1,113 matches
-
mi s-a învârtit în jurul fiului meu. Gândurile mele au fost legate de fericirea lui, iar inima mi-a bătut o dată cu a sa. Plăcerile lui erau și plăcerile mele și pentru că era așa un băiat de aur, zilele mele aveau noimă și curgeau pline de drăgălășenii. Când a plecat, am fost încă și mai singură decât fusesem când am ajuns prima dată în Egipt. Shalem fusese soțul meu doar câteva săptămâini foarte scurte, iar amintirea lui se ștersese și rămăsese în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adevăr, la Belle Arte. Apoi văzând pe mutra doctorului câtă plăcere i-au făcut vorbele mele, am înțeles mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblânzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ( „Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți „el” s-au pornit să râdă în sala cu oglinzi. După care a repetat invitația. — Îndrăznește, domnule sculptor. Nu e nimeni aici în afară de noi doi. — Noi doi? Cuvintele acestea n-aveau nici o noimă. Din oglinzi reverberau nenumărate chipuri care semănau cu „noi doi”. Am înaintat în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită cu o pânză galbenă. Bătrânul nu mi-a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că oricum o să mor”, după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând „Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu”, în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de propriile-i puteri suficient de mult timp ca să-i permită dimensiunii să se „fixeze“ ferm, ca cimentul. Cei doi abisinieni se numeau Khallit și Mallit. Erau prinși într-o dispută eternă, fără început sau sfârșit, iar lipsa ei de noimă sau concluzie îi spulbera lui Vultur-în-Zbor capacitatea de a gândi limpede. încă un lucru: Vultur-în-Zbor era legat fedeleș. Zăcea între cei doi abisinieni, iar ei erau ghemuiți în jurul unui foc. Păreau să nu dea atenție prezenței lui și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gribb păru enervat. — Da, da, da, da, da! Spuse el. Normal că asta vreau să spun. Și nici prețioasa lui mașinărie, nici presupusele lui dimensiuni, nici altceva. Totul e doar sporovăiala unui idiot ca Jones - zgomot și furie lipsite de noimă. — Sunt uimit, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Și nu pot fi de acord. — Ai petrecut prea mult timp lângă acel păcălici... acel șarlatan. El nici n-are ce căuta în oraș. Gribb era de-acum de-a binelea furios. Un pitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strânge de gât bucuros, eu, cu mâinile mele, pentru tot ce i-ai făcut surorii mele. Acum, înainte ca moartea ta îndelung plănuită să aibă loc așa cum spui tu că o să aibă loc. Va fi o moarte jalnică și fără noimă, Grimus. — Măi, măi! rosti Grimus. Ce nervoși suntem. Oricum, tocmai mergeam către Trandafir. Trebuie să-l reglez în așa fel încât să deschid Poarta. Se duse către colțul cel mai apropiat de mijlocul casei. Și deschise o a doua ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Omul de zăpadă. Cel despre care i-ai spus lui Rod? Domnilor, vă rog să mă scuzați, acum mă retrag, s-ar putea să dureze ceva timp. Acesta nu e un complot, Kate, e un act nobil de autosacrificiu fără noimă. Foarte britanic, dar știi, În State avem obiceiul ăsta foarte ciudat de a prefera ca băieții buni să rămână În viață la finalul filmului. Nu orice formă de autosacrificiu e fără sens, Candy. Prietena mea izbucnește În hohote de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu-același râs pe buză Ea azi ascultă șoapta-ți de-amor să o auză
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și încheierea vieți-mi: pe tine să te iert. Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slabă De care nime-n lume, ah! nimeni nu întreabă. Și am visat odată să fiu poet... Un vis Deșert și fără noimă ce merit-un surâs De crudă ironie... Și ce-am mai vrut să fiu? Voit-am a mea limbă să fie ca un râu D-eternă mângâiere... și blând să fie cîntu-i. Acum... acuma visul văd bine că mi-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu sună legenda în urechi? Nu vezi tu, că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. Ți-e îndemnă-n-nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci isvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: 90Deșertăciuni sunt toate, când moartea ți-i în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fă prostii! Va chiar nu știa nimic În acest sens și se simțea inferior la acest capitol, fapt care-i producea ciudă și acceptă provocarea pentru a Învăța și acest lucru. În timp ce mâinile lor explorau locuri nepermise, așa fără nici o noimă, Rozalița Îl săruta copilărește, dar cu foc, Va era Îndemnat să răspundă și Încerca să răspundă, se așeză așa cum poruncea fata, schimbau rolurile, se mimau momente focoase ... Val executa fără nici o tragere de inimă și se Întreba oare de unde știa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Într-un cot, mormăia un salut general fără cuvinte, aștepta ca Victor sau Maria să spună ce și de unde să mănânce și apoi Își lua cele două caiete și Începea să scrie fel de fel de cuvinte, cu sau fără noimă, să deseneze așa cum Învățase de la toți ai familiei din satul cu bunic, atunci când făceau claca de „Înflorit” oale: cocoși, flori de mai multe soiuri și dimensiuni, porci, câini, pisici și altele. La sugestia-obligatorie a tatălui său, Valerică Încerca