2,656 matches
-
diferiți participanți la relațiile internaționale să întrețină relații pașnice datorită încrederii dintre ei. Comunitatea de securitate nu se referă la raporturile dintre indivizi, ci la relațiile dintre entități politice. Potrivit definiției sale, termenul desemnează o grupare de asemenea actori care nutresc o reală convingere că membrii comunității nu vor lupta fizic unii cu alții, ci își vor rezolva disputele într-un alt mod (Deutsch et al., 1957, p. 5). O primă observație asupra specificului comunității de securitate este aceea că, spre deosebire de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Adler și Barnett, deși membrii formali ai unei asemenea grupări sunt statele, în realitate, societățile sunt cele care o compun, iar în ultimă instanță, chiar indivizii. În termenii celor doi autori, potrivit definiției date de ei, „popoarele” sunt cele care nutresc convingeri, iar comunitatea de securitate este construită la nivel transnațional. Se afirmă astfel, în subsidiar, că formarea încrederii nu este un proces la latitudinea unei instituții rațional-instrumentale, cum este statul, ci a unui organism mult mai larg, cu o adevărată
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
franceze din 1789, schițează o teorie a păcii între ceea ce el numește „republici”. Pentru Kant, rațiunea morală practică impune un veto absolut la adresa folosirii războiului ca instrument al politicii externe între statele republicane construite pe baza principiilor legitimității consensuale. Kant nutrea convingerea că ideea păcii perfecte este o „lege imperativă”, un program de acțiune al umanității prin intermediul rațiunii practice cu care natura a înzestrat-o. Pentru Kant, în interpretarea lui Michael Doyle, obiectivul păcii eterne poate fi atins numai prin respectarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fi trebuit să se fi înțeles), italiana folosită de preoți și de creștin-democrații retrograzi este de o sărăcie culturală de-a dreptul vulgară. În sfârșit, în calitatea sa de partid care dă glas micii burghezii, Creștin-democrația nu putea decât să nutrească un dispreț profund și netratabil pentru cultură: pentru mica burghezie (inclusiv sub formele sale de aberație „roșie”), cultura se reduce dintotdeauna la „chestiuni culturale”. Primatul îi revine acțiunii. Cine gândește este vinovat. Intelectualii, fiind depozitarii unor adevăruri (chiar și contradictorii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la nivel diferit, ale maselor - erau la fel în timpul fascismului și în prima fază a regimului democrat-creștin. Paradigme ale acestei ignoranțe erau pragmatismul și formalismul Vaticanului. Toate acestea sunt clare și fără echivoc astăzi, deoarece pe atunci intelectualii și oponenții nutreau speranțe nesocotite. Se spera că toate acestea nu erau pe deplin adevărate și că democrația formală, în fond, avea o oarece importanță. Înainte de a trece la a doua fază, trebuie să dedic câteva rânduri momentului de tranziție. În timpul dispariției licuricilor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și disprețul, de exemplu, fie la un student care contestă societatea cu o anumită maturitate politică, fie la bieții săi imitatori, sunt sentimente întru totul demne de societatea condamnată. Numai fiii reali ai unei asemenea societăți sunt în stare să nutrească ironie și dispreț, sentimente ce se întorc împotriva celui care le încearcă. În ceea ce privește toxicomania „obiectelor cercetării”, și ea este acceptată aprioric și nediscriminat, se ia act de ea la început, în afara oricărei prejudecăți. Iar acest lucru este corect. Dar ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Biserica nu poate decât să ia decizii practice, referindu-se doar formal la numele lui Dumnezeu, iar uneori uitând chiar s-o facă; Biserica nu poate decât să impună verbal Speranța, deoarece experiența sa cu privire la chestiunile omenești o împiedică să nutrească orice fel de speranță; Biserica nu poate (ca să venim la teme de actualitate) decât să considere veșnic valabil și paradigmatic concordatul său cu fascismul. Toate acestea reies limpede din douăzeci de sentințe „tipice” ale Tribunalului Sacru, publicate în cele 55
