4,526 matches
-
Autorului Am inima-nfiptă în săbii de timp Și-n ciute nebune ce-și caută iarba, Tăcerea și lutul prea grele le simt, Când vântul își lasă în vie sudalma. Am cerul scăldat de lacrima vremii Când ploi muribunde mai spală noroi, Aceste cărări șerpuiesc iluzorii, Mirajul Morganei la capăt de noi... Am pașii trecuți prin lumi nevăzute Și arcul gândiri întins peste munți, Când flacăra arde în pieptul de carne, Cuvinte senine croiesc iarăși punți. Am mintea în rugă deschisă spre
AM CERUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362983_a_364312]
-
-i păstra până miercuri, nici când lucra la „România Liberă”. -Și cum a petrecut la gară? -Ziua umbla prin Botoșani, iar noaptea venea și se culca la gară. Într-o noapte a venit mai cu chef și a umplut cu noroi tot. -Paguba? - Enormă! -Și ce-ai făcut? -Nimic. Și-a cerut iertare. A plecat trist. Pe seară a venit iar la mine. -Domnule șef, am să te rog ceva: Ai o magazie de mărfuri. Să-mi dai cheia magaziei căci
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
din măreție păstrat trist este omul rădăcinile toate adânc în pământ rupt de realitate păstrează eroii nu pata ideal construit falnic pentru totdeauna copilului de mâine lasă-l să crească el ar putea urca în vârful muntelui din vale cu noroi de astăzi. Referință Bibliografică: Ferestre deschise / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FERESTRE DESCHISE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363318_a_364647]
-
anii când scena este nesemnificativă în comparație cu piețele orașelor și teritoriile statelor se joacă autentice tragedii din viața reală. Ce este teatrul pentru noi? Loje și balcoane aurite, fotolii de catifea, culise murdare, voci forțate sau invers - boxe negre, împroșcate cu noroi și sânge, în care sunt o mulțime de trupuri goale înfuriate. Ce ne poate spune teatrul? Totul! Teatrul ne poate spune totul! Și cum trăiesc zeii în cer, și cum deținuții suferă în grote, și cum patima te înalță, și
MESAJ PENTRU ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363327_a_364656]
-
cu o perdea de conifere, iar o cărare șerpuia în pantă ascendentă printre molizi. M-am aventurat singur spre necunoscut. Nu mai era țipenie de om prin apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii, riscam să-mi murdăresc cu noroi încălțămintea dar acesta era un lucru minor care nu mă putea împiedica să explorez acest teren necunoscut. La un moment dat am ajuns la capătul cărării obosit din cauza urcușului și al vârstei (să nu uităm că aveam 68 ani), deasupra
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
opri. Continui mai târziu, cedez eu. Iată că apare și cea mică de la joacă. - Tati! Tati! strigă ea fericită. Am înghețat. Mă uit la ea și îi observ obrăjorii îmbujorați. E ca o prințesă. Dar o prințesă murdară, plină de noroi înghețat. Unde o fi căzut? Acum nu mai are importanță. O iau pe sus și fug cu ea în baie. O plasez strategic în mijlocul căzii și dau drumul la duș. E îmbrăcată. Oricum, hainele sunt ude și așa e cel
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Acum nu mai are importanță. O iau pe sus și fug cu ea în baie. O plasez strategic în mijlocul căzii și dau drumul la duș. E îmbrăcată. Oricum, hainele sunt ude și așa e cel mai simplu să dau jos noroiul de pe ele. Apoi, după ce pârâul maroniu se duce în canalizare, o dezbrac și încep să o săpunesc. - Tati, mai încet, mă doare, spune micuța mea prințesă... - Ce să fac, dragă? Te ating cât pot de ușor, dar trebuie să dăm
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
că am pană. Asta mai lipsea! Nu mai pot! Simt că explodez. Aici, în mijlocul câmpului în cel mai nenorocit loc, mașina mea face pană! Incredibil! Deschid porbagajul. Scot roata de rezervă și mă apuc de treabă. Cricul se afundă în noroi. Daaa... strada nu e asfaltată. Primăria este indiferentă la cererile noastre. “Cine v a pus să vă faceți case acolo?”, parcă aud glasul primarului. Dacă acolo am avut pământ... ce era să fac? Doar e intravilan și nu eu am
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
spuneam la început, „fericirea” ne vine de la „confrați”, aceasta datorită unor minori scriitori. Vorba aceea: „Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani am eu grije”. În acest context se pune întrebarea cu un gust amar: „Cine mai spală de noroiul aruncat în marile noastre personalități?” Datorită acestui „noroi” denigratorii au rămas cu numele în istorie. Vorba lui Cioran: „A-ți iubi aproapele este un lucru de neconceput. Poți cere unui virus să iubească alt virus?”, sau: „Cei vechi au avut
