9,057 matches
-
care trăgeau de hainele lui...Într-un cuvânt, stârnea râsul, contribuind la partea comică a spectacolului. Era îmbrăcat în straie femeiești, cu o traistă la brâu în care ținea ierburi de leac, 7 plante magice: pelin, leuștean, usturoi, frunze de nuc, sânziene, odolean și busuioc. În mână avea un buzdugan de lemn, pe care îl flutura în toate direcțiile, speriind nu numai copiii, ci și Ielele. Stegarul purta un steag din alun, împodobit din belșug cu fire de usturoi proaspăt, pelin
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
tineri pe cel mai înalt loc din sat, se adună localnicii ca să strige în cor: „Hai la Focul lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoși tot anul. La final, femeile împart mere, nuci și covrigi, celor adunați la purificare prin „Focul lui Sumedru" Obiceiul este asociat cu moartea naturii și cu sosirea iernii, celebrând pe Sfântul și Marele Mucenic Dimitrie de la Tesalonic (din calendarul ortodox) În legende populare sau basme, Sfântul Dumitru era
FOCUL LUI SUMEDRU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368703_a_370032]
-
382 pag., 5 lei; 58. Getino, O., Îi spuneau patruzeci și cinci, Buc., Editura pentru literatură universală, 1966, 172 pag., 7 lei; 59. Ghirvu - Călin, Elena, Haina vântului, București, Editura Cartea Românească, 1981, 190 pag, 5 lei; 60. Gîrleanu, E., Nucul lui Odobac, București, Editura pentru Literatură, 1964, 420 pag., 5 lei; 61. Guerrazzi, Fr. D., Isabella Orsini, București, Editura Albatros, 1968, 248 pag., 7 lei; 62. Guțan, I., Tudor Arghezi. Imaginarul poetic, București, Editura Minerva, 1980, 338 pag., 15 lei
DECEMBRIE 2014 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368601_a_369930]
-
fete și feciori din Ansamblul Edera, cu saxofon și doba corinde vechi precum le erau costumele-sumane, căciuli astrahan, cârpe după cap, poale zadii, sumane, păntălăni priceși căbaturi .Ingrediente pentru Parada Târgului și a Bucatelor au fost coșeruțe și străicuțe cu nuci mere clisa sărată prai zacusca unsoare pita împăturata acreala dar și corinde vechi rostite de aproape nonagenarul Baci Pirchița Ciocăneaua Criști Zmău Casian adevărați corindători care preț de câteva ceasuri în prezența primarului și a viceprimarului a trecătorilor au facut
CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368709_a_370038]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > O TOAMNĂ DE IARNĂ Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum să mă mir prin câtă întâmplare de a fi? La început a fost doar frunza lui de nuc apoi a fost o stare plină de înțeles și alinare, părul vâlvoi din pitoresc apoi. Curcubeul de ieri nu s-a schimbat, s-a animat cu alte înțelesuri ca orice fir de iarbă ce se întoarce șontâc la primăvară, la
O TOAMNĂ DE IARNĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368751_a_370080]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > N-A FOST DOAR POVESTE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului cirezi de nuci goneau desculțe-n păr și umbra lor nu ne făcuse cruci din miez de fragi nu ne cădea vreun dor nici ierbii calde nu-i eram năluci. cu clești de raci ne apucam de zori genunchii ne strângeau prin iarba
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
cremeni topind zăpada din scrisori de soare. tu ai plecat, târziu, când osul vieții ți-a pus năframa peste viul grai, uscând în mine, peste tot, nămeții rămași în tolba cu-nfloriri de mai. cioplesc și azi în lemn de nuc prin plete umbre-mi dau de veste că-s singur Doamne, și mă duc să prind cu aripi, o poveste. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: N-a fost doar poveste! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
Popii trosnind din troască luată de la gâtul vitelor.Obiceiul era unul nu numai distractiv ci și îmbietor deoarece după ce trecea Popa copiii trosneau troasca să alunge poțocii-șobolanii și sporeau farmecul celor doritori de bine și sănătate.Răsplătiți cu bănuți mere nuci prun uscate colacii copiii plecau îmbelșugați săturați satisfăcuți. Referință Bibliografică: CIURALEXA -N URMA POPII / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate
CIURALEXA-N URMA POPII de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368768_a_370097]
-