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-a Încercat readucerea În țara de origine a românilor americani. Cu asemenea intenții au trecut dincolo de Atlantic Vasile Lucaciu, În 1917, dr. N. Lupu, În 1922, dar mai ales N. Iorga, În 1930. În mod sigur, și alții au nutrit, chiar dacă nu manifest, calcule și speranțe asemănătoare, la care au renunțat În momentul În care s-au confruntat cu o realitate potrivnică sau impasibilă față de o asemenea eventualitate. N. Iorga, de pildă, discutînd la Chicago, la 13 februarie 1930, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dintr-un popor care dorește să emigreze și acum, cînd comunismul a fost alungat din România, dar nu au fost alungați comuniștii”. Între timp, furia emigrației transoceanice s-a mai calmat, Însă dorința de a se stabili În America o nutresc Încă numeroși români. Cum acest nou val de emigrație se află Încă departe de a se fi Încheiat, este riscant să Încercăm a formula unele opinii conclusive. Dar, dincolo de un debut surprinzător numai În aparență, ciclul emigrației române către America
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Nicolae Georgescu-Roegen ilustra pe un ton ironic extorcările la care era supusă România de către sovietici; „Un membru al Partidului Comunist” (cine s-ar putea ascunde sub o asemenea denominație? Posibil să fi fost Belu Zilber, care știm că, deși comunist, nutrea sentimente prooccidentale; cunoscînd bine situația din interior, persoana respectivă sublinia că PCR domina efectiv guvernul Groza, politica și acțiunile PCR fiind „controlate de Moscova”); Constantin I. Dinu Brătianu, președintele Partidului Național Liberal (a insistat pe ocupația și jaful practicat de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru istorie. M. îmbracă rar haina de sacerdot învestit cu puteri supreme, cum va face Miron Costin. Îi convine ipostaza de scriitor, de cărturar (inventator al unor sisteme complicate de datare și utilizator al unui nomenclator de demnități bizantine) ce nutrește simpatii și antipatii. Nu îi lipsește însă măsura. Cheltuiește multă osteneală pentru edificarea elogiului, dar nu transformă istoria vieții și întâmplărilor lui Petru Rareș într-o hagiografie. El face din Rareș o figură exemplară, dar îl păstrează în rândul oamenilor
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
nu putem să fim, / n-avem chemare” (Poeții); „Poetul / simte mirosul / cernelii / și al abisului / la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000; Viață de profesor, București, 2002. Repere bibliografice: Țicu Goldstein, Valori iudaice, „Realitatea evreiască”, 2000, 119; Aura Christi
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
casa din Calea Victoriei se numesc F. Brunea-Fox, Sașa Pană, Ilarie Voronca, Victor Brauner, Ion Călugăru, Mihail Sebastian, iar Gheorghe Dinu (Ștefan Roll) va proteja familia Maxy în lunile rebeliunii legionare, stabilind o solidaritate deasupra hotarelor etnice. Cultura europeană și românească nutrește căutările artistice ale grupului, în timp ce ideologia îl împarte între socialism și tendința de asimilare. Țesătura epică a cărții privilegiază această epocă, spre a se restrânge mult atunci când sunt evocate deceniile realismului socialist. M.H. Maxy trece de la avangardă, totdeauna solidară cu
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu urmat de scufundarea mănăstirii
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Apoi, cei patru ani de război civil au distrus și mai tare relațiile sociale existente și, În plus, i-au Învățat pe bolșevicii greu Încercați metodele „comunismului de război”: rechizițiile, legea marțială, coerciția. Lucrând pe un teren social nivelat și nutrind ambiția extrem-modernistă de a fi recunoscuți ca pionieri ai primei revoluții socialiste, bolșevicii aveau planuri mari. Aproape totul era imaginat la scară mare: de la orașe și clădiri individuale (Palatul Sovietelor), la planuri de construcții (Canalul Marea Albă) și, mai târziu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
industrializare forțată. Credința extrem-modernistă a partidului În marile proiecte de colectivizare a supraviețuit Încă mult timp după improvizațiile disperate de la Începutul anilor '30. Acest crez, ce se pretindea a fi atât estetic, cât și științific, este evident În visul extrem-modernist nutrit mult după aceea: proiectul lui Hrușciov cu privire la terenurile virgine, lansat la mulți ani după moartea lui Stalin și de la denunțarea publică a crimelor acestuia din timpul colectivizării. Ceea ce este uimitor este cât de mult au dominat aceste convingeri și structuri
