1,251 matches
-
este Gallias Caesar bello subegit. "Galia a fost supusă prin război de Caesar" se scoate în evidență obiectul cuceririi. Prin urmare, în cazul unei limbi sintetice, desinențele indică rolul cuvintelor în propoziție, iar ordinea în care sînt așezate cuvintele realizează nuanțarea exprimării și, ca atare, atunci cînd topica este relativ liberă, ea poate fi valorificată stilistic. Din acest motiv, limbile analitice, care au o topică relativ fixă, au îngrădită posibilitatea de a realiza nuanțări stilistice prin schimbarea locului elementelor. În germanica
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ordinea în care sînt așezate cuvintele realizează nuanțarea exprimării și, ca atare, atunci cînd topica este relativ liberă, ea poate fi valorificată stilistic. Din acest motiv, limbile analitice, care au o topică relativ fixă, au îngrădită posibilitatea de a realiza nuanțări stilistice prin schimbarea locului elementelor. În germanica comună, o limbă vorbită avînd o flexiune bagată, ordinea cuvintelor nu avea valoare gramaticală, în sensul că nici o funcție gramaticală nu era redată prin poziția cuvîntului, ceea ce însă nu presupune și lipsa totală
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rom. (aflat) în șomaj, dan., norv. kraftløs [΄kraftlös], sued. kraftlös, neer. krachtenloos [΄k(axtəlo:s], germ. kraftlos, engl. powerless rom. lipsit de putere; neputincios. În limbile germanice există și prefixe negative, care corespund celor din limbile romanice, încît au posibilitatea nuanțării mai pronunțate a aspectelor contrarii sau contradictorii în raport cu o anumită realitate sau calitate. Astfel, pentru însușirea "nesfîrșit, infinit" se pot folosi în daneză gr(nseløs [΄gränsəlös], endeløs [΄änəlös] și, cu prefix, uendelig [u΄änəli] și, în mod similar, în celelalte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
genealogic, deși esențial, nu reprezintă însă singurul mod de a clasifica limbile romanice și de a stabili poziția unei limbi în raport cu celelalte și, deși fertil, fiindcă presupune aflarea unor similitudini și diferențieri între idiomurile avute în vedere și contribuie la nuanțarea metodelor de cercetare comparativă, nu a condus la rezultate notabile, în ciuda folosirii lui de foarte mult timp. De aceea, se recurge uneori și la realizarea unor distincții pe baze tipolo-gice91. Punctul de plecare în această întreprindere este constatarea romaniștilor că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ș.a. Din nefericire, și dintre aceștia unii au plecat dintre noi. Prieteniile care nu se sting depășesc însă cadrul strict literar. Sunt bucuros că, printre cei amintiți, se găsesc și asemenea prieteni. Se cuvine, totuși, să mai aduc doar unele nuanțări și detalii. În momentul de față, mă concentrez asupra unor legături cu scop de urgență privind unele mize importante pentru cultura românească sau universală. În eminescologie, bunăoară, s-a ivit problema revizuirii biografiei ultimelor șase ani de viață ai poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
justiția și varianta complet opusă, dar în care crede foarte multă lume, și anume că justiția lui BĂsescu este discriminatoare și că el n-a făcut decât să îi trimită în pușcărie pe oponenții lui politici, eu aș aduce două nuanțări. Una este că, după cum am povestit despre începutul tranziției, există în teoria instituționa‑ lismului istoric cotituri semnificative, cotituri critice. Și în timpul acestor cotituri critice, dacă lucrurile intră pe un anumit făgaș, acel făgaș este mult mai greu de con‑ trolat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
oamenilor de artă în genere. Într-un melanj imposibil de decelat pentru un cititor neavizat, creator de perplexități pentru un cunoscător al vieții literare din ultimii douăzeci de ani de domnie a regimului comunist, sînt prezentați la același nivel, fără nuanțări sau comentarii de limpezire, Eugen Barbu și Marin Preda, C.V. Tudor și Mircea Dinescu, Ion Gheorghe și Dorin Tudoran, Mihai Beniuc și Petre Țuțea, Petre Dumitriu și Octavian Paler, Vasile Băran și Paul Goma, Mihai Ungheanu și Nicolae Manolescu etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cuvînt, se întreabă: Ce facem cu cei care au sînge pe mîini? (Te îngrozește cît de mulți, la un sumar recensămînt, s-au aflat în slujba lui Mamona!) Întrebare la care încearcă să răspundă făcînd minime și necesare diferențieri și nuanțări: Nu e vorba că toți cei care au fost în Securitate și Miliție neapărat trebuie să li se taie capul. Nu chiar așa, pentru că în primul rînd sînt prea mulți, prea multe capete de tăiat, obosește călăul. Și după aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-lea: locurile târgurilor. Acestea au fost ale domniei, care și acum dacă s-ar găsi asemenea locuri deschisă de târguri și pustii, ar fi domnești.” Unii istorici au împărtășit punctul de vedere formulat în anaforaua