Acasa > Cultural > Traditii > FLORII Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului FLORII Rămurele de sălcuță, de măslin, chiar și de nuc, Fiecare zonă-aparte după obicei străbun. Crenguțe abia-nmugurite la biserică le duc, Popa ca să le sfințească, românul îi creștin bun. Rămurelele-s sfințite, chiar în ziua de Florii, Când pe Domnul așteptară să intre-n Ierusalim. În mirosul de tămâie toți
FLORII de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368790_a_370119]
-
înseamnă doar a purta un cap pe umeri. Bunica mea nu știa să rădă. Și-a îngropat și râsul și sufletul o dată cu plecarea primului fiu. Doar omenia nu și-a îngropat-o niciodată. Bunica mea s-a născut bunică așa cum nucul se naște nuc, mărul măr, viața, viață! Din fusul ei ieșeu împărați și împărătese, prinți și prințese, șoareci și motănei vorbitori, zmei si zmeoaice cărora numai ea putea să le taie capul. Nu știu cum făcea dar înțelegea graiul florilor. În poala
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]
-
purta un cap pe umeri. Bunica mea nu știa să rădă. Și-a îngropat și râsul și sufletul o dată cu plecarea primului fiu. Doar omenia nu și-a îngropat-o niciodată. Bunica mea s-a născut bunică așa cum nucul se naște nuc, mărul măr, viața, viață! Din fusul ei ieșeu împărați și împărătese, prinți și prințese, șoareci și motănei vorbitori, zmei si zmeoaice cărora numai ea putea să le taie capul. Nu știu cum făcea dar înțelegea graiul florilor. În poala ei creșteau cireșele
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]
-
în mâna stângă ținea unul din coșuri, iar cu cea dreaptă punea câte un pițărău în traista atârnată de gâtul copiilor. Îmbujorati de nevinovăția iernii, copiii treceau ca frunzele din jurul cupei de argint pentru împărtășanie. Tanti Tățiana dădea mere și nuci cu coaja brăzdată de miresmele amare ale toamnei trecute. Eu nu am fost în pițărăi și nici la focuri, nu aveam cu cine merge, când eram mică bunica dădea pițărăi, iar părinții și bunicul erau la uzină, iar când am
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
pe malul Ierugii. Dimineața, corul bisericii cânta „O, ce veste minunată!“ În schimb, Mihaela a fost în pițărăi cu Dode. Atunci iarna avea clopoței și ningea plină de veselie din părul alb al bunicului. „Vino, mami, să-ți arăt, uite nuci, mere, pițărăi... s-a umplut traista” Iar bunicului îi strălucea aur în castanele din ochi. Spre seară veneau colindători, foarte mulți copii, așteptau la poarta verde, cum ieșea o trupă, intra alta. Îmi amintesc de iarna când eram în clasa
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
boiți în curcubeu Cercuri se năruiau în himere cerești - Se-împreuna ziua cu noaptea-n anotimpuri Calendare despre tinerețe și bătrânețe În ceruri răposații se petreceau în rădvane Se scuturau crinii în Grădina Domnului Ion și frunzele din livada cu nuci de la Gura Văii Doamna Elisa trecea-n rădvan cu armăsari Albi, deocheați de Moașa de la Hălmăcioaia În ceruri răposații se petreceau în rădvane De departe oglinda cu vise chema pe Julia May La Insula-de-pe-Râu neamuri dănțuiau hora cea din urmă
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
hopa pe-un taburet un picior pe podea la un pol un picior la alt pol pe lemn migdalat Nici un zgomot printre ienuperi Cordica albastră prinsă-n leagăn Sudoare-n bucătăria cu pisici viagere Purtată de curent peste livada cu nuci sădită la Gura Văii de Domnul Ion Măicuța Juliei May vru să prindă un fluture curios prin borcanele cu dulcețuri inventate, amestecate și topite în crătiți de virtuali alchimiști Atunci, fratele Măicuței Juliei May, Constantin, mai târziu General Brigadier, se
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
E aur mult și-n pădureț Și ochi sunt prea puțini să vadă Marea comoară din livadă. Sunt diademe-n filigran, Mărunte flori de porțelan, Argint și pietre nestemate Și mii de perle minunate. E bronz în mere și în nuci, Nu mai auzi cântec de cuci, Pe câmp, în munți ori în grădină Doar toamna-i singura regină. Referință Bibliografică: TEZAURUL TOAMNEI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1671, Anul V, 29 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TEZAURUL TOAMNEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350371_a_351700]
-
