1,758 matches
-
oboseala provocată de universul real în care poetul este obligat să trăiască: „peste puterile mele poezia”. Cel mai reprezentativ volum al lui H. poate fi socotit Cămașa de apoi (1973), al cărui „personaj” este „o femeie întemnițată în adolescență”, proiecție nostalgic idealizată: „Dormi, doamna mea, și nu te teme / Te voi duce spre glorie deși / Drumul trece pururi prin moarte” (Nu mă apăr). Dorința de abandonare a lumii reale și de regăsire a unui univers pierdut se transpune în căutarea Larosului
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
adesea din idila horațiană și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de dramatismul desțărării și al pierderii în timp. Lirica sa devine acum nu doar una a amintirilor dureroase, dar și un inedit calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești ocultate de comunismul instaurat în țară: „Încă o dată, încă
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Sămănătorul” și „Familia”), St. O. Iosif, alături de colaboratori din Transilvania, ca Emil Borcia, Maria Ciobanu, Emil A. Chiffa, sau localnici, ca Victor Bontescu (nume frecvent întâlnit în primii ani de apariție ai gazetei), ce cultivă o poezie romantică, cu accente nostalgice. Adresându-se în primul rând oamenilor din popor, L. este deschisă și poeziei în grai popular. Proză semnează scriitori de dincolo de Carpați: I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță, Emil Gârleanu, Victor Crăsescu. Nu lipsesc nici traducerile, adaptările în limba română
LIBERTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287800_a_289129]
-
delicată, el se lasă în voia imaginației, cel mai adesea în liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează o stare nostalgică, o durere resemnată. Tonul coborât, melodios, hipnotic uneori, precum și desele aluzii metaforice fac să se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții, transformând starea lirică într-o comunicare cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
al lui Octavian Goga, iar contemporanii îl vor identifica și îl vor aprecia aproape exclusiv pentru locul de unde provenea. Afirmându-și originea țărănească, el încearcă să schițeze frumusețea aspră a copilăriei, farmecul satului și al naturii sau „relatează” cu încântare nostalgică mici întâmplări. Înstrăinarea e doar constatată, nu trăită ca o dramă. Cu adevărat dramatice sunt conștiința acută a oprimării, sentimentul de revoltă față de stăpânitori, credința în ziua izbăvirii, care dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
adorație și acuzare, între năzuința împlinirii și incertitudine. Variațiile pe aceeași temă, în tonalități mai grave sau mai șăgalnice, aduc nuanțări uneori subtile, de finețe, mai cu seamă când poetul privește înapoi „prin pâclele de toamnă”, într-o rememorare calmă, nostalgică. Cu idei elementare despre poezie, R. exprimă direct ce crede și ce simte, preocupat doar să-și facă discursul cât de cât convingător. Cu un vers modest (dar apreciat de contemporani), R. are locul lui: este cel mai de seamă
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
Lumea Nouă. Versurile din prima carte a lui S., Exerciții de apărare pasivă, sunt marcate de poetica generației optzeciste, lirica de aici putând fi definită drept „cerebrală, citadină și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice, cu mari decupaje de album de familie
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
se înscriu, esențial, în două unghiuri diferite de abordare și construcție a lumii ficționale. În primul, proza este sentimentală, reproiectând, prin oglinda ușor aburită a duioșiei, coordonatele cvasimitice ale universului copilăriei. Autorul, naratorul și protagoniștii acestui tip de literatură - duioasă, nostalgică, recuperatoare a purității pierdute - intră în același plan de referință și „acțiune”, incident prin opoziție cu cel al realului mutilant. În această speță de proză S. încearcă să compenseze urâtul lumii și al existenței prin frumusețea poveștii și a descoperirilor
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
scriitorului, cu totul paradoxală, este inversă în raport cu așteptările: de la o proză lucidă, cerebrală, cu ascuțiș satiric și un umor (amar) intelectual de cea mai bună factură, desprinsă parțial din modelul „euphorionist” al Cercului Literar de la Sibiu, la una evocatoare și nostalgică, empatică și patetică, scufundând și recuperând puritatea copilăriei pierdute din apele matriciale ale poveștii. Șoarecele B și alte povestiri, volum conținând în mare parte texte scrise (și apoi pierdute) în anii de tinerețe, va fi dedicat colegilor din „fostul Cerc
