1,526 matches
-
are nevoie și de existența unui mediu favorabil al Învățării. In acest context, a vorbi despre violență acolo unde ne așteptam să găsim cele mai bune condiții pentru formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității poate părea un fapt cel puțin neverosimil. Violenta școlară este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventă conduită de devianță școlară. Mass-media, cercetările și statisticile oficiale sesizează o creștere spectaculoasă a fenomenului În ultimile trei decenii În mai multe țări ale lumii. Din acest motiv escaladarea
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
efortul depășirii de sine la înot urmărea un scop precis, nu numai în plan enunțiativ ca derivă narcisistă (situație favorizând ceea ce francezii numesc "la drague") ci și într-un posibil plan de evadare din Patria-Mumă Mașteră. Oricât ar părea de neverosimil, dezvoltarea capacităților fizice în vederea traversării Dunării intra în proiectele de viață ale cajvanenilor. Versatili, uliseici, puși pe supraviețuire coûte que coûte și vaille que vaille, astfel erau cajvanienii p-atunci./.../ Treceau și Dunărea, în înot spre USA, dacă era cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
anii 70 erau în mare parte legați, prin familie cel puțin, de cultul mozaic A spun pe proprie răspundere ca "beneficiar" al unor stagii de acest gen, impuse în epocă (mai ales în calitatea de "cadru didactic"). Cele mai multe exemple de neverosimil (ca argument pentru necredință "fundamentată științific") erau extrase din Evanghelii și priveau nașterea fără de prihană, motiv susceptibil, în "rostirea poporană" de a fi deturnat spre forme de deriziune facilă. 76 Datorez intromisiunea acestui termen în contextul dat finului (de suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Protagonistul-narator absolut este crepuscularul Simon, întruchipare modernă de turist într-un etern și anonim impermeabil sau de călăuză ce își încântă ori uluiește cu poveștile sale insolite auditoriul: cei doi îndrăgostiți, Pierre și Marie, aflați în vacanță în cel mai neverosimil și misterios centru al lumii, Veneția. În cele din urmă, sub tirul întrebărilor și privirilor irezistibile ale lui Marie, ciudatul povestitor își dezvăluie identitatea etnică și biografică, precum și nemurirea la care a fost menit illo tempore, în urma întâlnirii cu Iisus
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Masaccio, cea care va anunța învierea Lui. Evident, masiva narațiune a lui Jean d'Ormesson nu putea găsi un loc mai potrivit decât cel mai frumos salon al lumii, între San Marco și Palatul Dogilor, unde a distinge realul de neverosimil este aproape cu neputință, unde granița dintre istorie și ficțiune dispare ca prin farmec, un loc pe măsura legendarului său protagonist. Melancolicul Luc și desfrânatul Gabriel Pascal Bruckner (n. 1948, Paris) și-a început studiile la iezuiții din Lyon, terminându
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Extraordinare pagini poematice scrie Torrente Ballester despre decăderea omului adamic, sub ispitirea și orgoliul Evei, acest feminin avatar biblic al ispitorului Don Juan. Cupluri și triunghiuri adulterine Interesat în cel mai înalt grad de tehnica narațiunii prin glisarea epicului în neverosimil, Javier Marías (n. 1951, Madrid) este unul din exponenții prozei postmoderne spaniole și europene. El a debutat la doar 19 ani cu un roman surprinzător, "Domeniile lupului", urmat de volumele de povestiri " În vreme ce ele dorm", " Când am fost muritor". Dar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-și totuși luciditatea de a șterge urmele prezenței lui acolo, sfârșind prin a inventaria detectivist coșul de gunoi, garderoba, având grijă totuși să-i lase copilului Martei, Eugenio, (martor mut și sursă de bruiaj emotiv) mâncare pentru a doua zi. Neverosimilul realului fusese insuportabil pentru protagonist, astfel încât cedează nervos, cade în fabulație, superstiție, vis, răstimp în care gândirea sa lezată se poate recupera. Rezultatul acestei stratageme de recuperare egolatră, este pragmatismul analitic (chiar dacă marcat de traume afective și emotive), în virtutea căruia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n covor/ tușul galben/ negru/ albastru/ paharul/ cristalul perfect/ aparatul TV/ și tranzistorul/ fotografia persoanei/ cinci flori/ cam ofilite/ și un calorifer/ rece". La fel ca în această neverosimilă, detașată Revelație a minusului, a golului existențial, o răceală calculată, bine dozată pare a se instala în întreaga Viața fără sentimente. Sobrul decupaj de imagini pare executat fără greșeală, de o instanță poetică aproape absentă din propriile texte, în virtutea unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zbuciumat, este construit poemul Non plus ultra: "eu vin/ pornind de la zero/ desculț/ vin îmbrăcat simbolic// în coastele veacului/ însângerat de un sfârșit/ enigmatic// acesta-i cuvântul/ strigătul verde/ oblic pe cer/ drept în Ocean/ pe obraz trăgând linii sângerânde/ neverosimile/ soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia vizibilă pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar, rupt, sacadat este că însuși timpul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Acton), este întemnițat și își pierde averile în schimbul eliberării (amenințînd statutul social al sorei sale, Susan, o virtuoasă nobilă engleză). În paralel, Anne, soția lui Frankford, începe o relație adulteră cu Wendoll, prieten apropiat al soțului ei (adulterul pare destul de neverosimil, derivînd din inconsistența comportamentală a doamnei Frankford care mai întîi îl respinge pe Wendoll, cu dispreț pentru avansurile lui nedemne, pentru ca mai apoi, în aceeași scenă, să-l accepte, cedînd, aparent, la iscusința discursivă a anglofonului Don Juan). Relația este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Spune Freud că devine straniu (unheimlich în germană, uncanny în engleză, locus suspectus în latină) doar acel fragment al id-ului ("suconștientului") nostru care, din rațiuni adesea neinteligibile, fiind familiar și apropiat identității noastre ("conștiinței", ego-ului), a ajuns în postura neverosimilă de a fi reprimat. Ca atare, el se recompune în însăși negația sa, identificîndu-se drept nefamiliar. Morbiditatea povestirilor lui Poe nu reprezintă altceva, măcar în plan strict psihic, decît această "răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se îndrăgostește, iremediabil și necondiționat, de "partenera lui de joacă". Cel de-al treilea moment îl dezvăluie pe Pip adolescent, calfă în atelierul cumnatului său, Joe Gargery. Într-o bună zi, cei doi sînt vizitați de către Jaggers care aduce vești neverosimile. Un binefăcător necunoscut (care dorește să rămînă astfel pînă cînd va socoti el de cuviință să-și dezvăluie identitatea) intenționează să ofere o sumă generoasă de bani (inclusiv moștenirea ulterioară a averii) pentru educarea lui Pip la Londra. Gestul ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vestea că "amanții" ar fi fugit împreună). Dorothy trece printr-o bizară amnezie (ce i-a determinat pe unii critici să presupună că violul lui Warburton ar fi avut, pînă la urmă, loc!) și părăsește Knype Hill pentru un (ușor) neverosimil vagabondaj (la început, alături de hoinarul Nobby, mai tîrziu, singură de-a lungul și de-a latul Londrei). Aventurile femeii prin Anglia sînt demne de o pană victoriană, precum cea a lui Dickens sau cea a Charlottei Brontë. Ca tînără neînsoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
protagonistul precum cei din tagma lui pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există sentimente personale (își înăbușă dragostea față de Miss Kenton sau durerea pricinuită de moartea tatălui, printr-un masochism neverosimil, similar transpersonalizărilor din filozofia lui Emerson), urmărind numai servirea ireproșabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și elibereze eul din "chingile" supra-conștiinței i-a făcut pe mulți comentatori să vadă la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții lui Dante Gabriel Rossetti preferau mai ales coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune, cu succes, muzică jazz și de cabaret (lucru destul de vag cunoscut printre admiratorii săi literari!), fiind totodată unul dintre cei mai apreciați romancieri ai generației postmodernismului tîrziu, din Marea Britanie, distins cu nenumărate premii naționale și internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca entitate teritorială concretă. Simbolul a precedat realitatea, facili tînd nașterea (curioasă) a miturilor fără referent material. Încă din perioada elisabethană, Shakespeare face trimiteri obscure la un ținut legendar (măcar din unghiul nenumăratelor povești țesute în jurul său) ai cărui locuitori neverosimili fără componenta pragmatică a lumii civi lizate dau aur în schimbul lucrurilor fără valoare. La sfîrșitul tragediei sale, Othello constată într-un monolog autopunitiv că, ucigînd-o pe Desdemona, a fost "asemenea indianului primitiv care a aruncat o perlă mai valoroasă decît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Slobozia întrecea măsura. Versurile lui erau de o exuberanță sfidătoare și respirau o libertate fără margini, care îi amețea pe cititori. (...) Nesupus, gata să înfigă pumnalul ironiei în oricine încearcă să-l supună vreunei constrângeri, el se înfățișează ca o neverosimilă ființă liberă într-o lume a obedienței și a resemnării."229 Atacă tinerețea, nepăsarea de a rosti ceea ce este interzis, candoarea, jovialitatea, care devin o avangardă, prin încercarea și reușita de a face bucățele așa zisa moralitate comunistă, pudoarea, teama