care tresări înfiorată. - Nu, nu, răspunse ea încurcată și totodată jenată de situație, am intrat din greșeală. - Desigur, am glumit. Nu ești singura persoană care pățește așa ceva. Îți place dormitorul meu? - Mda, este frumos, mobilă veche în stil baroc, din nuc, camera este luminoasă și primitoare... - Văd că te pricepi și la artă. Te-ai simți atrasă de un asemenea dormitor?... tatonă el mai departe terenul... - Depinde de împrejurare și pentru ce mergi într-un asemenea dormitor, spuse ea cu mai
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
venit la mine și mi-a spus că i S-a arătat Dumnezeu și I-a spus să se pregătească. Am mers la ea cu coana preoteasă să o ajut să facă friptură și plăcintă cu brânză și cozonac cu nuci și îi tot spuneam: „Măicuță Ana, n-au venit români la noi în Transnistria de jumate de secol și dac-or veni, de unde știi că or să vină la casa ta?” Ea se ruga și plângea într-una, iar noi
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]
-
care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui nuc prizărit în livada prunilor, apoi a strigat cu glasul pierdut la Florica, o vecină care trecuse pe lângă gardul casei, dar nu l-a auzit, ca-ntr-un târziu, târându-se mai mult mort decât viu, înpleticindu-se ca un om beat
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
sensul tainic al împărtășirii din mister: „Au venit zdrențuiți de verbe prietenii la cină/ în găuacele nucilor să le-mpart nimicul/ din palmă/ în mâini bătătorite de adjective c-un blid de lumină“. (pag.66) Despre permanența în veșnicie vorbește „Nucul dintre două veacuri”, „Iarba crește ca o rugăciune a zilei” (Sonată pentru creșterea ierbii); toate regăsite în „Gloria Limbii Române” care, chiar traversată de incidențe istorice se împlinește în sensul mioritic al patriei, în verbele poemului. Fascinația infinității descătușează eul
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
acesta: „Trăim. Eu nu suport soarele arzător al istoriei universale. Copacii nu trăiesc cu rădăcinile la soare. Doresc ca neamul meu să trăiască sub puterea protectoare a lui Dumnezeu. Pasiunea gloriei este copilărescă. Un țăran român care se roagă sub nuc, coboară prin actul lui veșnicia în viața trecătoare. Pe el rugăciunea îl pune în contact cu absolutul și prin aceasta se purifică și se întărește. În acest sens, haina umilinței este expresia unei îndrăzneli nelimitate. Fapta lui este lipsită de
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
voi uita niciodată anii copilăriei, cei mai frumoși ani. Mergeam împreună cu părinții și sora mea la câmp, la arat, la semănat, la cosit, cu nelipsitul car cu boi. Îmi plăcea să aud cucul cântând, îmi plăcea să mă urc în nucul de la vie și să cânt din toate puterile mele. Nu voi uita niciodată acești ani. Mulți vor să cânte folclor, dar, pe lângă glasul pe care ți-l dă Dumnezeu, trebuie să fii născut la țară, să simți pământul sub picioare
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
Faptul că micul Klesch își invitase noul prieten la el acasă, mă uimise aproape la fel de mult ca fluieratul lui Culiță. După câte știam, cu excepția mea, nimeni nu se mai bucurase de acest privilegiu. Moșu Klesch ședea pe o laviță sub nucul imens din curtea casei când am ajuns noi. Era alb de tot la păr și, în pofida zilei călduroase, purta un laibăr de postav negru, cu bumbi de argint și ciorapi de lână în picioare. Ațintise niște ochi albaștri, umezi, asupra
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
în zona de viață când ne sfârâiau călcâiele alergând după gândăcei să-i prindem și să-i facem avioane, când descântam gărgărițele cu dar de a prevesti viitorul fetelor, când ne jucam cu mielușeii și ascultam fascinați cucul din vârful nucului, numărând anii pe care îi avem de trăit. Lumina asta caldă ne trimite cu gândul la casa părintească sau cea a bunicilor peste care se împrăștia generoasă în oricare răsărit de soare în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
spus: ehei, pe vremea mea ce frumos a fost, acum s-au stricat toate acele rosturi ale vieții și a apus farmecul de atunci. Oricum aș lua-o, tot nu-mi vine la mână să scriu în loc de cântecul cucului din nuc, despre zbieretele manelelor, în loc de zburdălnicia mieilor, despre zburdalnicia cailor putere ai mașinilor de tot felul, oricât de frumoase și de scumpe ar fi, fiindcă dau buzna peste liniștea oamenilor. Știu că sunt foarte necesare și nu mai putem renunța la
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]