302,248 matches
-
orice caz, foarte multe. În “Critique” (imediat după apariție), Pierre Varrod nu se sfiește să vorbească pe mai bine de douăzeci de pagini despre un triptic romanesc, desăvîrșit cu Plateforme, relevînd însă și marile erori de perspectivă ale scriitorului. Alte nume însă, unele celebre, ca Alain Besançon6, Claude Imbert, Fernando Arrabal, Alain Finkielkraut, Monique Canto Sperber sau Dominique Noguez, alături de critici germani, spanioli sau americani, simt nevoia să publice texte despre producțiile houellebecquiene, și nici unul n-o face exclusiv depreciativ. Un
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
femeia care a născut un orb). Ion Mircea e un poet intens care confruntă două stări-limită ale artei d-sale, transcendența care e supraverbală, riscînd a „amuți” textul dizolvat în trăirea extatică, și aventura destructurării sensibile, a „dezordinii” care poartă numele de avangardă, riscînd a sufoca textul cu un exces de materialități în debandadă. Neutralizîndu-se reciproc, cele două primejdii sînt constrînse a se manifesta ca surse energetice ale creației.
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
pe Tzara în triumf și au început să circule cele mai absurde zvonuri despre adevărata sa identitate... Alberto Savinio, care apare în sumarul lui Dada 1, mărturisește: «Mai mult decît o ființă în carne și oase, Tristan Tzara este un nume, o siglă, un strigăt de luptă. Pînă într-atît, încît începuse să se răspîndească bănuiala că Tristan Tzara ar fi un personaj inventat, doar un nume de ființă, un fel de baterie camuflată pentru a deruta inamicul și a masca patrulele
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
1, mărturisește: «Mai mult decît o ființă în carne și oase, Tristan Tzara este un nume, o siglă, un strigăt de luptă. Pînă într-atît, încît începuse să se răspîndească bănuiala că Tristan Tzara ar fi un personaj inventat, doar un nume de ființă, un fel de baterie camuflată pentru a deruta inamicul și a masca patrulele ce acționează sub acoperirea ei.» 19) Tzara era o mașinărie infernală, iar pentru mulți Dada era încă o enigmă. 1) Tristan Tzara, «Manifeste Dada 1918
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
după ’89 au fost dobîndite prin hoție. S-ar zice că și azi trăim în plin ceaușism ideologic și că singura scăpare e să avem răbdare de a face critica ceaușismului, în detaliu, fiindcă altminteri, Ceaușescu ne-a dat, fie numele lui lăudat.
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
de pe-acum siguri că ne va face de râs. E vorba de fostul procuror general al României. Activitatea acestei slugi umile a puterii exclude orice altă variantă. Sac de box al oricui a vrut să dea în el, de numele Joița se leagă o sumă dintre cele mai rușinoase acte de justiție din întreaga istorie a României. Nici unul din abuzurile ce stăteau la îndemâna funcției nu i-au scăpat: recursurile în anulare au devenit, sub oblăduirea sa, veritabile gesturi se scamator
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
Să recunoaștem însă că tot acest circ rușinos nu s-ar putea face fără contribuția localnicilor care acceptă, fără să clipească, asemenea situații umilitoare. Vestitul Parc Ioanid, una dintre tot mai puținele insule ale vechiului București, urmează să-și schimbe numele, ne spune COTIDIANUL. Partidul de guvernămînt a decis ca numele parcului să devină Ion Voicu, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la nașterea violonistului. Cronicarul precizează că nu are nimic ca Ion Voicu să devină nume de parc, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
ar putea face fără contribuția localnicilor care acceptă, fără să clipească, asemenea situații umilitoare. Vestitul Parc Ioanid, una dintre tot mai puținele insule ale vechiului București, urmează să-și schimbe numele, ne spune COTIDIANUL. Partidul de guvernămînt a decis ca numele parcului să devină Ion Voicu, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la nașterea violonistului. Cronicarul precizează că nu are nimic ca Ion Voicu să devină nume de parc, dar cînd există parcul Moghioroș și altele care au supraviețuit revoluției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
art du détachement. Cînd se vorbește despre roman, majoritatea exegeților au în minte specia ajunsă la maturitate în Anglia secolului al XVIII-lea și purtînd semnătura prozatorilor “clasici” Richardson, Fielding, Smollett, Sterne etc. Alții văd primul roman demn de acest nume în Don Quijote ori în La Princesse de Clèves, adică în secolul al XVII-lea. Cartea de față nu numai că pune sub semnul întrebării acest adevăr preluat mecanic de multă vreme, dar pornește prin a reabilita romanul „arhaic”, „idealist”. Și
