1,052 matches
-
Neutronul, partenerul neutru al protonului în formarea nucleelor mai grele, este format din trei quarcuri, doi quarcuri down și un alt quarc up: udd. Astfel, sarcina protonului este u(+2/3) +u(+2/3) +d(-1/3) = +1, iar sarcina neutronului este u(+2/3) +d (-1/3) + d(-1/3) = 0, așa cum au fost măsurate experimental. În 2001 au fost semnalate în experimentele de fizica energiilor înalte și particule formate din cinci quarcuri (penta-quarcuri). Pentru că situația experimentală nu este foarte
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
a amoniacului și în procedeele de hidrogenare. Hidrogenul are aplicații și în industria automobilelor, chimică, aerospațială și de telecomunicații. Izotopii hidrogenului au aplicații specifice. Deuteriul din compoziția apei grele este utilizat în reacțiile de fisiune nucleară ca moderator pentru încetinirea neutronilor. Compușii acestuia se folosesc în cadrul studiilor ce urmăresc efectele reacțiilor izotopice. Tritiul, produs în reactoarele nucleare, se folosește în producerea bombelor cu hidrogen, în marcare izotopică și ca sursa de iradiere pentru vopselele fosforescente. Hidrogenul poate forma amestecuri explozive cu
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
ar fi RHIC, Large Hadron Collider (LHC) și tevatronul sunt folosite în fizica particulelor. Acceleratoarele de particule produc, de asemenea, raze de protoni, care pot produce izotopi medicali sau de cercetare bogați în protoni, în contradicție cu cele bogate în neutroni făcuți în reactoarele de fisiune. Totuși, cercetarea recentă a arătat cum se fac 99Mo, de obicei, făcuți în reactoare, prin izotopi accelerați ai hidrogenului, chiar dacă această metodă are încă nevoie de un reactor pentru a produce tritium. Un exemplu al
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
ar ocupa tot sistemul nostru solar inclusiv orbita planetei pitice Pluton, cu tot cu Pământul și celelalte planete. Printre cele mai mici stele se numără așa-numitele pitice albe, de mărimea planetei noastre. Există și stele și mai mici, anume stele de neutroni, care pot avea un diametru de numai 20 de km. În 1997, astronomii de la Universitatea Astronomică din California au descoperit cea mai mare și mai strălucitoare stea din univers (de până acum), numită steaua "Pistol". Ea se află în zona
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
mod violent, steaua devine de 10 miliarde de ori mai luminoasă decât Soarele. Acest fenomen poartă numele de supernovă. După explozie, nu mai rămâne din ea decât miezul. În funcție de masa pe care o are, acesta devine fie o stea de neutroni, fie o așa-numită "gaură neagră". O supragigantă nu este distrusă complet de explozie. Aceasta își dezvelește doar miezul, care este format din fier. Ea suferă o compresie fantastică și se reduce la început la dimensiunea unei mici sfere cu
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
învârtesc foarte repede în jurul propriilor lor axe, emițând un fascicul de unde radio sau alte radiații. Dacă miezul unei stele care a explodat este suficient de greu, el se transformă într-un obiect chiar și mai ciudat decât o stea de neutroni: o gaură neagră, cu un diametru de numai câțiva kilometri, dar de o densitate aproape inimaginabilă. Acest obiect are o asemenea forță de atracție, încât "înghite" tot ceea ce trece pe lângă el, reținând chiar și propria sa lumină. Găurile negre sunt
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
calculatoare electronice digitale, fiind foarte mari și scumpe, erau folosite la calcule științifice complicate, de multe ori pentru scopuri militare. ENIAC-ul a fost proiectat pentru calculul tirurilor de artilerie, dar a fost folosit și la calculul densităților transversale de neutroni, în proiectarea bombei cu hidrogen. Multe din supercalculatoarele contemporane sunt folosite pentru simulări de arme nucleare. Alte calculatoare au fost utilizate în criptanaliză, de exemplu primul calculator electronic programabil, Colossus. În ciuda concentrării de la început pe aplicații științifice și militare, calculatoarele
Calculator () [Corola-website/Science/296716_a_298045]
-
nucleară slabă) este una dintre cele patru interacțiuni fundamentale. În modelul standard, este cauzată de schimbul de bosoni W și Z, care reprezintă cuantele câmpului forței slabe. Efectele cele mai cunoscute sunt dezintegrarea beta (emisiile de electroni sau pozitroni de către neutroni în cadrul nucleelor atomice), precum și majoritatea proceselor de radioactivitate. Forță este numită „slabă” din cauza că intensitatea câmpului este de 10 ori mai slabă decât a forței țări. Interacțiunea slabă are o rază de acțiune foarte scurtă, aproximativ egală cu diametrul nucleului
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