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363336_a_364665]
-
aceasta datorită unor minori scriitori. Vorba aceea: „Ferește-mă Doamne de prieteni, că de dușmani am eu grije”. În acest context se pune întrebarea cu un gust amar: „Cine mai spală de noroiul aruncat în marile noastre personalități?” Datorită acestui „noroi” denigratorii au rămas cu numele în istorie. Vorba lui Cioran: „A-ți iubi aproapele este un lucru de neconceput. Poți cere unui virus să iubească alt virus?”, sau: „Cei vechi au avut muzica prin care se clădeau de la sine zidurile
FERICIREA DE A FI CONDAMNAT DE CONFRAŢI, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363336_a_364665]
-
de ploaie și nori, înspre slavă. Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește, Pe față am dâre de lacrimi și ploaie, Credințele vechi se zbârcesc, se înmoaie, O nouă-ndoială în minte-ncolțește, Căci fata, desculță, se roagă-n noroaie Să-i vină, din ceruri, cea care-o iubește. Referință Bibliografică: Ruga copilei / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Vișan Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
RUGA COPILEI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363424_a_364753]
-
întreaga vină. Mai întreabă femeia... Dac’-ai știi să citești Peste urme de timp... Calea vieții nescrisă de legi, Peste care și tu Ai lăsat destul rău, Poate atunci ai putea să-nțelegi; Cum atâtea căderi S-au săltat din noroi Printre lacrimi pierdute-n șiroaie, Cum atâția părinți Și atâția copii... Au pierit, fără rost, prin războaie. De-ai putea să citești Printre umbre de vieți, Prin tăcerea luminii... atunci Ai putea să-nțelegi, Cum atâtea dureri Se transformă-n
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]
-
vișinie, cu guler alb brodat, - pe care mama nu uita să ne-o cumpere și mie și Ninei în fiecare an de Crăciun, cu ghetuțele lustruite și curate, - pentru că mama ne mai cumpăra și șoșoni albi ca să le apărăm de noroi - am intrat împreună cu mama în sala de clasă. În colțul de lângă catedră apăruse un brad împodobit cu hârtie creponată de toate culorile și cu smocuri mici de vată pe ramuri, imitând zăpada. Sub brad erau așezate cutii frumos ambalate, în interiorul
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
pentru navetiste tinere”, își spune în gând Tea. -Eu aici stau, ce-ai să-mi faci? Șoferul o privi încruntat. „Babo!” o certă în gând, apoi îi zâmbi. Nu-i mai este somn. Privește pe geamul plin cu stropi de noroi rămași de la ultima ploaie. Câmpul e de un verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
Eu am plecat, tu n-ai rămas Și clopotul bătea-ntr-o dungă. PÂRTII ALBE "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!" ( Mihai Eminescu ) Ne-am săturat de aprigele griuri, Ajunge cât ne-am înecat în ploaie. Decât împotmolirea în noroaie, Mai bine-ar fi pe sănii sau pe schiuri. Furtunile prea mult ne încovoaie Și ne alungă-n tristele pustiuri, Fără culori, desene sau crochiuri, Prea neagră e atunci a vieții foaie. Doar iarna ne mai luminează nopți și zile
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
știi ce-ascunzi în tine; te-ai convins că, trupul tău, nu-i decât deșărtăciune și-abia azi apleci spre mine ochii ce-au stârnit războaie și mai știu ce te frâmântă: mâna ta, de magdalenă, să îmi spele, de noroaie, prea umblatele-mi ... picioare. Referință Bibliografică: nici nu știi... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1070, Anul III, 05 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NICI NU ŞTII... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362510_a_363839]
-
ape line, pe un lac cu nuferi. Poezia Georgetei Resteman are o frumusețe candidă, liniștitoare, limpezime de suflet, care cheamă la speranță și lasă în urmă tot ce e rău, precum zăpada care acoperă toate denivelările, toate asperitățile și tot noroiul. Fixându-se mai mult spre ființa lăuntrică și căutând noi filoane freatice care să-i definească crezul artistic, Georgeta Resteman are șansa de a-și afla drumul propriu spre marea poezie a lumii. Crâmpeie de liniște, seninătate și bucurie, iubire
