1,528 matches
-
mare, dar nici nu trebuie să mutăm casele În altă parte. - Cum adică, se umflă? - am Întrebat. - O să fie niște vâltori ca cea care era să te ia pe tine și pe Enkim, Îmi zise Vinas. Eh, o să dea apa nițel pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea de sălcii... Sălciile erau copacii aceia cu plete prelungi și moi. - Înseamnă că am noroc, am spus. - E rămas de la Ceața Adâncă, ca ucigașii să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scoatem pe Krog din mâinile uriașilor. Măi, Enkim, măi, eu vreau ca pruncul nostru să vorbească precum Tatăl, așa cum l-am auzit În minte pe Krog. De aceea, am să vin cu tine ca să-l salvăm. Crezi că o să aștepte nițel când o fi să se nască pruncul nostru? Cât să Încep să-i dau țâță, ca după aia o luăm din nou la drum... - Krog e om cinstit. N-ai să mai vezi vreodată un ucigaș ca el, măi Runa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
l-am meșteșugit Înadins pentru ea. - Văd că nu-ți plac cuvintele, i-am spus lui Minos Într-un târziu. Atunci, o să ții cont de rugămintea lui Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
izbucnit În râs. Vindecătorul a râs și el, iar oamenii lui s-au luat după el. - Nu trebuie să fie un nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că le arăt eu... M-am uitat În jur. Eram, Într-adevăr, pe o apă care curgea mereu. Undeva În spate, departe, Încă se zăreau dunele nesfârșite dar pe mal apăruseră deja primii copaci. I-am lăsat să mai râdă nițel, după care, deodată am Întrebat, cu glasul Tatălui: - Ce e cu Unu? Tăcură cu toții, pe loc, dar căpetenia lor abia dacă Înclină capul. Nu-i era deloc teamă - Îmi arăta doar că nu-mi e dușman. - Copilul? mă Întrebă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci. - Pentru că suntem mulți-mulți. Pe de altă parte, iscoadele Îmi spun că urmăritorilor le cam dă ghes frica. Eu zic să-i facem una cu pământul. Dar Krog : - Ba, dacă i-a cuprins frica, să-i mai lăsăm să fiarbă nițel. M-am ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată, iar liniștea Înstăpânită printre neamurile noastre câtă vreme stătusem la sfat, se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am zis ce am zis din cauză că meșteșugisem atâtea cuvinte Încât Îmi veneau gânduri pe care, altminteri, nu le-aș fi avut. Măi, Barra, n-ar fi mai ușor să-l dăm Umbrei doar pe Scept ăsta, ca să-i mai Încetinim nițel? De ce să moară și de-ai lor și de-ai noștri, puhoaie, și nu doar Scept? O să fie nevoie de oameni mulți, de femei și mai multe, ba chiar și de prunci, atunci când s-o porni Gerul cel Greu. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la Umbră mai ușoară. Lumea să-l țină minte pe Dyas ca pe stăpân al apei, scoborâtor din Tatăl, văr cu Krog și cu Moru, cel ce l-a trecut Marea cea mare pe stăpânul vorbei. Ce zici ? Se opri nițel, uitându-se la pâlcul de nori ce se aduna spre Miazănoapte. - Hmm... Se strică vremea. Iar norul celălalt, Îmi arătă el norul uriaș pe sub care trecuserăm, dă să crească din nou. Gerul cel Greu va veni, măi Krog, iar partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Așa se face că, după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de câteva săptămâni, am fost trezit din somn într-o sâmbătă dimineață de o voce subțire. N-am știut întâi de unde vine. Era un glăscior obosit, pesemne și nițel supărat, cu o cadență ciudată în rostirea frazelor. Aducea mai degrabă cu discursul unui comis-voiajor sau al unui cerșetor din metrou. Monotonia sa m-a făcut să mă gândesc apoi la o rugăciune spusă de vreun vecin; sau poate, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fapt, acum că mă gândesc, nu mi-a zis niciodată ceva care să nu fie adevărat. Îmi spune o mulțime de lucruri, adăugă ea pe un ton gânditor. Cred că din cauză că eu nu bârfesc. Așa că poate să se mai elibereze nițel de presiune, știind că orice-mi dezvăluie nu ajunge și la alte urechi. Stai un pic. Ce-i cu Matthew și Tabitha? Sunt împreună? —Erau. La începutul repetițiilor. Dar acum, gata. De unde știi? o întrebai eu, curioasă. A, felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