viața lor medie este de aproximativ 3*10 secunde. Deoarece interacțiunea slabă este în același timp slabă și are și o rază de acțiune foarte scurtă, efectul ei cel mai vizibil se datoreaza proprietății sale unice: schimbarea aromei. Fie un neutron (un quarc up și doi quarc down): cu toate ca neutronul este mai greu decât protonul (doi quarci up]] și un quarc down), acesta nu poate fi dezintegrat într-un proton fără să schimbe aroma unuia dintre quarci. Nici interacțiunea tare, nici
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
Deoarece interacțiunea slabă este în același timp slabă și are și o rază de acțiune foarte scurtă, efectul ei cel mai vizibil se datoreaza proprietății sale unice: schimbarea aromei. Fie un neutron (un quarc up și doi quarc down): cu toate ca neutronul este mai greu decât protonul (doi quarci up]] și un quarc down), acesta nu poate fi dezintegrat într-un proton fără să schimbe aroma unuia dintre quarci. Nici interacțiunea tare, nici electromagnetismul nu permit schimbarea aromei, deci acest proces este
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
down se transformă într-un quarc up emițând un boson W, care apoi se dezintegrează într-un electron de energie înaltă și un antineutrino. Deoarece electronii de energie înaltă sunt numiți radiații beta, acest proces se numește dezintegrare beta. Transmutația neutronului în proton este esențială și stă la baza procesului de fuziune nucleară în stele, în care din atomii de hidrogen se creează deuteriu. Datorită magnitudinii interacțiunii slabe, dezintegrările sale sunt mult mai lente decât ale forței țări sau electromagnetice. De
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
țări sau electromagnetice. De exemplu, un pion electromagnetic neutru are o viață de aproximativ 10 secunde; un pion al forței slabe are un timp de viață de aproximativ 10 secunde, de o sută de milioane de ori mai lung. Un neutron liber are o viață de aproximativ 15 minute, astfel încât este particulă subatomica instabilă cu cea mai lungă viața. Izospinul slab este pentru interacțiunea slabă ceea ce sarcina de culoare este pentru interacțiunea puternică, și ceea ce masă este pentru gravitație. Izospinul slab
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
și un izotop radioactiv C (0.00000000010%). Carbonul - 14 se dezintegrează radioactiv, având un timp de înjumătățire de 5730 ani. Metoda radiocarbonului se bazează pe viteza de dezintegrare a radiocarbonului care se formează în straturile superioare ale atmosferei prin interacția neutronilor din radiația cosmică cu izotopul azotului N prin reacția : N + n = C + p Carbonul - 14 care se formează este oxidat rapid la bioxid de carbon care intră rapid prin fotosinteză în plantele și animalele vii și în lanțul alimentar . Rapiditatea
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
, C, radiocarbon sau carbon radioactiv este un izotop radioactiv de carbon cu nucleu atomic ce conține 6 protoni și 8 neutroni. Prezenta lui în materiile organice stă la baza datării cu radiocarbon, metodă folosită pentru datarea arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice. Izotopul a fost descoperit în 27 februarie 1940 de către Martin Kamen și Sam Ruben în laboratorul Universității din California
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
atomi de carbon-12 ale unui compus stabilit sunt înlocuiți cu carbon-14 (sau niște atomi carbon-13), pentru a-i urmări (decela) pe parcursul reacțiilor chimice ce implică acest compus dat. Carbon-14 este produs în straturile superioare din troposferă și stratosferă prin absorbția neutronului termic de către atomii de nitrogen. Când razele cosmice pătrund în atmosferă, acestea trec prin diferite transformări, inclusiv producția de neutroni. Neutronii ce rezultă (n) participă la următoarea reacție: Cea mai mare rată de producție de carbon-14 are loc la altitudini
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
pe parcursul reacțiilor chimice ce implică acest compus dat. Carbon-14 este produs în straturile superioare din troposferă și stratosferă prin absorbția neutronului termic de către atomii de nitrogen. Când razele cosmice pătrund în atmosferă, acestea trec prin diferite transformări, inclusiv producția de neutroni. Neutronii ce rezultă (n) participă la următoarea reacție: Cea mai mare rată de producție de carbon-14 are loc la altitudini de la 9 la 15 km și la latitudini cu geomagnetism crescut, însă carbonul-14 se amestecă ușor și devine egal distribuit
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
reacțiilor chimice ce implică acest compus dat. Carbon-14 este produs în straturile superioare din troposferă și stratosferă prin absorbția neutronului termic de către atomii de nitrogen. Când razele cosmice pătrund în atmosferă, acestea trec prin diferite transformări, inclusiv producția de neutroni. Neutronii ce rezultă (n) participă la următoarea reacție: Cea mai mare rată de producție de carbon-14 are loc la altitudini de la 9 la 15 km și la latitudini cu geomagnetism crescut, însă carbonul-14 se amestecă ușor și devine egal distribuit prin