să scrie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Clipiră amîndouă cabotin cînd ieșiră la aer, de parcă lumina soarelui era un fenomen pe care nu-l mai Întîlniseră pînă atunci. Cu poșetele lor de lac care săreau În ochi de la o poștă și cu zorzoanele acelea țipătoare, amestecătură fără noimă de prin rafturile celor mai scumpe buticuri din Estrella de Mar, arătau ca niște pastișe la modă după fetele de stradă din Place Pigalle. Privind-o pe cea mai Înaltă dintre ele cum șontîcăia pe fîșia Îngustă de trotuar, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e că locul e mult schimbat și au apărut case pe care șoseaua le va muta ori le va tăia pe din două. Ce-au avut oamenii ăștia în cap când și-au răspândit curțile în halul ăsta lipsit de noimă? Și proprietarul, prietenul dumitale, Godun, cum de le-a vândut astfel? Omar îi privi dintr-odată năuc, ca picat din lună. El, care nu avea parte din întinderea de pământ pe care o puteai cuprinde cu ochii, niciodată nu se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tău!" Aveau niște glasuri dogite de beție, răsunând până departe peste câmpia încremenită. Păreau mulți și înalți, urmând celorlalți în trențele lor murdare, al căror miros pierise în frigul locului deschis. De la cimitir se mai auzea rar clopotele, bătând fără noimă: 222 -Bang! - Bang! -Bang! Rudele plângeau sfâșietor, rătăcite între muierile, și bărbații îndirjiți. Cei ce purtau sicriul se opriră lângă o podișcă mișcătoare ce spmzura deasupra Colentinei. Râul avea o pojghiță subțire verde si părea nemișcat. Pe malurile albe de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cânta într-una, desfăcând și strângând cu furie armonica. Anghel strigă după el: - Nu pleca, mă, nu pleca, barim, dacă e să murim, să murim cu toții. Mă, n-auzi, nu pleca, Neacșule! El, surd. Burduful instrumentului scotea niște sunete fără noimă. - Neacșule, te omor! Neacșule, m-auzi tu, stai, nu pleca... Armonistul râdea ca un apucat și urla peste umăr, depărtîndu-se: - Am întins-o, m-așteaptă curva să-i iau cercei, pînă'n zece o să stau cu ea în brațe... Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
creadă. Am făcut un gest amplu cu brațele în lateral, cu palmele în sus. Chiar asta, zău. — Nu știu ce să spun, comentă Hazel, tot șocată. Helen a spus că eu - adică știu că bârfește, dar asta pur și simplu n-are noimă. Mă privea țintă, de parcă încerca să citească pe chipul meu o explicație pentru acea afirmație uimitoare; mi-a trecut prin minte că era uluită nu doar din cauza sugestiei că s-ar fi culcat cu Philip Cantley, ci în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mag“ fusese capturat într-o noapte de vară de către un pirat pe o plajă din Djerba și adus ca rob la Roma. Tot ce se spunea în legătură cu mine, ca și tot ce mi se întâmpla era atât de lipsit de noimă, atât de lipsit de măsură, atât de grotesc! Nu cumva eram victima vreunui coșmar, vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți În tavan, am Încercat să Încropesc o ordine, să descopăr un sens În iureșul de evenimente și Întâmplări care se buluceau fără noimă În această cea mai neobișnuită zi a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce reușeam era să mă afund tot mai tare În necunoscut și să ramific la nesfârșit noianul de Întrebări care mă asaltau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sprijin În oceanul de ostilitate care mă Înconjura), În acele ore Înfrigurate, mi se destrăbălaseră În minte o mie și unul de gânduri și Îmi defilaseră pe dinlăuntrul retinei cam tot atâtea imagini aleatorii, frânte, disparate, succedându-se fără nici o noimă, Într-o dezordine aiuritoare. Mama, care Îmi mai spunea și acum, la fiecare despărțire, ca În copilărie, „să fii cuminte”, cele două Marii, profesorul Richard Blacke de la Londra cu care urma să mă Întâlnesc la Congres, tembelul de frate-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură... - Dăunează la siluetă, mă aud spunând fără nici o noimă și fără nici o legătură cu ce gândesc și mă preocupă. - Domnul profesor Adam are ochi și pentru silueta contemporanelor sale? mă persiflează tipa. Ba bine că nu, Îi răspund, În gând, furios. Și nu numai pentru siluetă: nici picioarele, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că există, mai știi, o soluție: - N-ai găsit nicăieri vreo indicație, vreo Însemnare care să ajute la descifrarea acestor... nici nu știu cum să le zic...? Mă gândesc că trebuie să existe o regulă, o rațiune În toată mâzgăleala asta fără noimă... - Mersi, a mormăit Eveline deprimată și fără chef de conversație circumstanțială, Îmi comunici o noutate fundamentală, nu mi-ar fi trecut prin cap pentru nimic În lume că ar putea exista o cale de dezlegare a șaradei. Probabil că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să renunț la bere. Oricum, ieșisem învingător în lupta cu stomacul. Poate ar trebui să mă întorc iarăși pe Bulevard, să caut unde ascunseseră tâlharii de itebiști obiectele pierdute de idealiști ca mine. 6tc "6" Aștern aceste pagini fără vreo noimă, fără vreo continuitate. Le scriu în locuri felurite, fără un program anume, la cele mai neobișnuite ore. Descopăr, scriindu-le, nu fără dureroasă bucurie a zădărniciei, jocul de-a mine însumi. Jocul permutărilor, al trecerilor, al comprimărilor temporale. Joc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]