schimba oamenii. Vorbea din ce în ce mai încet, ca și cum s-ar fi gândit la ceva foarte important. Dar așa-s unii bărbați, adăugă ea mai degajat. Mai ales cei care beau. Când se îmbată, devin altă persoană. Jekyll și Hyde. —Aseară a exagerat nițel. Dar nu era decât iubăreț. Umbla pe trei cărări și încerca să le îmbrățișeze pe toate fetele frumoase din cameră. Pe mine n-a încercat să mă îmbrățișeze, zise Hazel foarte serioasă. Dar, pe de altă parte, erau o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încercat. — Ultima oară când te-am văzut, vorbeai cu Ben. — Da, a spus niște lucruri foarte interesante despre piesă - mă refer la Casa păpușilor. De aceea am venit acasă devreme, înainte să se întâmple toată dandanaua. Voiam să mă gândesc nițel la Christina. Am remarcat că insistase asupra faptului că a plecat de la petrecere înaintea atacului asupra lui Violet și menționase în adins acel lucru. Hazel s-a uitat la ceas și m-a anunțat: — Ar trebui să plec. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
coș înalt spre cer, Fără pat și frigider. Casa, când o faci, tu vrei Să dureze...e-he-hei Și să-ți placă, nu-i așa? Fiindcă este casa ta! D Două dude dintr-un dud Dimineața nu aud, Pe la prânz aud nițel, Cât o urmă de vițel. Seara, când se bat pe drum Taurii cu nori de fum, Două dude dintr-un dud Cic-aud și ce n-aud... Baba Cloanța, când le-aude, Are ochii ca de dude. E Elefantul - uriașul Clatină
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
un fel ciudat, a spus ea meditativ, mi-a făcut un bine. L-a strâns pe Jake de mână. — Dacă n-ar fi fost Amanda Hardwick, atunci nu te-aș fi cunoscut pe tine. Dacă Amanda ar fi fost numai nițel mai puțin îngrozitoare, probabil c-aș fi rămas în New York. Jake își privea ceasul și se uita încruntându-se la orarul afișat în stația de autobuz, gândurile lui Alice au zburat înapoi la cele două săptămâni profetice în care viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-și fiica într-o îmbrățișare drăgăstoasă, hai să nu mai vorbim despre asta. E așa de bine că te-ai întors. —Mamă, știi că întoarcerea asta ți-o datorez ție, a spus Alice strălucind, fericită că atmosfera se mai relaxase nițel. Tu ești motivul pentru care am revenit. Trăsăturile fine ale chipului doamnei Duffield s-au contorsionat ușor din cauza nedumeririi. — Ce vrei să spui? Păi, a zis Alice veselă, dacă n-ai fi întrebat-o pe mătușa Frances cum se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Natură, nu? a adăugat el revenind la obișnuita lui voioșie. —Cum adică „puțin înainte de termen“? Hugo a simțit că era vorba despre ceva care nu-l prea predispunea pe Jake la discuții. —Ăăăă... Cezariană de urgență. Lucrurile s-au complicat nițel. —Cezariană de urgență? a exclamat Hugo. Deci cuplul total natural, total organic avusese parte de cea mai tehnologizată și mai nenaturală naștere imaginabilă. Și voi ați avut cezariană, nu? a replicat în manieră defensivă Jake. Nu, de fapt Amanda a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zâmbet de un entuziasm nerăbdător. Hugo s-a gândit mohorât la viața de familie alături de Amanda și de Merlin-Vercingetorix. Nu-i era ușor să și-o imagineze. — În orice caz, a adăugat Jake pe un ton dezaprobator, locul ăsta e nițel cam restrictiv, nu ți se pare? —În ce sens? — Păi, în primul rând, mă refer la placentă. —Ce-i cu ea? a întrebat Hugo. —Eu voiam s-o transform în pateu. Am găsit o rețetă grozavă on-line. Dar, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sunt la fel de sigură că un biberon, din când în când, nu i-ar face nici un rău, nu? Măcar așa aș ști și eu cât mănâncă. Surâsul lui Jake era blând, dar ochii aveau o sclipire oțelită. — Nu crezi că ești nițel cam egoistă punând confortul tău mai presus de binele lui Ro? Alice s-a resemnat. Desigur, Jake avea dreptate. Evident, greșeala era a ei. Trebuia să se străduiască mai mult și să se lamenteze mai puțin. Sânul e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
