1,384 matches
-
memoria victimelor din Primul Război Mondial și a alianței dintre Marea Britanie, Franța și Belgia. Parlamentul englez a fost prima instituție legislativă din lume (1265) organizată în sistem bicameral: Camera Lorzilor (1100 persoane cu drept de succesiune dintre demnitari cu titluri nobiliare) și Camera Comunelor (650 de persoane alese pe 5 ani, din care 500 din partea Angliei, 90 din Scoția, 40 din Țara Galilor, 20 din Irlanda de Nord). Clădirea Parlamentului, distrusă de un incendiu în 1834, a fost refăcută în secolul al XIX-lea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Jagiellone a adus strângerea legăturilor cu Marele Ducat al Lituaniei, dezvoltare culturală și extindere teritorială, culminând cu formarea Uniunii Polono-Lituaniene în 1569. În faza sa inițială, Uniunea constituia o continuare a prosperității jagiellone, cu o remarcabilă dezvoltare a unei democrații nobiliare sofisticate. De la jumătatea secolului al XVII-lea, marele stat a intrat într-o perioadă de declin produsă de războaiele devastatoare și de către deteriorarea sistemului de guvernare. S-au introdus semnificative reforme interne la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar procesului
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
nobilime, printr-un sistem format din parlamentul central și adunări locale, în frunte cu monarhul ales. Dominația nobilimii, care constituia o proporție mai mare a populației față de alte țări europene, a dus la constituirea unei democrații timpurii („o sofisticată democrație nobiliară”), în contrast cu monarhiile absolutiste larg răspândite la acea vreme în restul Europei. Începutul Uniunii a coincis cu o perioadă de putere sporită a Poloniei, o epocă de progres al civilizației și prosperității. Uniunea Polono-Lituaniană devenise o putere influentă în Europa și
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
cu Rusia, Suedia și cu Imperiul Otoman și s-a confruntat cu o serie de răscoale căzăcești. Aliată cu monarhia Habsburgică austriacă, nu a participat direct la Războiul de Treizeci de Ani. Începând cu jumătatea secolului al XVII-lea, democrația nobiliară, supusă unor războaie devastatoare, a căzut în dezordine internă și apoi în anarhie, a intrat într-un declin treptat, care a făcut odinioară puternica Uniune vulnerabilă în fața intervențiilor străine. Din 1648, răscoala căzăcească condusă de Hmelnîțkîi a cuprins sudul și
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Domniile a doi regi din dinastia saxonă Wettin, și , au adâncit dezintegrarea Uniunii. Marele Război al Nordului, o perioadă văzută de contemporani ca o eclipsă trecătoare, a constituit de fapt lovitura cea mai grea care a dus la prăbușirea republicii nobiliare. Regatul Prusiei a devenit o forță regională și a cucerit Silezia de la monarhia Habsburgică austriacă. Uniunea personală dintre Polonia-Lituania și Saxonia a dat naștere unei creșteri a mișcării reformiste în cadrul Uniunii Polono-Lituaniene, și a începuturilor culturii iluministe poloneze. În ultima
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
a lungul timpului personalități de renume s-au alăturat Fundației acordând înaltul lor patronaj, printre care Ilie Năstase, Fanny Ardant, Nelly Miricioiu, Frédéric Mitterrand, Stanley Fink etc. În 1998 s-a căsătorit cu Alain Biarneix, care își inventase un titlu nobiliar și un supranume, Michel de Laufenburg. Majestatea Sa Regele Mihai nu a fost de acord cu aceasă căsătorie, fapt care a dus la decăderea din drepturi printre care și acela de succesiune la tron, retrăgându-i titlul de Principesă de
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
luptat cu succes împotriva hanatului Kazan, care a trecut sub influența crescândă politică a Rusiei. În timpul guvernării lui Ivan al III-lea începe să se formeze aparatul puterii centrale, prin "Ordine" și a fost alcătuit codul judiciar "Sudebnik 1497". Pătura nobiliară (dvorenii) a căpătat o importanță politică tot mai mare. Ivan al III-lea a luptat cu separatismul cnejilor locali, inclusiv cu cel al fraților săi Boris Voloțkii și Andrei cel Mare în anii 1480-1490, limitând considerabil drepturile suverane ale acestora
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
Fiind fizic impozant, deliberativ și reticent, în 1922 Mies s-a renumit, ca o parte a rapidei sale transformări din fiu de comerciant într-un arhitect și designer care se adresa elitei Berlinului, adăugându-și la numele de familie cuvintele nobiliare „van der Rohe”, deci numindu-se de acum încolo „Mies van der Rohe”. Și-a început cariera independentă profesională proiectând pentru clasa mijlocie înstărită case în „bun” stil german tradițional. În această perioadă a vieții sale admira proporțiile largi și
Ludwig Mies van der Rohe () [Corola-website/Science/304382_a_305711]
