1,781 matches
-
fostului echinoxist (de prim val) a suferit în timp minime schimbări. Opiniile converg, în genere, și, fără excepție, scot la iveală un poet de un rafinament și de un echilibru remarcabile. Despre spiritualism, despre dimensiunea profund religioasă, despre un ton nostalgic evocator, despre aerul „definitivului” pe care scrisul său l-ar respira de la un punct încolo, despre modestie, despre prudență și despre destule alte asemenea valori s-a scris și s-a tot scris. Impresia e aceea de portret în acuarelă
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
inevitabile, latente, a unui dezacord intern care iese la suprafață în situațiile limită. Ceea ce, de asemenea, depășește cadrul unui western urban ține de impecabila tușă retro pe care regizorul o conferă acestui film, și care acompaniază personajul cu o aură nostalgică așa cum jazzul filtra emoțiile convivilor de la petrecerile lui Jay Gatsby. De la literele ciclamen ale genericului, la lumina fluorescentă a neoanelor, de la geaca cu un scorpion argintiu purtată de către șofer, fetiș investit heraldic, la soundtrack-ul care învăluie tandru scene întregi, totul
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
propriu-zise ansamblului structural și funcțional al SF-ului. O serie de povestiri în dialog, cu imagini recurente, complementare, supradimensionate situează societatea viitoare în tablouri individualizate și legate prin lianți narativi, prin care traversează fante și rupturi ale unui permanent lirism nostalgic față de istoria pierdută, trecută în legendă și muzeu al referentului realității pământești în afara oricărei utopii politice. Meduza, memoria, himera și licornul sunt elementele-cheie ale unor transfigurări simbolice care oferă soluția decodificării nuanțelor semantice înlănțuite. Teme și motive ale literaturii main-stream
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
sa e dominată de o grație și alegrețe vivaldiană. Conștiința sfârșitului imposibil de evitat nu elimină senzația de consistență muzicală a Medelenilor - deloc întâmplător, prima referință la Medeleni, cea din Vacanța mare, trimite către persistența melodică a numelui moșiei. Realismul nostalgic pe care Ionel Teodoreanu îl construiește în trilogia sa caută să surprindă, la unul din nivelele textului, o tranziție despre care romancierul însuși amintea. Verdictul lui Mihai Ralea rămâne în mare măsură valabil - lumea Medelenilor (acea lume a marii burghezii
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
sunt modelate de un cod comportamental a cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă și cu delicatețea patriarhală. Cronotopul Medelenilor se articulează prin apelul constant la un spirit al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evocă ambiguitatea raportării la modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
de vișini. Bercale/ Lopahin maculează un teritoriu al inocenței, și ceea ce dispare e mai mult decât o simplă moșie. Memoria intervine pentru a echilibra o existență descentrată, paradisul pierdut fiind recuperabil doar prin amintire. Trilogia se încheie pe această notă nostalgică. Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea este operantă. Asumarea identității e acompaniată, în cazul altora, de o doar aparent inexplicabilă
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
impresionantă scală de nivele semantice ce se dezvăluie succesiv, fiecare detaliu - și întregul ca atare - fiind incluse în diferite sisteme de raporturi, primind, totodată, mai multe semnificații smultane: basm pentru copii, film de acțiune pentru adolescentți, dramma-giocoso pentru adulți, fantezie nostalgică pentru cei de vârsta a treia. Pentru toate acestea Opera Națională din București ar trebui să încerce La Porte du Paradis. Bate și ți se va deschide! * Penultima apariție a Alexandrei Costin pe podiumul de concerte al Radiodifuziunii Române a
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
devenit instantaneu un răsfățat al televiziunilor. Cu aerul său de bunic poznaș, tobă de carte, autor al unor splendide cărți dintr-o categorie care s-ar putea numi "l'histoire pour les nuls", Neagu Djuvara îi seduce deopotrivă pe bunicuța nostalgică și pe copilul zvăpăiat, atașat de mâna ei, pe intelectualul ce privește abisal prin fumul de pipă și pe studenții epocii postmoderne. Dovada: febra musculară a autorului după interminabilele ședințe de autografe de la lansări și târguri de carte. În Aminitri
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
