1,113 matches
-
prezența românilor, alături de secui, la cumpăna secolelor X-XI pe teritoriul Regatului arpadian, în calitate de "contribuabili la veniturile regale" (împrejurare ieșită din comun dacă se are în vedere că diverși istorici care contestă continuitatea românească susțin că sosirea tardivă a „păstorilor valahi nomazi” ar fi dovedită între altele de absența lor din evidențele plătitorilor de impozite către statul regal ungar; între istoricii care au combătut aceste teze s-a aflat și istoricul ardelean David Prodan). Primul voievod (dux) atestat al Transilvaniei a fost
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
în Siberia în anul 45 000 i.en., oameni ce aveau să populeze America de Nord dinspre vest (la vremea respective, fiind eră glaciară, Rusia și America de Nord erau legate de ghețari). În Chalcolithic/ epoca cuprului, Siberia vestică a fost populate de populații nomade și pastorale, în vreme ce pădurile de taiga și de tundra din Siberia estică au fost populate de vânători-culegători până în evul mediu. Primii locuitori cunoscuți ai Siberiei Centrale erau yenisienii ce vorbeau o limbă diferită de populațiile uralice și turcice târzii. Ketzii
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
precum khakasii și uyghurii au emigrat din locurile lor către nord-vest, subjugând populațiile ugrice. Noii invadatori știau să prelucreze fierul , folosind bronzul de acum înainte doar pentru scop decorative. Societatea pastoral sedentara a epocii bronzului a fost înlocuită de călăreții nomazi ce au continuat să populeze regiunea până în epoca modernă. Mobilitatea a declanșat o nouă cultură dinamică și puternică, neafectând însă culturile sedentare învecinate. În vreme ce Chină era amenințată de Xiongnu, Persia de masageti și sakai, si Imperiul Român se confruntă cu
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
i (sau "Alauni, Halani, Așii, Iașii, Iazygii") sunt un popor de origine sarmată, inițial un popor nomad, de origine indo-europeană. Cea mai apropiată populație înrudită: roxolanii. Descendenții alanilor, denumiți oseți, osetini sau „iron” (denumirea proprie, folosită în Oseția), trăiesc astăzi în Rusia (Federația Rusă) în principal în Republica Autonomă a/Oseția (denumirea "Oseția" este oficială, alături de "Alania
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
caucaziene și danubiene ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător de mândri.". Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iranice care ocupau de circa două milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre. Atacați și învinși de huni în jurul anului 370, o parte dintre alani s-au retras din stepă spre
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
și în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, dar acești găgăuzi sunt musulmani. Se presupune că strămoșii găgăuzilor au provenit din triburile turcești medievale ale Oguzilor / Uzilor, care au traversat de asemeni regiunile nord-pontice. Izvoarele bizantine consemnează faptul că, în secolul al XI-lea, tribul nomad "guzi" a trecut Dunărea și s-a așezat în Bulgaria, Macedonia și Grecia. Odată așezați în aceste regiuni, "guzii" au adoptat stilul de viață sedentar și creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
1384 km. Argentina include și Țara de Foc, care cuprinde jumătatea estică a Insulei Mari a Țării de Foc și numeroase insule vecine (ca, de exemplu, Isla de los Estados). Argentina a fost populată înainte de sosirea exploratorilor spanioli. Existau triburi nomade care se ocupau, în special, cu vânatul și agricultura. În februarie 1516, navigatorul spaniol Juan Díaz de Solís, căutând un traseu spre Indiile de Est a acostat în estuarul Rio de la Plata și a revendicat noile teritorii în numele Spaniei. În
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
țării la 1 noiembrie 2014 număra 17.377.807 de locuitori, densitatea ei fiind foarte mică (aprox. 6 oameni/km²). Capitala țării este Astana, înlocuind în 1997 fosta capitală, Almatî. Teritoriul Kazahstanului a fost ocupat pentru prima dată de triburi nomade, care locuiau în stepele din această zonă. Acestea au fost cucerite în secolul al XIII-lea de către mongoli, care, în acel timp, erau conduși de Ginghis Han. Prin secolul al XV-lea, kazahii au format trei hoarde, care au continuat
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
din această zonă. Acestea au fost cucerite în secolul al XIII-lea de către mongoli, care, în acel timp, erau conduși de Ginghis Han. Prin secolul al XV-lea, kazahii au format trei hoarde, care au continuat să ducă o viață nomadă până în secolul XIX, când au fost ocupați de Rusia. La 16 decembrie 1991, Kazahstanul era ultima republică din USSR care își proclama independența. Granițele acestui stat sunt cu: China, Rusia, Turkmenistan, Uzbekistan și Kîrgîstan. O mică porțiune a teritoriului aflată