-
pentru ca pământul să se usuce. Acest lucru face ca primul atac să nu fie dat decât după ora 11. Cert este că prima mișcare a venit din partea francezilor, la Hougoumont. Aici se afla un complex de clădiri: o solidă reședință nobiliară, grajduri, hambare, locuințe pentru țărani, toate înconjurate de un zid de piatră înalt de doi metri, a cărui poartă principală era în partea de nord, adică înspre liniile anglo-aliate, pe aici putându-se face destul de ușor aprovizionarea cu muniții, grație
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Palatul Branicki pe fundațiile castelului familiei Wiesiołowski. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, orașul a fost moștenit de hatmanul Jan Klemens Branicki. El este cel care a transformat palatul construit de tatăl lui într-o mare reședință nobiliară. Sfârșitul secolului al XVIII-lea a adus dezmembrarea Uniunii Polono-Lituaniene, în trei pași, de către statele vecine. Regatul Prusiei a obținut Białystokul și regiunea înconjurătoare în timpul celei de a treia împărțiri. Orașul a devenit capitala provinciei Noua Prusie Orientală în 1795
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
punând bazele viitoarei dinastii Carolingiene, care și-a început ascensiunea la sfârșitul secolului al VII-lea prin Pepin de Herstal, fiul lui Asegisel. Grimoald, fiul lui Pepin de Landen, a încercat să ajungă pe tron,dar a eșuat din cauza opoziției nobiliare din Neustria și Austrasia, conform "Liber Historiae Francorum", fiind un eveniment omis în scrierile ulterioare prin politică propagandistică carolingiană. Pepin de Herstal și-a început activitatea în timpul domniei lui Dagobert al II-lea. Împreună cu fratele său, Martin, comite de Laon
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
murit bătrân, în decembrie 714, fără succesori, căci Drogo și Grimoald muriseră. Astfel, nepotul său, Theudoald a devenit majordom al Neustriei.Au fost declanșate revolte ample în provinciile regatului. Ulterior, Carol , unul dintre fii săi nelegitimi, a preluat conducerea facțiunii nobiliare, ce era amenințată de o altă facțiune, Plectrude, și de alianța dintre nobilii din Neustria și frizi. Carol sau Charles Martel i-a înfrânt pe opozanți în Neustria și a înlăturat Plectrude până în 717. A respins atacurile saxonilor și s-
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
stabilite la Verdun între Francia apuseană și cea răsăriteană. Carol a luat Liege, Cambrai, Besancon, Lyon și Vienne, iar Ludovic a luat Cologne, Trier, Metz și Strasburg. Regatul lui Ludovic Germanicul s-a stabilizat, fiind mai puțin dependent de facțiunile nobiliare, și a condus campanii împotriva slavilor, autoritatea să fiind respectată decât în Francia apuseană. S-a înfruntat cu probleme în Saxonia și Thuringia, aranjând alianțe matrimoniale pentru a păstra loialitatea nobiliilor. După moartea sa , fii săi au primit regiunile pe
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a fost de acord că Prințul de Wales ar fi cea mai potrivită alegere pentru a fi numit regent, însă cere limitarea acestor puteri. Printre alte lucruri, Prințul de Wales nu putea să vândă proprietatea regelui sau să acorde ranguri nobiliare altor persoane în afară de copiii regelui. Prințul de Wales a denunțat schema lui Pitt, declarând că este "un proiect pentru producerea de slăbiciune, tulburări și nesiguranță în fiecare ramură de administrare a afacerilor". În interesul națiunii, ambele facțiuni au fost de
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
(sau Kazanovschi) este o familie nobiliară poloneză refugiată în Moldova odată cu prima împărțire a Poloniei de către ruși. În documentele vremii există amintit momentul datat 22-23 mai 1652, în care „oastea hatmanului polonez Martin Kalinovschi și a nobilului Kazanovschi a încercat să bareze calea cazacilor spre Moldova
Cassanovschi () [Corola-website/Science/312713_a_314042]
-
Amalia este văduvă de 10 ani și speră ca prințul să o ceară în căsătorie. Prințul participă la un ceai în casa Amaliei Frunzetti, având un schimb de replici cu Bob. Tânărul se dovedește a fi un adversar al distincției nobiliare și un iubitor al naturaleții, considerându-l pe prinț și castelul său ca un „sanctuar al unei lumi dispărute”. Reîntors la castelul său, prințul are o discuție cu alter ego-ul său tânăr, care-i reproșează că duce o viață searbădă
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
de Papa Celestin al III-lea în schimb coroana Siciliei este pierdută în favoarea lui Tancred de Lecce. Henric eșuează într-o primă încercare de a obține coroana fiind nevoit să se întoarcă în Germania pentru a înnăbuși o altă revoltă nobiliară. Henric a primit un cadou neașteptat, sub forma prizonierului regal Richard I al Angliei, pentru eliberarea căruia a primit o sumă enomă ce i-a permis să formeze o armată puternică pentru a cucerii sudul Italiei. În 20 noiembrie 1194
