură grămezi de iarbă ca niște movilițe la fiecare capăt al terenului neted, iar vântul de dimineață le spulberă spre tabără; avionul mai făcu două cercuri mai joase, apoi plană, potrivindu-și unghiul, și ateriză ușor; și uite-l pe Compton venind spre el, În pantaloni de doc, cu o haină de tweed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și nici o așezare nu era aproape. Își șterse palmele pe pantaloni, se ridică-n picioare și urcă Înapoi pe șine. O porni Înainte, urmându-le. Nisipul și pietrișul fuseseră Îndesate bine și bătătorite Între traverse, așa că se mergea ușor. Terasamentul neted trecea printre mlaștini ca un dig. Nick merse Înainte. Undeva tot trebuia s-ajungă. Când marfarul Încetinise, trecând prin fața depoului de la Walton Junction, Nick sărise-n el. Și trenul care-l ducea pe Nick trecea prin Kalkaska când Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deasupra terenului denivelat Îi tot atrăsese atenția În timp ce mergea. Coborî și apoi, În timp ce urca Încet spre creasta dâmbului, făcu stânga Înspre pâlcul de pini. Sub copaci nu creșteau tufișuri. Trunchiurile se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra pământului maroniu. Spațiul era gol În jurul pâlcurilor de copaci. Pământul pe care pășea Nick era maro și moale. Asta trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apă când cădeau Înapoi, ca și cum ar fi Început să plouă. De pe dâmbul nisipos și acoperit cu lemne se puteau vedea pajiștea, râul și mlaștina. Nick scăpă de boccea și de valiză și căută un loc unde pământul să fie mai neted. Îi era foarte foame și voia să-și pună cortul Înainte să facă de mâncare. Găsi un loc bun Între doi pini. Scoase toporul din boccea și ciopârți două rădăcini care ieșeau la suprafață. Acum avea destul loc ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
usca la soare, simțea soarele cald pe spate, apele lipsite de adâncime ale râului pătrunzând În pădure, Încolăcindu-se În pădure, lucind În lumină, bolovanii mari neteziți de ape, cedrii și fagii de-a lungul malurilor, buștenii Încălziți de soare, netezi, fără coajă, gri - Încet-Încet dezamăgirea Îl părăsi. Se depărtă ușor, dezamăgirea care Îl cuprinsese deodată după toată agitația care-i provocase dureri În umeri. Acum totul era bine. Nick luă lanseta care zăcea pe bușteni și-i prinse un cârlig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]