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
avut loc în cel de-al cincilea mileniu înainte de era noastră și a fost o etapă importantă care apoi a condus la apariția satelor sedentare în Mezoamerica. Locuitorii din regiunea cunoscută sub numele de Aridoamérica și-au continuat cultura lor nomadă, dar au menținut contactul cu mesoamericanii. Unele situri arheologice ne arată că ocupația a continuat din cele mai vechi timpuri, cum ar fi Cueva de la Perra (12000 Î. Hr.) Peștera Candelaria (8000 Î. Hr.), El Conchalito și câteva picturi din
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
aproape 70% în 2007, pe când procentajul de grupuri etnice europene (ruși, ucraineni și germani) și cel de tătari a scăzut de la 35% la 10%. Kîrgîzii erau păstori seminomazi, care trăiau în iurte și creșteau oi, cai și iaci. Această tradiție nomadă este continuată prin transhumanța practicată de familiile de păstori. Populația Kirghiztanului este formată în procent de 80% din musulmani, 17% ruși ortodocși și 3% alte religii. În perioada sovietică, statul a încurajat ateismul. După aceea, Kirghiztan a devenit stat secular
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
II-lea (1279-1213 a. Chr.), ei fiind conduși de Moise în pustiu. La Horeb, Moise a depus jurământ (Exod. 19-20), obligându-și triburile să slujească pe unicul Dumnezeu (Jahve). Aici a primit Moise „Cele zece porunci”. După decenii de viață nomadă, petrecută în Sinai, marcată de confruntări armate cu alte triburi localnice (madianiții și amaleciții), triburile israelite au ajuns pe pământul "Palestinei". După anul 1220 î. Hr., mai exact în jurul anului 1207 î. Hr., este evocat pentru prima dată, pe o inscripție din
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
rusini)". Între secolele al al X-lea și al XI-lea, statul cunoscut ca Rusia Kieveană era cel mai întins din Europa, prosperitatea lui datorându-se comerțului dintre Europa și Asia și dintre nordul continentului și Orientul Apropiat. Poporul turcic nomad kipciak ("polovții") a cucerit sudul Rusiei de azi la sfârșitul secolului al XI-lea și a format un stat de-a lungul țărmului nordic al Mării Negre. ("Desht-e-Kipchak"). În secolul al XIII-lea, zona a fost frământată de dispute interne și
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
atrocitățile și exploatarea care a afectat restul țării. De asemenea, regiunile rusești semi-independente au trebuit să lupte și împotriva cruciaților germanici, care au încercat să colonizeze regiunea. La fel cum s-a întâmplat în Balcani și în Asia Mică, stăpânirea nomadă a întârziat dezvoltarea socială și economică a regiunii. Influențele autocratice asiatice au degradat numeroase instituții politice ale statului și i-au afectat cultura și economia într-un mod negativ. În ciuda tuturor acestor fapte, spre deosebire de liderul spiritual al lumii est-europene, Imperiul
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
și diverse obiecte de ceramică. Din mileniul II î.e.n. datează alte două vetre: în cartierul Bălții Noi și la periferia orașului lângă șoseaua Bălți-Chișinău. În perioada romană, pe teritoriul orașului, au existat 5 sate, dar au fost distruse de popoarele nomade. Din perioada migrațiilor datează și cele 18 movile funerare. Prima atestarea certă a orașului Bălți apare în comentariile despre expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. La Bătălia de la Țuțora armata poloneză a fost înfrântă, fiind nevoită să se retragă
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
i (cunoscuți și sub numele de romi) sunt membri ai unei populații nomade de origine hindusă. Aceasta este una din denumirile date de către cei din afara etniei lor. Se presupune că numele de "țigani" (zingari, tsigans, zigeuner, cigani, cikani in alte limbi) provine din grecescul athinganein, (tradus: "a nu se atinge"), numele unei secte
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
gitano", etc și se bazează pe faptul că în evul mediu se presupunea că originea țiganilor ar fi fost din Egipt. În jurisprudența britanică, Legea Amplasării Caselor Mobile din 1968 definește țiganii ca fiind „persoane cu un mod de viață nomad, indiferent de rasă sau origine” etichetarea depinzând de felul de viață, nu de originile culturale sau etnice. Totuși, această identificare nu este considerată suficientă. Modul de viață nu este considerat factorul determinant în definirea lor deoarece sunt numeroși țigani care
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