părinți de copii mici. Toți reușesc să-i îmbrace în mod adecvat. Hugo s-a simțit înțepat de nedreptatea afirmației. El era un bărbat care se chinuia de unul singur. Așa că ar fi putut și ea să-l mai slăbească nițel, nu? A privit agitat cum Rottweilerul a pipăit cămașa de pe pieptul lui Theo sau, ca să fie mai precis, capătul care avea doi nasturi desperecheați. Și care corespundea cu capătul de sus, unde erau două butoniere vacante. — Am fost puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să nu-l fi observat, Încă din prima clipă!? Nu-i nimic. Se-ntâmplă. Deacuma, lasă. Bine că am observat eu. Doamna aia, porumbelul rupt din soare, de fapt, Gabriela Cinteză, simțind, probabil, că este subiectul discuției celor doi, dezlipi nițel, geană de geană, privi, se convinse de ce a dorit să se convingă, după care și-a continuat, În aromeala care o prinsese, emiterea, către soare, a unui dram de căldură a inimii și de frumusețe a figurii și sufletului său
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce părea a fi. În clipa În care se trezi, deschizând, larg, micii săi ochi, de o culoare cam nedefinită, Între verzi și căprui, tresări, Întrebând de bărbatul ce se i se așezase alături, și care, ceva mai Înainte, glumise nițel cu șoferul: de ce mă privești așa de speriat? El, tresărind, la rându-i, o zbughi În picioare, cu o mână Își luă pălăria de pe cap și cu cealaltă Îi cuprinse palma, pe care, ea, instantaneu, i-o Întinsese: Întâi de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sus, dincolo de acestea! Hop, ș’-așa! Presa vremii, televiziunile din acel timp au urlat, zile În șir, mai dihai decât ca lupiin codru, În mijlocul celei mai dezastruoase ierni, a Începutului de mileniu trei. Pe ce temă, mă veți Întreba, poate, nițel curioși. La care, eu, binevoitor ca mai Întotdeauna, vă voi răspunde. Ia, pe o bagatelă, de, mai nimica toată. Nimica toată, nimica toată, o fi fiind, acea bagatelă, numai, că, iată, nimicuța asta a pus omenetu-n picioare. Omenetul, zic, din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
peste timp, numai cei care și-au petrecut În ea bucurii și nebucurii, tristeți și netristeți. În seara despre care va fi vorba În rândurile ce urmează, era programat, și programul a fost respectat, aidoma, ba, chiar, a și fost nițel depășit, spectacolul unit al tuturor formațiilor, producerea, la scena deschisă, a tuturor artiștilor amatori ai vestitei școli tehnice de agricultură de la Strehara. Asistența - ca și la alte manifestări de acest gen, din timpul anului, numeroasă, ba, dacă stau și mă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
păhăruțe, pahare și căni se Întâlnea, dincolo de lumea de dinafară, introducându-se, Încet-Încet, și În acțiune, și, Înfierbântând atmosfera. Antreurile, fripturile, frigăruile, mititeii, care la tavă, care la cuptor, ori la grătar, curgeau, În guri, cum curge făina, la moară, nițel trepidant, dar, la fel de rapid și de fulgurant. Și unde nu a Început, ceva-ceva mai Încolo, și dansul. Un dănsoi, o-ho!, cât ontreagă frumusețe de ring, special pregătit, În acest scop, și muzicanții, din prepeleac, așa o țineau, dendrăcit, Încât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu tandrețe și drag. El, Îi primește, Îi numără, apoi și-i pune În buzunarul pantalonului. Îi sărută mâna. Se Întoarce spre stradă și pornesc, amândoi, ținându-se de mână, ca doi copii drăgălași. La portiță se țin de mijloc, nițel, unul pe celălalt. Dincolo de portiță se opresc. El Își saltă din nou pălăria și Îi sărută mâna. Ea pune, cealaltă mână, a ei, pe mâna lui, și i-o apasă, cu putere. Se privesc cu mult drag. Și, de ce nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]