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe centre sacre ale unui cult național. Puterea simbolică a capitalelor extrem-moderniste nu depinde, cum era cazul cândva, de cât de bine reprezintă ele un trecut sfânt, ci mai degrabă de măsura În care simbolizează aspirațiile utopice pe care le nutresc conducătorii pentru națiunile lor. Ca Întotdeauna dealtfel, această manifestare exterioară are rolul de a sugera puterea și autoritatea trecutului sau viitorului. Capitalele coloniale au fost concepute ținându-se cont de aceste funcții. New Delhi, proiectată de Edwin Lutyens, este un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lui Ion Pillat). Mai târziu, în Cetatea cu duhuri (1939), H. va evoca atmosfera unui București matein, plin de culoarea unui pitoresc oriental. Încă din 1941 (Cartea omului singur) accentele lirice devin mai grave, confesiunea poetică transmițând o vibrație tragică, nutrită de meditația sobră, lipsită de orice fel de emfază. E poezia unui însingurat care gândește, în prelungirea viziunii blagiene, la semnificațiile unei tradiții arhaice. După plecarea în exil, lirica lui H. va revela înțelesurile unei drame existențiale profunde, versurile desenând
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
unui exilat prin acțiunea forțelor antiumane ale unei istorii potrivnice; el nu e, ca personajele lui Camus, de exemplu, un însingurat prin propria voință. Poate că mai curând s-ar putea desluși aici o anume afinitate cu Papini, pentru care nutrise o imensă admirație și ale cărui interviuri le publică la Paris în 1963, adică tocmai în perioada când își gândea arhitectura din trilogia exilului. Personajele acestor romane sunt, într-o măsură semnificativă, proiecții ale unui singur portret. Trăind în epoci
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
însuși atrage atenția cititorului asupra acestui detaliu definitoriu - „o monografie”, ci se dezvoltă în jurul unui moment de intens dramatism din viața marelui italian: întoarcerea lui spre credință. Marian Papahagi insistă, pe drept cuvânt, asupra admirației pasionate pe care scriitorul a nutrit-o față de opera lui Papini încă de la prima lectură a cărții Un om sfârșit, ce a stârnit, e drept, o tulburătoare fascinație pentru o întreagă generație de intelectuali europeni. H. a publicat traduceri în spaniolă din poezia italiană modernă, apărute
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
de dragul cunoașterii” își pierde farmecul, si chiar semnificația, odat) ce se realizeaz) c) posibilele obiecte ale cunoașterii sunt infinite. Cei care se ocup) ast)zi cu studiul politicii manifest), totuși, o puternic) tendinț) c)tre inducție. Ei examineaz) numeroase cazuri, nutrind convingerea c) vor ieși la iveal) conexiunile și pattern-urile, si c) acele conexiuni și pattern-uri vor da sens frecvent utilizatei expresii ,,realitatea care este chiar aici”. Speranța se sprijin), în aparent), pe convingerea conform c)reia cunoașterea începe
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
anume s) le ordon)m? Nici o procedur) inductiv) nu poate r)spunde aștept)rilor noastre, întrucat chestiunea central) const) în a descifra criteriile pe baza c)rora inducția s) poat) continuă în mod util demersul. Cei care, în mod curios, nutresc convingerea c) procesul cunoașterii pornește din start cu certitudini, privesc teoriile drept edificii ale adev)rului, pe care le-ar putea construi în mod inductiv. Aceștia definesc teoriile că ipoteze care sunt confirmate și conectate. Ins) cunoașterea empiric) este întotdeauna
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ministru britanic Baldwin c) ocupația militar) a lui Hitler asupra Renaniei, în 1936, oferea Mării Britanii ocazia s) preia inițiativa, în ceea ce privea opoziția fâț) de Germania. Pe m)sur) ce amenințarea german) creștea, unii lideri britanici și francezi puteau nutri speranța c), dac) ț)rile lor se țineau la distant), Rusia și Germania s-ar contrabalansa, sau s-ar lupta una cu cealalt) pan) la sfarsit (Nicolson 1966, pp. 246-249; Young 1976, pp. 128-130). Incertitudinile legate de cine ameninț) pe
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
de coerent), este incapabil) s) se guverneze singur), nici o un detașament str)în, oricare ar fi forța militar) de sub comanda sa, nu poate, în mod rezonabil, speră s) fac) acest lucru. Dac) problema este insurecția, atunci se pot cu greu nutri speranțe în leg)tur) cu faptul c) o armat) str)în) va fi în stare s) pacifice o tar) incapabil) s) se guverneze singur). Forță militar), folosit) pe plan internațional, reprezint) un mijloc de instituire a controlului asupra unui teritoriu
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
perspectivelor privind unitatea european), c) cei care studiaz) politică internațional), care, în privința multor altor chestiuni, nu prea cad de accord - au intuit dintotdeauna c) o lume cu trei mari puteri ar fi cea mai puțin stabil) din toate. Cei care nutresc acest) convingere, si care totuși ar salute o Europ) unit), trebuie s) se bazeze pe forțele de contralovitur) pe care le dețin vechile superputeri, si pe care cea nou) ar putea s) le dezvolte, pentru a dep)și instabilitatea sistemic
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]