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
seminar complet, da capo al fine. Băieții erau mai șmecheri și spuneau: "Ei, domnu' asistent, suntem flămânzi, obosiți." "Ei bine, atunci hai să mergem acasă!" Era foarte lejer, inteligent în puținele cuvinte rostite. E.M.: Ceea ce spuneți este absolut surprinzător și neverosimil! Căci pentru generația mea, Al. Andriescu era un model al corectitudinii vestimentare, ba chiar al unui fel de eleganțe masculine! E.S.: A, da, între timp se căsătorise cu doamna Andriescu, care era o persoană foarte fină și un om foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
multe vieți de om, se împletește cu al atâtora dintre noi, cei pe care, vorba unui poet ieșean de astăzi, "ne-a crescut" și câți nu s-ar putea așeza, cu reverență, în rândurile celor desemnați prin această sintagmă... La (neverosimilul!) octogenat, ar fi îndreptățită să primească daruri simbolice pe măsura celor pe care le-a revărsat în jur atâta timp. Nu ne stă în putere să i le facem; paginile următoare sunt doar un mic dar filologic, însoțit de cele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
răsuflaré ce-mi ține viiața, a căriia toate puterile duhovnicéști si trupéști sânt întinse în armonie ca niște coarde, ca oricând le va mișca deégetele obștii, sânt gata a face glasul ce iaste plăcut la dragosté tuturora" -, construiește o imagine neverosimil de frumoasă: un prelat ce își deslușește ființa în deplinătatea ei duhovnicească și trupească cu o metaforă ce îl transformă, orfic, prin armonia vieții interioare și exterioare, în instrument rezonator al iubirii și devoțiunii pentru obște, sub ale cărei degete
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
postre voluționar. Între cele două ipostaze ale Forței și Slăbiciunii, în acest mit contemporan, întâlnirea nu putea fi decât sexuală, ei neavînd altfel nici o legătură unul cu altul, venind de pe planete diferite. Sexul este acel element capabil să provoace coliziuni neverosimile din perspectiva stereotipurilor generale. Și să nu uităm că drama nu ar fi completă fără apariția virginală și zâmbitoare a Sublimei Soții, de neclintit la brațul soțului preaiubit. Sincer, am avut mereu o reală admirație pentru această jurnalistă frumoasă, deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nebunii intime întîlnește vîrtejul istoric și aruncă o mulțime de ochiade corozive și amuzate unei epoci întregi, unui climat cultural complex. "Doar Legenda e mai puternică decît Legea." Putem spune că sub acest semn evoluează, ușoară, malițioasă, scăpărătoare, generoasă și neverosimilă, istoria celor patruzeci de ani de pasiune sucită, dar neclintită dintre Gabriel și Elisabeth, pe care o după-amiază de iarnă i-a reunit provizoriu la Grădina Botanică din Paris. El, botanistul care se destina normalității, fuge într-o clipă din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este platonic îndrăgostit din copilărie, stingîndu-se treptat de-a lungul aventurilor sentimentale trăite cu alții, înainte de a-l regăsi, de a aluneca cu el în improbabilul miraj al iubirii și al zămislirii, pentru a dispărea apoi la fel de brutal și de neverosimil cum reînviase. Cît despre Christiane, buna și mămoasa naturistă a tuturor spațiilor posibile, care cu tandrețe și o schiță timidă de perspectivă familială aproape că îl întremase și-l vindecase pe inconsistentul Bruno (undeva, în carte, Michel se întreabă în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trupelor speciale în teatrul de la Dubrovka, unde teroriștii ceceni luaseră ostatic publicul. Limonov e o ființă halucinantă, cum numai țara lui Neciaev și a lui Cehov putea produce, un personaj care, dacă ar fi fost inventat, ar fi părut complet neverosimil. În formidabila sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și misterul unui popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
America centrală. Prin urmare, atunci cînd ne plimbă, alături de Yersin, între Europa și Asia, prin păduri virgine sau pustiuri sălbatice, răvășite de epidemii, îl urmăm cu încîn tare și convingere, pentru că totul "sună" autentic. Nimic nu pare inventat sau adăugat, neverosimilul destin al lui Yersin cucerind prin naturalețe. Și romanesc involuntar. Relatările peripețiilor sunt cu atît mai suculente și veridice cu cît autorul a petrecut multă vreme răsfoind miile de scrisori schimbate între ei de "banda pasteurienilor" și arhivate cu grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]