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
apariția unei cărți, Chipurile orașului, născută dintr-o minunată clandestinitate a anilor ’80; în ea, locuitori centenari ai Bucureștiului își depănau istoria vieții, legată pentru totdeauna de cea a orașului de origine sau de adopție. Și Sorin Stoica e un nume familiar celor familiarizați cu literatura ultimilor ani: a debutat în 2000 cu volumul Povestiri cu înjurături, iar în 2002 a publicat romanul Dincolo de frontiere, construit pe o fundamentală dimensiune orală. Zoltán Rostás e șeful Catedrei de relații publice și publicitate
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
Pleșu, o prezență constantă și întotdeauna de remarcat la vernisajele unor expoziții de artă plastică (la fel ca în cazul lui Andrei Pleșu, discursul său îmbină erudiția și subtilitatea interpretării cu expresivitatea și precizia termenilor), iar Magdalena Ghica devenise un nume cu rezonanță în poezia și chiar în comentarea poeziei generației optzeci. Formația de critic de artă a ajutat-o pe Magda Cârneci să devină și un foarte bun comentator literar, iar eseurile și interpretările ei asupra specificității artistice a creației
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
domeniu cultural de mari subtilități și profunzimi, cum este, în fond, scenografia. M-am gîndit mereu la omagiul pe care regizorii mari ai lumii, dacă ar fi să-i numim doar pe Peter Brook și pe Giorgio Strehler, dar și numele importante ale regiei românești de teatru l-au adus consecvent acestei arte, valorii pe care o imprimă unei montări, desenului pe care îl lasă în memoria spectatorului, jocului tăcut al formelor și volumelor, ideii textului exprimate prin alt tip de
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
Adina-Ștefania Ciurea Puțini contemporani de-ai noștri îl cunosc pe Ion Vinea în ipostaza de publicist. Contemporanii poetului controversat care și-a întârziat publicarea volumului de poezii - Ora fântânilor - până în 1964, anul morții sale, i-au cunoscut numele mai ales din presa vremii, unde activa atât ca un fervent contestatar al „regimului burghez”, cât și ca un analist al evenimentelor culturale. Se presupune chiar că motivul principal al debutului post-mortem al autorului în volum ar fi chiar „morbul
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
în interviuri nesfârșite în cari răsună ca un leitmotiv acel eu, eu, eu, care arată cât îl doare preocuparea persoanei sale adorabile. Din când în când, simțindu-se prea singuratec în atâta glorie, triste et seul dans sa gloire, aciuește numele său de acel al unui politician din miazăzi și anume: eu și amicul meu Venizelos, acoperindu-se cu meritul comun. Astfel se agață de lampă panglica cleioasă de prins muște sau o tinichea de o coadă” (Alianța biruitorilor). Sau: „Deci
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
consideră defavorizată de opinia criticilor, nu consemnează însă în nici un fel apariția lui Ion sau a Pădurii spânzuraților. În dramaturgie, preferă cronicile teatrale, limitându-se la rezumat și la aprecierea jocului actoricesc. Deplânge precaritatea instrumentelor criticii românești, promovând un singur nume, al lui N. Davidescu, uitând parcă de Lovinescu. Mai interesante sunt opiniile lui din articolele-eseu în care analizează literatura și cultura română ca fenomen, terenul preferat fiind cel al mișcării moderniste. Ironizează deopotrivă detractorii și epigonii perseverenți ai dadaismului, condamnă
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
mult mai interesant și mai de folos decât un definitiv utilizator al formelor știute, candidat la Academie, la douăzeci de ani”. Pe cine preferă cititorul de astăzi între publicistul Vinea, pe de o parte, și poetul și prozatorul cu același nume, pe de altă parte, lăsăm la aprecierea fiecăruia. Personal, între pamfletarul din gazete și autorul Orei fântânilor, îl recomand pe cel de-al doilea. Ion Vinea, Publicistica (1920-1924), Opere, Edit. Academia Română, București, 2003
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
mult, alegerile pentru conducerea Uniunii Scriitorilor. Nu mi-ar fi revenit în minte un atât de neînsemnat episod al anului 1948 dacă, citind deunăzi un număr recent din revista Luceafărul, nu aș fi avut plăcuta surpriză de a-mi găsi numele într-o amplă discuție purtată între d-nii Marian Popa și Marius Tupan, pe teme scriitoricești, cu apăsate trimiteri la neobositul Adrian Păunescu. Se întreba, retoric, dl. Marian Popa, de ce nu au atras și nu atrag alți scriitori mase de români