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului pietrele nepietruite și cele de pământ urcau muntele de nepiatră și se opreau la izvoarele neizvorâte ce șușoteau în curgerea lor necursă și se prelingeau în suspendarea staționării secetei ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am căutat să-l țin treaz toată noaptea cu
AMINTIRE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362540_a_363869]
-
gustoase. Mingea Cu buline , cred c-o știi , Îndrăgită-i de copii ! De cu zori și până-n seară, Prin curte sare sprintară. Râd copii și-o aleargă, Grija au să nu o spargă; Mingea, prietena ghidușa, Este mereu jucăușa. Pe noroi sau pe zăpadă, Frica n-are c-o să cadă. Nu face mofturi deloc, E mereu gata de joc! Păpădia Ceru-i gri, de-atâta ploaie, Ciorile sunt supărate Raiduri fac până departe Și de foame se plâng toate. Florile sunt
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
doctoru-i zicea Ca să spună și ea A Fiindcă el, om priceput, Văzu c-are roșu-n gât. Nucă plină de noroc Căzu fericită foc Într-un gang al unui bloc, Asta zic și eu noroc. Vânt și ploi , frig și noroi, Dar în prag de primăvară Scoase căpușorul afară. Ia ghiciți-mi, copii, voi Două frunze verzi și moi Care tot crescură apoi , De vă spun , nu vă ia frică? Apăru-n pom, atâtica! Tare ne-am mai bucurat, Pe loc
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
că noi ne naștem în această viață ca niște diamante perfect pure, fără nici o zgârietura și fără nici un defect. Pe masura ce trecem prin diferite încercări și greutăți specific vieții, strălucirea noastră interioară devine din ce in ce mai palida, fiind ascunsă sub un strat de noroi. Când devenim adulți, noi ascundem acest strat de noroi sub un nou strat strălucitor de oja. Ne afișam în fața lumii exterioare acesta aparentă fals-strălucitoare și ne întrebăm de ce nimeni în jurul nostru nu pare impresionat de ea. În timp, mulți oameni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
diamante perfect pure, fără nici o zgârietura și fără nici un defect. Pe masura ce trecem prin diferite încercări și greutăți specific vieții, strălucirea noastră interioară devine din ce in ce mai palida, fiind ascunsă sub un strat de noroi. Când devenim adulți, noi ascundem acest strat de noroi sub un nou strat strălucitor de oja. Ne afișam în fața lumii exterioare acesta aparentă fals-strălucitoare și ne întrebăm de ce nimeni în jurul nostru nu pare impresionat de ea. În timp, mulți oameni ajung să creadă că acest strat protector reprezintă însăși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
că noi ne naștem în această viață ca niște diamante perfect pure, fără nici o zgârietura și fără nici un defect. Pe masura ce trecem prin diferite încercări și greutăți specific vieții, strălucirea noastră interioară devine din ce in ce mai palida, fiind ascunsă sub un strat de noroi.Cand devenim adulți, noi ascundem acest strat de noroi sub un nou strat strălucitor de oja. Ne afișam în fața lumii exterioare acesta aparentă fals-strălucitoare și ne întrebăm de ce nimeni în jurul nostru nu pare impresionat de ea. În timp, mulți oameni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
diamante perfect pure, fără nici o zgârietura și fără nici un defect. Pe masura ce trecem prin diferite încercări și greutăți specific vieții, strălucirea noastră interioară devine din ce in ce mai palida, fiind ascunsă sub un strat de noroi.Cand devenim adulți, noi ascundem acest strat de noroi sub un nou strat strălucitor de oja. Ne afișam în fața lumii exterioare acesta aparentă fals-strălucitoare și ne întrebăm de ce nimeni în jurul nostru nu pare impresionat de ea. În timp, mulți oameni ajung să creadă că acest strat protector reprezintă însăși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
descifreze și să le exploateze pentru supraviețuirea într-un areal neprielnic, supus primejdiilor de tot felul. Adaptarea la mediu este o problemă esențială pentru om. “Numai când mâlul începea a se fixa / ascunzând pui de pești și de reptile în noroi, / vietăți pe care / copiii se distrau desgropându-le,/ pătratele de pământ lucrat cu luni înainte lăsau să le apară / marginile, mai întâi timid, apoi cu hotărâre, / și egiptenii se întorceau la câmpurile și / riturile lor, / spre-a cultiva unica monedă / cunoscută
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]