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
cu geomagnetism crescut, însă carbonul-14 se amestecă ușor și devine egal distribuit prin atmosferă și reacționează cu oxigenul formând radioactiv dioxidul de carbon. CO se dizolvă în apă și astfel pătrunde în oceane. Carbonul-14 poate fi produs în gheață de neutroni rapizi, cauzând reacții de spalație în oxigen. Carbonul-14 devine apoi radioactiv prin beta descompunere. Prin emiterea de un electron și un anti-neutron, carbonul-14 (timp de înjumătățire de 5730 ani) trece în izotop stabil (non-radioactiv) numit nitrogen-14. Inventarul de carbon-14 în
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
originala Jocul poate fii descărcat gratuit de pe site-ul oficial Al doilea joc din serie,"Chicken Invaders: The Next Wave",a fost lansat în 2002. Găinile se întorc și atacă Sistemul Solar.Jocul are încă două arme - Laser Cannon și Neutron Gun,arma precedentă fiind Ion Blaster care era verde,acum este roșie.Armele sunt sub formă de cadouri care au aceeași culoare ca și arma.Un nou bonus este introdus care are trei culori - roșu,verde și galben care îmbunătățește
Chicken Invaders () [Corola-website/Science/318724_a_320053]
-
nouă din considerente politice. A intrat în producție la fabrica Uralvaonzavod în 1958 și în dotarea Armatei Roșii la 8 mai 1958. În 1961 a început dezvoltarea unui sistem de protecție NBC îmbunătățit. Scopul acestuia era să protejeze echipajul de neutronii rapizi; împotriva radiației gamma era asigurată o protecție adecvată de blindajul gros și de sistemul de bază PAZ. A fost dezvoltată o captușeală antiradiație din plumb, plastifiată, pentru a rezolva această problemă. Acest strat era montat în interior, necesitând mărirea
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
unde ordinul de mărime al temperaturilor este de 100 MK la reacțiile de fisiune, respectiv 100 GK la reacțiile de fuziune. Ultimele se întâlnesc și în astrofizică, în cazul supernovelor. În experiențele de laborator aceste temperaturi se deduc din energia neutronilor, energie care este determinată cu spectrometre de neutroni rapizi. Etalonarea termometrelor uzuale se face prin comparare cu termometre etalon, care, la rândul lor, sunt gradate pe baza unor puncte fixe definite de Scara Internațională de Temperatură din 1990 (SIPT-90). SIT-90
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
100 MK la reacțiile de fisiune, respectiv 100 GK la reacțiile de fuziune. Ultimele se întâlnesc și în astrofizică, în cazul supernovelor. În experiențele de laborator aceste temperaturi se deduc din energia neutronilor, energie care este determinată cu spectrometre de neutroni rapizi. Etalonarea termometrelor uzuale se face prin comparare cu termometre etalon, care, la rândul lor, sunt gradate pe baza unor puncte fixe definite de Scara Internațională de Temperatură din 1990 (SIPT-90). SIT-90 folosește mai multe puncte fixe definite, toate bazate
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
convocare al Senatului Univ. din Londra și al Univ. "Alexandru I. Cuza" din Iași, cu specializări în: FT-RMN, microspectroscopie FT-NIR cu aplicații în biofizica medicală-medicină nucleară în diagnoza + tratamentul cancerului și patologiei Alzheimer, metode de difracție cu raze X și neutroni aplicate la para-cristale/sisteme necristaline, fizica plasmei și teorii de grupuri-grupoizi cuantici pluri-dimensionali, calculatoare și mașini cuantice, biologie matematică relaționala a organismelor vii și sisteme genomice integrate, biologie moleculară cuantică. Petre Frangopol, Prof. Univ. Dr., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
și medicină nucleară. Prof. Irina Russu, Wesleyan University, UȘA Mircea Sabău (n. Mircea Sabău), Prof. Univ. Dr. la Univ. din Chicago, SUA, Membru al Academiei Americano-Române de Arte și Științe, specializat în biofizica medicală/ Medicină Nucleară și Radiologie, interacții ale neutronilor cu sisteme biologice. Melania Spodheim, Dr, cercetător în biofizica și genetică moleculară la renumitul Institut „Louis Pasteur” din Paris, Franța. Radu Turcu, Prof. Univ. Dr., Catedră de Biofizica din Măgurele a Univ. București, specialist în radioizotopi și biofizica medicală Vasile
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
particulă. (Vezi Principiul de excluziune.) Când masa miezului de fier depășește 1,44 mase solare (limita Chandrasekhar), se declanșează o implozie. Miezul se contractă rapid sub presiune, încălzindu-se, ceea ce duce la accelerarea reacțiilor nucleare din care rezultă formarea de neutroni și neutrini. Colapsul este blocat de forțele pe distanțe mici ce acționează între acești neutroni, ceea ce face forța imploziei să se îndrepte spre exterior. Energia acestei unde de șoc în expansiune este suficientă pentru a detașa materialul stelar din jurul miezului
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]