Epper despre fascinația unui asemenea narator, ea răspunde că „doar din perspectiva copilului am fost capabilă să redau toată imoralitatea și cenușiul poveștii (...). Mulți oameni și o parte a massmedia se așteaptă de la carte să-i transpună într-o lume nostalgică a circului. Cine citește însă romanul va observa imediat că acest lucru nu are nimic de-a face cu realitatea”. Din interviul apărut într-o revistă elvețiană reținem că problema autobiograficului presupune, întâi de toate, dubla problemă a libertății și
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
postmodernității trebuie să înceapă mereu cu asumarea crizei ipostasice, la nivel psihologic și cultural și, doar printr-o astfel grilă, să se treacă la hermeneutica "postmodernismului", care nu devine altceva decît o consecință a depersonalizării macrosistemice. În subsidiarul "terapiei" cînd nostalgice, cînd sarcastice, a lui Lodge, distingem această "temă" serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau în plan secund, datorită focalizării pe
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
Lucru speculat de mentorul care le instorisește în detaliu cum au decurs etapele racolării și instruirii curajosului său discipol - cercetaș în copilărie, pușcaș în Vietnam, călăuză în Berlinul divizat și fotograf în Beirutul devastat. Evocările sînt învăluite într-o tentă nostalgică, conferită și de virarea în sepia și de imaginile furate din zborul helicopterului. Pe măsură ce amintește principiile dure ale profesiei inoculate învățăcelului, maestrul - învestit cu farmecul imbatabil (deși ușor fanat) al lui Redford - le încalcă unul cîte unul, riscîndu-și reputația în fața
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
care nu are toate informațiile necesare. ''Monica Macovei continuă să dezinformeze opinia publică, de data aceasta în privința anchetei de la Liceul 'Dimitrie Bolintineanu'. Europarlamentarul își dă cu părerea într-un caz în care nu deține toate informațiile. Macovei a rămas probabil nostalgică după practicile din perioada când oamenii erau luați de pe stradă în mod abuziv, perioadă în care și ea a servit ca procuror. Acuzele lui Macovei și ale celor din jurul său cu privire la o eventuală intervenție a premierului în activitatea justiției sunt
Corina Creţu: Monica Macovei continuă dezinformările cu privire la USL by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36502_a_37827]
-
generație poetică sau alta nu ar avea chiar nici un sens în absența unor argumente legate de specificitatea poeziei celui în cauză. Or, aici lucrurile se complică sensibil, uneori în substanța aceluiași poem coabitând, în deplină armonie, un trăirism cu accente nostalgice, specific bănățean (ca la Petre Stoica, de pildă) cu mărcile inconfundabile ale literaturii generației '80 (auto-referențialitatea, intertextualitatea, ironia, aluziile livrești). Toată lirica lui Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși, să nu plouă/ și va apuca să-și taie salcâmul." (pp. 52-53) Zâmbetul țăranului din finalul acestui poem este un zâmbet de Mona Lisa. Ce se ascunde în spatele său? Amintirea nostalgică a tinereții pierdute? O umbră de afecțiune pentru frumusețea de altădată a soției sale? Satisfacția de a-i fi dat o replică pe care aceasta nu este în stare să o descifreze? Superioara acceptare ironică a propriului iad cotidian? Toate
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
din Capitală. Continuând o respectabilă tradiție a vilegiaturii. Făcând drumul în contra aglomerației, îmi propun, în mici medalioane de vacanță, o revizitare a Bucureștiului din cărți. La 1944, când îi apare, la Editura Universul, Bucureștii Vechiului Regat, George Costescu e deja nostalgic. Cartea lui e un ceaslov frumos, cu poze și caricaturi peste care a trecut pana lui Jiquiditată l. O dare de seamă, din alte cărți, în bună măsură, despre un oraș care nu avea, nici pe departe, confortul deceniului patru
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
îi relatează povestea vieții sale, poveste care o intersectează dramatic și hilar pe aceea a hotelului, o capodoperă belle époque, rămasă în urma timpului său într-o atmosferă de stază crepusculară și somptuoasă decadență. În această istorie, viitorul magnat ruinat și nostalgic, actualul patron de hotel, îndeplinește rolul de lobby boy, cu numele de Zero (Tony Revolori), un imigrant pe care valul unei istorii sângeroase l-a împins către o Europă doar aparent calmă pe cale de a se prăbuși în barbarie. M.