în Turcia, Caucaz, Iran și India), în nordul Africii și în America. Țiganii nu sunt o populație omogenă. Ei se împart în circa 40 de grupuri, structurate în funcție de legăturile familiale, de profesii, de dialecte, de modul de viață sedentar sau nomad. Principalele grupuri sunt "ursarii" (dau spectacole cu urșii), "căldărarii" (confecționează și repară vase de aramă), "fierarii" (potcovarii), "crăstarii" (vânzătorii de cai), "spoitorii" (spoiesc tigăi și tingiri de bucătărie), "rudarii" (lucrători în lemn), "boldenii" (vânzători de flori), "argintarii" (bijutieri), "zlătarii" (extrag
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
au pătruns în sud-estul și centrul Europei (secolele XIV-XVI), ca și în nordul Africii. Migrația masivă a romilor în Europa a început, însă, în secolul al XIV-lea odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel, ascensiunea triburilor nomade indiene a fost strict legată de victoriile turcești și de făurirea puternicului Imperiu Otoman, romii prosperând în interiorul lui. În secolul al XV-lea au pătruns în Europa apuseană (în special în Peninsula Iberică), iar din secolul al XIX-lea în
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
al XV-lea au pătruns în Europa apuseană (în special în Peninsula Iberică), iar din secolul al XIX-lea în cele două Americi. Unii cercetători consideră că au existat mai multe valuri de migrație din India. Și astăzi există triburi nomade sau seminomade în India, susținând teoria că romii au fost nomazi de la început, au părăsit India în timpul unei invazii și apoi au fost împinși înspre Europa de războaie și invazii ulterioare. În spațiul nord-dunărean, prima atestare documentară a romilor datează
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
arhitecturii de la primele locuințe construite de omul primitiv până la structurile monumentale moderne, arhitectură ale cărei stiluri au avut diverse forme, în funcție de spațiul geografic și perioada istorică respectivă. Primele locuințe folosite de oameni erau temporare și mobile, reflectând stilul de viață nomad, de tipul vânător-culegător. Materialele ușor transportabile, cum ar fi pielea animalelor, oasele, lemnele, lutul și nămolul, au constituit principalele materiale de construcție. Structurile astfel obținute au dispărut în totalitate. Cele mai vechi adăposturi descoperite până azi datează de 500 000
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
participat la luptele războiului ruso-turc din 1828 - 1829 și la reprimarea insurecției poloneze din noiembrie 1830. La luptele războiului din Crimeea au participat două regimente de cazaci de pe Ural. Cazacii funcționau pe post de polițiști de frontieră, controlând deplasarea triburilor nomade de cazhi în regiunea Uralului. Cazacii de pe Ural au fost implicați în atacurile împotriva Hanatelor Kokand, Buhara, sau Hiva. Cazacii au ocupat regiunile cu cele mai bune pășuni și au intrat în conflict cu cazahii, ale căror răscoale le-au
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
vegetație erbacee: pajiști, pășuni, terenuri agricole; de regulă în apropierea râurilor sau lacurilor. Comparativ cu alte rândunici, se țin mai mult pe lângă copaci pentru ca să se odihnească. În locurile iernării sunt întâlniți pe landșafturi similare, dar duc un mod de viață nomad, fiind observați mai rar decât rândunicile de casă și zburând la înălțimi mari. În regiunile tropicale, cum ar fi Africa de est și Thailanda, preferă locurile ridicate. Lăstunul este o specie migratoare în tot arealul său de viețuire. Populațiile vestice
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
care trebuia să servească statul. Statul cerea ca atât vechea boierime cât și noua aristocrație să servească statul în primul rând din punct de vedere militar, datorită stării continui de război din regiunile sudice și vestice și a atacurilor popoarelor nomade. În schimb, nobilimea a primit pământ și țărani iobagi. În perioada de până în 1649, statul a îngrădit treptat dreptul țăranilor de mutare de la un stăpân la altul, pentru ca în acel an, codul de legi să lege definitiv țăranii de pământ
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
să mai scornească minciuni pe seama lor și s-ar fi liniștit. Minciunile pe care le-ar fi scornit aceștia (iranienii, cu alte cuvinte), afirmațiile "shu`ubiților", se referă, în mare, la absența civilizației la arabii din perioada preislamică, cândva păstori nomazi, obișnuiti să mâne oile și incapabili de o exprimare îngrijită. Din faptul că al-Jahiz nu spune niciodată foarte clar ce pretind adversarii săi se poate deduce, de asemenea, că al-Jahiz este convins, la fel ca alții,că totul se rezuma
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]