Henric al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312140_a_313469]
-
aristocratica, în care arta era printre principalele preocupări. Bunicul lui Nikita a fost guvernator imperial al orașului Yaroslavl, situat la aproximativ 250 de km de Moscova, iar mama sa, poeta Natalia Koncealovskaia, prințesa aparținând uneia dintre cele mai vechi case nobiliare rusești, a fost fiica marelui pictor Piotr Koncealovski. Tatăl lui Nikita este cunoscut ca autor de literatură pentru copiii, dar și pentru compunerea versurilor imnului național. Și nu în ultimul rând, este fratele mai mic al lui Andrei Koncealovski, cunoscut
Nikita Mihalkov () [Corola-website/Science/312168_a_313497]
-
cert că Pupienus nu s-a născut ca patrician. El provenea din orașul etrusc Volterra, unde s-a găsit o inscripție cu numele fiicei (sau surorii) lui Pupienus: Pupiena Sextia Paulina Cathegilla. Acesta dovedește că Pupienus era înrudit cu familia nobiliară a Sextiilor. Pupienus a fost de două ori consul. Prima dată a fost în jurul anului 213, iar a doua oară a fost în 234. În același an a devenit prefect al Romei; din cauza severității sale, însă, a devenit nepopular în
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
doua era cea mai puternică. Numărul nobililor varia între 110.000 până la 350.000 - adică 0,5% până la 1,5% din populație. Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitată la cei a căror ascendență nobiliară data de dinainte de 1400 și care își permiteau costul vieții de la Versailles. Următoarea ca importanță practică era nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, în special magistrații din parlamente. Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, trăia
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
ascendență nobiliară data de dinainte de 1400 și care își permiteau costul vieții de la Versailles. Următoarea ca importanță practică era nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, în special magistrații din parlamente. Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, trăia la țară. Principala sursă de venit a nobilimii era pământul, deținând ¼ până la 1/3 din acesta precum și între 15%-25% din venitul Bisericii, întrucât toți episcopii erau nobili. Toate funcțiile înalte erau ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
specifice oamenilor de rând, cum erau comerțul sau munca manuală, unii dintre ei s-au implicat în metalurgie, minerit sau sistemul bancar. În fruntea stării a treia se afla burghezia care reprezenta un grup social eterogen care nu aveau titluri nobiliare și nu erau nici țărani, nici muncitori urbani. Cei mai bogați din categoria burgheziei erau negustori ale căror venituri din activitățile comerciale au sporit în numai un secol la 440% mai bogați. Alți burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesioniști (medici, scriitori
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Suceava, care a trecut prin Adâncata. Conform recensământului din 1910, în Adâncata locuiau 5.549 persoane, aceștia fiind în mare majoritate țărani angajați în agricultură. Până la cel de-al doilea război mondial, majoritatea terenurilor din Adâncata erau stăpânite de familii nobiliare poloneze: prințul Adam Stanisław Sapieha (până în 1892), apoi de Bronislaw Skibniewski (1830-1904) și ulterior de fiul său, Aleksander Skibniewski (1868-1942). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Adâncata a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]
-
localității Semur-en-Auxois. Aici îl întâlnește pe matematicianul de Mézières, care îi trezește pasiunea pentru matematică. În anul 1730 se întoarce la Paris. Marchizul du Châtelet, prins în ocupațiile carierei militare, îi acordă multă libertate, de alfel obișnuită în căsniciile familiilor nobiliare din timpul ""Regenței"" (1715-1723, în timpul minorității lui Ludovic al XV-lea), caracterizat prin libertinaj al moravurilor. Émilie are câteva aventuri de scurtă durată, printre altele cu matematicianul Alexis-Claude Clairaut și cu astronomul Pierre Louis Maupertuis. În 1733, Émilie îl cunoaște
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
cavaleri. Fiind socotiți mai presus de mulțimea de rând, a oamenilor liberi și neliberi, se înrudeau numai între ei și erau mândri de vechimea poziției în care se găseau, moștenită de la strămoșii lor: aceștia erau nobilii. Paralel cu elita militar, nobiliară, societatea medievală creștină cunoștea și un alt grup respectat, cel al cărturarilor, oameni ai Bisericii (clerici). Viața într-un lăcaș de rugăciune, fie el biserică sau mănăstire, era supusă unor reguli de disciplină aspră, dar echivala cu condiția liberă. Ca
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]