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
i se va juca în 1970, la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău, drama Minodora. Prima carte, culegerea de versuri Fântâna Albă, îi apare în 1963. Fântâna Albă e o carte despre trăirile unui adolescent dezrădăcinat din mediul rural, de unde și substratul nostalgic al meditațiilor, particularizate prin naturalețe și sinceritate. Mireasa (1967) oferă o suită de nuvele din viața satului. Proza lui S., autor „cu un spirit fin de observație și cu simțul acut al situațiilor de viață paradoxale” (Mihai Cimpoi), conturează psihologii
STRAMBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289970_a_291299]
-
ai faptului cotidian nud, ce surprind viața cât mai detaliat și mai plină de semnificații, încărcată mai întotdeauna cu stări emoționale, ce nu-și pierd forța de penetrație, o dată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, exercită asupra noastră, peste vremuri, o stare nostalgică de transmigrație, de transpunere în alt timp aparținând transcendentului, empatizându-ne și copleșindu-ne aproape figurativ cu drama clipei consumată cândva. Răsfoind Istoria presei bârlădene descoperi cu emoție personalități, evenimente despre care generațiile mai vârstnice au auzit întâmplător, fie din manualele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
textul din Pauza de prânz (1996), a treia culegere de proză cu inserții autobiografice, încearcă să analizeze relațiile între economiștii unei întreprinderi și un șef capricios. Și versurile din placheta Recviem la crângul de salcâmi (1993) se definesc prin nota nostalgică (Vara pe când mama te trezea dis-de-dimineață) și prin cultivarea unor imagini ce conturează o lume absurdă, ușor patetică, aflată „cu nebunia mereu de-a călare”. În schimb, poezia din Spectacol cu intrare liberă (1999) e populată de personaje mitologice sau
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
Aug. Doinaș: „- Străine, ce vezi peste ape? / Afară tu singur nu sta, / Ci vino de noi mai aproape. Străinul nimic nu zicea”. Versurile din ciclul Elegii pentru Ardeal sunt tot niște laude, închinate de data asta „supremei ființe ardelene”: evocare nostalgic înflăcărată a „munților mei prieteni”, cu „pădurile, gorunii”, a minerilor, a primelor iubiri, toate acestea filtrate prin ceața luminoasă a amintirii. Cărțile tânărului Ș. anunțau un viguros poet al marilor aspirații și întrebări, care știa să evite prin muzicalitate și
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
întemeietor și, prin exemplul oferit, a avut rolul de catalizator al conturării și consolidării uneia dintre cele mai originale căi de înnoire a prozei contemporane. Proza lui este rafinată, ludic-livrescă, ironică și burlescă, nu fără a dezvălui și o componentă nostalgică și sentimentală, ținută sub control de preeminența intelectului și a viziunii estete. Ilustrând pregnant fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
prozatorul e unul din primii autori români contemporani care au practicat textualismul. Literatură în mare parte autospeculară, metaliteratură de fapt, scrisul lui, postmodernist avant la lettre în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
scrisă în Basarabia, culegerea de schițe Fără cuvinte, apare în 1940. Experiența de inginer constructor a lui S. a stat la baza romanului Dar anii trec..., de esență autobiografică fiind și conținutul celorlalte cărți de proză, care poartă o amprentă nostalgică și abordează dezrădăcinarea, precum și relația dintre sat și oraș conform unui tipar propriu prozei sămănătorist-poporaniste. SCRIERI: Dar anii trec..., Chișinău, 1931; În drumul nostru, Chișinău, 1933; Înapoi, Chișinău, 1935; În fuga anilor, Chișinău, 1936; Fără cuvinte, Chișinău, 1940. Repere bibliografice
SPATARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289811_a_291140]
-
Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme, Iași, 1995; Seninătatea lemnului, pref. Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1997; Serile la Mircești, 1997; Marele albastru, pref. Emil Iordache, Iași, 1999. Repere bibliogafice: Ioan Holban
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