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
film à tiroirs, cu o poveste ascunsă în altă poveste și ea conținută în altă poveste. Ce altceva decât o fabulă ne poate transmite acest scriitor atât de îndepărtat de evenimentele relatate de Zero, la rândul lui oferind o retrospectivă nostalgică. Nu de respectul pentru Istoria cu majusculă este vorba, în fond lui Wes Anderson nici nu-i pasă de asta, ci de infinit mai subtilul și prețiosul parfum care-l învăluie pe M. Gustave, dar și o epocă în care
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
soldat fugit din post; o nevinovată Insomnie întreține o incertă poveste de dragoste pentru ca apoi să apară ca o ,afecțiune de conștiință". Natură moartă cu chitară, Autoportret în oglindă, Ceasornicăria Helman, Viva la revolucion! și Istoria lăncierului sînt toate istoriile nostalgice ale unor iubiri pierdute și a singurătății ce a rămas în loc. Un concert de neuitat este o buzzatiană fabulă caricată a paranoiei lumii ce se apără de realitate prin proliferarea de cópii, iar Raport asupra mănăstirii este un intertext în
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
pentru vegetal și pentru tot ceea ce-i poate fi asimilabil, o plasează exact, prin atitudinea implicită și explicită față de limbajul și de forma artistică, în stricta contemporaneitate, dar și în plină melancolie fin de siècle, într-o ipostază de navetistă nostalgică și lucidă pe traseul dintre secessionul vienez și art nouveau-ul parizian. Iar toți artiștii la un loc fac din proiectul elvețiano-român nu numai un eveniment de o remarcabilă acuratețe și de o mare autenticitate, ci și un fenomen mult mai
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
universul carolingian. Cum zic americanii, Ťit doesn't get any betterť: în limitele istoriei ceva mai bun și mai sfânt nu prea există." (pp. 161-162). Comparațiile pe care le face sunt nu numai cu România de origine (într-un registru nostalgic) ori cu America hiperdezvoltată al cărei cetățean a devenit, ci și interoccidentale. După ce vizitează magnificul Luvru, Glyptoteca de la München i se pare, retrospectiv, "un flecușteț provincial". Nu flecușteț, dar tot provincial, pare și Schönbrunnul pe lângă Versailles. Din păcate, cu cât
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
a determinat și întreține adulterul perechii ilicite. Între distinșii parteneri de analiză psihologică, eleganți și manierați, se înfiripă o secretă legătură, mai întîi intelectuală, apoi treptat și senzuală, dacă nu cumva atracția a fost inversă! O muzică ravisantă evocînd exact nostalgicii ani '60, o multitudine de ralenti-uri și plan-detalii descriu o familiaritate echivocă, desfășurată într-un timp nedefinit. Dar totuși cu un final cert. Cei doi nu își vor continua existența împreună: ea se va alege cu un fiu, el cu
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
Mă înfioram că acești oameni au, totuși, puterea de a se sustrage prezentului. Mă revoltam. Acum nu mă mai mir de nimic. Nici de faptul că pe lîngă puținele rude cu colivă și pachete se mai numără doar cîțiva trecători nostalgici. Ca mine. Așteptările au fost mari, dezamăgirile și mai mari. În toți acești ani. Nu putem face abstracție însă și de lucrurile formidabile întîmplate, de libertatea de a ne exprima, de a ne asuma responsabilități, de a crea, de a
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
postmodern prin spiritul sceptic, modern prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar incredulitatea care pare a se contempla pe ea însăși, redobîndind ceva din prestigiul credinței suspectate. Melancolice, golurile poartă vibrația plinurilor abhorate: "O observație mai
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
nu e lăsată la voia întâmplării: compusă de Alberto Iglesias, amintește de cele făcute de Bernard Herrmann pentru Hitchcock. Pluristratificarea filmului din punctul de vedere al genurilor sedimentate are astfel o pondere la nivel formal. Lungmetrajul are și o calitate nostalgică: ca tematică și personaje, amintește de primul succes al lui Almodovar, Legea dorinței (1986), în care - rarisimă situație pentru acest regizor - personajele feminine erau marginale ca rol. În viziunea acestui regizor, melodrama, gen tradițional feminin, supranumită "storcătoare de lacrimi", a
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
a anilor anii ’60 - ’70, muzică marcată de un inconfundabil parfum de epocă. Ne-au fost oferite momente orchestrale, arii și scene din opere, ritmuri dansante de un antren covârșitor, intonații de song american, ritmuri hispanice, toate răspândind un parfum nostalgic, răscolitor al amintirilor trecutului, al tinereții unei generații care a rămas credincioasă muzicii de divertisment de bună calitate. Am avut „pe viu” revelația gustului retro, o orientare ce-i animă pe cei din generația vârstnică; dar nu-i lasă indiferenți
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]