din 1817, uneori cu mici nuanțări: N. Bălcescu în Muntenia, Radu Rosetti (descălecarea nu s-a făcut prin violență, ci prin cucerire), Sebastian Radovici, Constantin Giurescu, I. C. Filitti, Dinu Arion și P. P. Panaitescu. Alți istorici au susținut teza existenței unui domeniu domnesc, care cuprindea întregul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au fost vândute sau dăruite de domnii din acea vreme. Domeniul feudal (boieresc) din Moldova În legătură cu formarea domeniului feudal (boieresc) în Țările Române au existat două puncte de vedere. Unul, formulat de Dimitrie Cantemir și împărtășit de unii istorici, cu nuanțările de rigoare, potrivit căruia toată țara, Moldova, “a fost patrimoniul unui singur domn”. Domnul a fost cel care i-a dăruit cu moșii pe boierii noștri. Ceea ce înseamnă că domeniul feudal (boieresc) s-ar fi format prin acordarea unui feud
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mare primejdie, domnul să cheme la oaste pe toți locuitorii țării în stare să poarte o armă. Îndatorirea tuturor locuitorilor țării, indiferent de condiția lor socială, de a merge la oaste datează de dinaintea formării statelor feudale românești. Cu unele nuanțări și alți istorici au ajuns la concluzia că întreaga populație a țării era obligată să meargă la oaste. Din dorința de a face o paralelă perfectă între instituțiile feudale românești și cele din apusul Europei s-a spus că abia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost instituția pe care s-a bizuit autoritatea domnească. Când am afirmat în Războieni 500, p. 84, că domnul a fost profund impresionat, așa cum o arată inscripția de la biserica din Războieni, de pierderea elitei oastei sale nu era o “nuanțare de ordin social”, impusă de prejudecățile ideologice ale vremii, ci de faptul că din Sfatul Domnesc dispar după 1476 18 boieri și, mai ales, dregătorii cei mai apropiați domnului, cum erau postelnicul, paharnicul, stolnicul, comisul și spătarul. Domnul, atributele și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stânga, o imagine de ansamblu asupra situației generale arată utilaje ruginind sub cerul liber, comenzi onorate în funcție de persoana solicitantului, în detrimentul celor ale statului, suplimentarea programului de lucru, fără o creșterea aferentă de salariu. Din cauza reflexelor târzii ale ideologiei comuniste, unele nuanțări se impun. Cu toate că retorica de partid a epocii comuniste accentua asupra luptei muncitorilor ceferiști pentru amelioararea condițiilor de trai și de muncă, imediat după încheierea războiului, guvernele românești s-au confruntat cu un val de proteste și greve cauzate de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia; Să utilizeze calitățile expresive ale limbajului oral și ale celui corporal în transmiterea unor idei și sentimente; * Să realizeze mini-dramatizări sau jocuri cu rol pornind de la textul unei povestiri, utilizând vorbirea dialogata, nuanțarea vocii, intonația, cu sprijinul educatoarei și folosind indicațiile sugerate de text; * Să fie capabil să creeze el însuși ( cu ajutor) povestiri și mici dramatizări. MIJLOACE DE REALIZARE * Povestiri ale educatoarei; * Repovestiri; * Povestiri ale copiilor: după modelul educatoarei, după un început
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și sintactic care urmărește dezvoltarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic , lexical și sintactic; în cultivarea comunicării orale se pune accent pe dezvoltarea unui limbaj expresiv și creativ prin respectarea intonației , accentului, ritmului, pauzelor, tonului și prin nuanțarea vocii în timpul vorbirii curente sau în procesul reproducerii unor fragmente dintr-un text literar cunoscut. Educarea comunicării scrise care are ca scop pregătirea copilului pentru însușirea citit-scrisului din clasa I. Pentru învățarea elementelor premergătoare cititului , în activitățile desfășurate cu preșcolarii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
aliniamente ale exegezei filologice, și Șerban Cioculescu în foiletoanele sale. Aceste însemnări se adresează, în primul rând profesorilor de română, face recomandarea, cu țintă, stilisticianul, profesori "care ar trebui să reflecteze mereu la posibilitățile de îmbogățire și, mai ales, de nuanțare a interpretării textului poetic, totdeauna generos, fie el cât de îngust" ("Galbenele file"). Tot el atrage atenția asupra posibilităților de a cerceta cu folos "zariștea expresiei definitive" la Eminescu, cercetând variantele poemelor, existente în manuscrise. Astfel "putem să "refacem" întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