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
puțin asta?” monologhează dl. Marian Popa. Iar Ceaușescu, adăugăm noi, care s-a bucurat de acest noroc, și l-a spurcat singur, către sfârșit. Suflet încăpător, Adrian Păunescu l-a iertat. Școli, spitale, stadioane, comune care nu mai pot împrumuta numele lui Ceaușescu îl iau pe al său. À la bonne heure! Să ne gâtuim invidia care poate activa funest anevrisme, deschide pervers ulcere, porni interminabile migrene, îndura ficatul, usca rinichii, obtura o periferică vinișoară a creierului - și orice s-ar
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
de loz în plic a orașului; muncitoarea perfecționistă; soția respectabilă a șoferului; soldatul cel semeț și supus datoriei; baba Sofica, justițiara; Dida, rezistenta; plina de rîvnă, Evelyn. La acest ceas, orașul este o floare. Dar el trebuie să poarte un nume. Fie numele lui Slobozia.” (p. 11) Povestirile care compun „romanul mozaicat” sînt complet diferite ca tematică și chiar ca tehnică narativă, singurul element de legătură fiind dat de faptul că personajele lor sînt legate într-un fel sau altul de
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
în plic a orașului; muncitoarea perfecționistă; soția respectabilă a șoferului; soldatul cel semeț și supus datoriei; baba Sofica, justițiara; Dida, rezistenta; plina de rîvnă, Evelyn. La acest ceas, orașul este o floare. Dar el trebuie să poarte un nume. Fie numele lui Slobozia.” (p. 11) Povestirile care compun „romanul mozaicat” sînt complet diferite ca tematică și chiar ca tehnică narativă, singurul element de legătură fiind dat de faptul că personajele lor sînt legate într-un fel sau altul de orașul Slobozia
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
satira adoptă punctul de vedere al oficialității, ridiculum-ul ei atacă direct orice se opune acestei instanțe, subliniază diferențele (rire d’exclusion) contestînd părții indignate orice drept de a-și susține cauza”. Francezii observă și ei respectarea convenției sociale care poartă numele de la bienséance (buna cuviință) ce de regulă e înregistrată, în scrisul moraliștilor, la plural: les bienséances („dovadă fiind acest amănunt al preocupării pentru analitic, pentru formă”). La bienséance apare corelată cu le bon sens (bunul-simț), indispensabil comportamentului rațional, conturînd împreună
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
de salut e probabil mai dinamic decît se crede de obicei, dar vorbitorii înșiși îi percep mai greu transformările: pentru că elementele de bază se conservă, iar cele care nu mai sînt la modă nu dispar imediat. Ca și în cazul numelor de persoană, moda decide frecvența de uz, dar nu elimină definitiv din limbă nimic. Uzurile individuale cele mai diferite coexistă fără să se contrazică, și în anumite limite diferențele cantitative nici nu se lasă obervate. Doar frecvența extremă poate deveni
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
cele mai diferite coexistă fără să se contrazică, și în anumite limite diferențele cantitative nici nu se lasă obervate. Doar frecvența extremă poate deveni la un moment dat supărătoare, creînd impresia (de obicei pasageră) de dictatură a uzului: când un nume sau o formulă de salut revin obsesiv, părînd că le-au înlocuit pe toate celelalte. În româna actuală, reperele absolut sigure ale limbii standard sînt formulele neutre (din seria bună ziua, noapte bună, la revedere); în afara acestora, mai ales în limbajul
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton (ce nume!), pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paradisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. faptul că frînez și că le urmăresc de la
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
dintre degustătorii de manea, pleșcarii gratuităților la transportul urban, zelatorii minciunii stângiste sunt interesați cu adevărat de aflarea adevărului despre trecut? Când prezentul lor e atât de cenușiu, de sordid și nevrozant, la ce bun să-și încarce memoria cu numele unor vechi torționari ai Securității? Poți să le spui de mii de ori acestor biete epave ale tranziției că starea lor jalnică de azi e strâns legată de crimele securiștilor de ieri, că nu vor pricepe. Ei înțeleg doar ceea ce
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]