amintește de târgurile Orientului, dar și impulsionat de ambițiile modernizării, ale europenizării. Specialistul în economie și în științele politice nu se dezminte, el retrăiește totul dintr-o perspectivă a actualității, și analitică, adesea critică, dar și învăluită într-un halou nostalgic. Observații profunde, subtile, caracterizări pregnante contribuie la refacerea climatului social. Nu se dezminte însă nici moralistul, preocupat, fără să plictisească, de relevarea semnificațiilor etice ale faptelor relatate. Secțiunea a doua, datând după 1965, include, într-o alcătuire bine gândită, mărturisiri
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
circularitate. Timpul meu interior, În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice. Dorul nu este numai un sentiment al așteptării, ci și o tendință, o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
uman negativ. Tipul idealist este introvertit, pe când tipul pragmatic este extravertit. Primul este meditativ, intelectualist, al doilea este realist, Înclinat spre acțiuni practice, lucrative, mai puțin reflexiv-meditative. Acest tip este dominat de pulsiunile și nevoile imediate ale inconștientului; că tipul nostalgic este specific modelului de persoană și psihobiografiei acesteia caracterizate prin tendința de „Întoarcere către trecut”. Este tipul nostalgic care cultivă valorile tradiționale, dar și regretul. Acest tip, cu o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
realist, Înclinat spre acțiuni practice, lucrative, mai puțin reflexiv-meditative. Acest tip este dominat de pulsiunile și nevoile imediate ale inconștientului; că tipul nostalgic este specific modelului de persoană și psihobiografiei acesteia caracterizate prin tendința de „Întoarcere către trecut”. Este tipul nostalgic care cultivă valorile tradiționale, dar și regretul. Acest tip, cu o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
specifice acestor modele de personalitate și a tipurilor lor de existență, trebuie să vedem și valorile morale specifice fiecăruia dintre acestea. În schema următoare ilustrăm distribuția tipurilor de personalitate și a modelelor psihobiografice ale acestora: Tipul idealist Aspirații morale Tipul nostalgic Întoarcere În trecut Eul personal Tipul revoltat Proiectare către viitor Tipul pragmatic Pulsiuni primare Se poate totuși observa În schemă că există o anumită corespondență echilibrată Între modelele de personalitate și tipurile de psihobiografii. Mai mult decât atât, se poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoană numai În acest tipar. Înstrăinarea este ruperea legăturilor individului cu arhetipul său originar. Aceasta va declanșa sentimente morale dureroase, de izolare, Înstrăinare, dar mai ales dorința de a reveni la origini. Această dorință, amestecată cu durerea, având un caracter nostalgic, este dorul. Sentimentul nostalgic al „Paradisului pierdut” la care tinzi permanent să revii, În care vrei ca să te reintegrezi. În cazul ieșirii din cetate, identitatea se mai păstrează numai prin speranța reîntoarcerii. Este o experiență sufletească dublă: afectivă și temporală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipar. Înstrăinarea este ruperea legăturilor individului cu arhetipul său originar. Aceasta va declanșa sentimente morale dureroase, de izolare, Înstrăinare, dar mai ales dorința de a reveni la origini. Această dorință, amestecată cu durerea, având un caracter nostalgic, este dorul. Sentimentul nostalgic al „Paradisului pierdut” la care tinzi permanent să revii, În care vrei ca să te reintegrezi. În cazul ieșirii din cetate, identitatea se mai păstrează numai prin speranța reîntoarcerii. Este o experiență sufletească dublă: afectivă și temporală. Rămâi legat, atașat de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
șansă: „Se poate? Nu cunoști yoga, nu practici yoga? Și zici că ai urmat liceul la Spiru Haret, liceul lui Mircea Eliade? Începem numaidecât cursul de yoga. De necrezut!...”. Probabil că umorul lui Steinhard a metamorfozat lapidar și profund intervenția, nostalgică, și comică totuși (măcar pentru combinația de ministru al instrucțiunii și tehnică psihosomatică). Oricum, În 1946, și Vasile Voiculescu Îi cerea fiicei sale, aflată la Paris, referințe despre yoga1. Nicolae Steinhard Îi va spune lui Al-George: „Concluzia nuvelei (Nopți la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]