moment dat e posibilă refacerea solului. Desigur, adevărul e la mijloc și putem spune că e vorba de o adaptare dobândită iterativ, prin alternarea În rolul principal a ambelor extreme. Dar acest lucru, valabil În zonele temperate ale Pământului, necesită nuanțări sau comentarii suplimentare pentru alte zone ale Terrei, fără a fi infirmate nici acțiunea plantelor și nici necesitatea refacerii calităților solului. Anume, se poate reproșa, pe bună dreptate, că există plante, și nu puține, cărora nu le cad frunzele; mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
realizate practic. În consecință, pentru a-și asigura supraviețuirea cu ajutorul rațiunii, omul a creat, Încet-Încet, un mediu artificial, propriu lui, dar impropriu celorlalți, adică concurenților care, În mediul lor natural sunt mai mult decât periculoși. Poate s’ar cuveni o nuanțare a termenului “artificial”, care nu semnifică altceva decât un conținut majorat de informație, de rațiune, decât naturalul. Care este calea prin care s’a creat acest mediu? Oricum am suci-o, este civilizația. În fond, când omul a compensat lipsa
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a biosferei acționează mai nuanțat. Păstrând aceeași preocupare de ordonare În interiorul organismului, de negentropizare adică, o poate face Însă și În mediul din jur. Asta pentru că ele, autotrofele, se cuplează la o sursă de energie primară. Dar aici apare și nuanțarea, căci plantele folosesc energia solară, iar microorganismele autototrofe o energie chimică. Pe când Soarele e În afara planetei, energia chimică e În același mediu, astfel Încât aceste microorganisme, chiar autotrofe, entropizează mediul. Plantele Însă negentropizează mediul, dar numai din punct de vedere chimic
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
grăunțe și fructe. Adică, În lanțul trofic, el poate ocupa orice loc, evident În aceeași tagmă a consumatorilor. El poate fi la fel de bine ierbivor, adică consumator primar, dar și carnivor, adică consumator secundar, de diferite niveluri. Ce Înseamnă această ultimă nuanțare? Că poate mânca un iepure, ce se hrănește el Însuși doar cu plante, ori o găină care, deși vegetariană, nu se dă În lături de la o bucată de carne ori, În sfârșit, precum chinezii o - doamne ferește! - pisică, care numai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ieșite din mâinile ei, că se lasă de literatură, sărutân du-i mâinile și pe față și pe dos), dând astfel o fizionomie cu totul alta tuturor rețetelor de bucătărie, cât de exotice, prin nu știu ce adaos propriu sau grad de nuanțare și de rafinare de valoare antropologică, ușor de recunoscut când constați, de pildă, că borșul moldovenesc e mai reușit decât prototipul său ucrai nean, ca și papricașul nostru decât cel unguresc cu rântaș, ca și șnițelul nostru decât cel vienez
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frumoși, dacă s-au instituționalizat o mulțime de concursuri de frumusețe, unele cu acoperire mondială, trebuie să admitem și celălalt pol al condiției umane, urâțenia, dizarmonicul. Unii vin pe lume atrăgători, alții respingători. Pentru frumusețe, dicționarele au numeroase sinonime și nuanțări. Pentru urât, societatea a inventat doar câteva zicale consolatoare, cum ar fi: „Nu contează chipul, ci caracterul“. Într-un film japonez care se chema Viață, un funcționar de primărie spunea: „ Ce-ar trebui să aștept de la viață, cu fața asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știuce simpatic-juvenil, care îți transmite pur și simplu o stare de bine.“ ADRIANA BITTEL, România literară, mai 1999 „Antoaneta Ralian este o doamnă cu instinct de romancier și cu o stăpânire genială a limbii române, cu o traducere de o nuanțare și de o forță absolut remarcabile.“ CRISTIAN TEODORESCU, la lansarea romanului Fii și îndrăgostiți de D.H. Lawrence, februarie 2009 „Reeditarea, la Editura Art, a faimoasei nuvele ja mesiene The Turn of the Screw (O coardă prea întinsă) în - nu ezit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în același timp de mare plasticitate, surmontând prin inventivitate lingvistică o serie de dificultăți ridi cate de prezența în original a unor modalități de expri mare strâns legate de realitățile tipic americane. Curgerea fluidă, firească, a versiunii românești, subtila ei nuanțare, ca și exactitatea transpunerii, sunt calități care o fac demnă de renumele autorului tradus.“ VIRGIL STANCIU despre Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Steaua, noiembrie 1979 „Și în original, și în traducere, trilogia lui Miller are umor, patimă, văpaie și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în primul caz era vorba de un impuls de-a proteja cultura în „lupta inegală“ cu faptul comercial, de data asta cultura însăși e vânată, fiind confundată cu presupusul ei dușman. (Că opoziția cultural/comercial este grosieră și că reclamă nuanțări - nu mai vorbim...) Așa cum vameșii americani voiau să taxeze cândva Pasărea măiastră a lui Brâncuși ca pe orice obiect de consum, există destule cazuri în care cei din televiziuni tratează astfel lucrurile care țin de cultură. Așa cum se feresc să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]