1,437 matches
-
de națiunea noastră ca să aibă o altă situație topografică? Atârna oare de ai noștri strămoși ca să aibă alți vecini, vecini cari să fie mai apropiați cu inima decât cei pe cari soartea i-a pus în jurul țării noastre?... Cum? Când oștenii noștri mor vitejește pentru a realiza independența țării, noi, oștirea legilor ei vom da subscrierea noastră pe un act prin care se va dezlipi de la patria-mumă o provincie a ei?... Suvenirurile Rusiei în Basarabia? Dar ale Rusiei sunt de un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
fama cu trâmbița ei. în toată țara se fac alegeri comunale pe 4 colegii, cum erea legea de atunci. anul 1878 47 românești în Capitală s-a dat un înalt ordin de zi pe armată din care cităm începutul: „Bravi oșteni! Țara, prin delegații ei, împreună cu Capitala, împodobită ca niciodată și însuflețită de cel mai sacru simțământ al patriei recunoscătoare, vă primește astăzi și salută în voi nu numai pe eroii de la Grivița, Plevna, Rahova și Smârdan, dară chiar și pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sfrancowacieč être verolé”; De boala aceasta vorbesc cronicarii din secl. al XVIII, ceia ce arată că nu putem da Începuturile acestei boale la noi, pe la 1400, și că doar Ivan Frenciuc nu putea fi altul decât Ivan Francisc, un străin, oștean polon, Împământenit cu ocini la noi de vechii voevozi ai țării. / Orice altă tulpină nu e de căutat; așa nu punem În legătură numele Frenciuc cu tulpina frant, fripon, rusé, scha’k, francic, friponneau; potlogar Întrucât nu vedem legătură Între
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și le slujesc ucigașilor și trădătorilor, așa că judecata lor va fi scurtă. Apoi, dintr-odată, izbucniră chiote de război. Facle se aprinseră și oșteni Înarmați până În dinți răsăriră de peste tot. Tânărul prinț Împreună cu ai săi traseră săbiile și se aruncară În luptă. Erau luptători Încercați și armele lor do borau totul În jur. Dar dușmanii erau numeroși. Mereu răsă reau alții, ca din pământ
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ți-ai ucis ultimul prieten! Doamne Sfinte, strigă el Îngrozit, Înseamnă că Eglord a fugit. A scăpat. A fugit Înainte să ajungem noi aici. și și-a luat și prada cu el! Totul e pierdut, nu-l mai putem prinde! Oșteanul cu facla, un slujitor bătrân care văzuse multe În viață, cercetă cu atenție tunelul și spuse: — Domnule Bodo, nu vă fie cu supărare, nu cred că a putut ieși cineva. N-avea pe unde. Ați văzut ce greu am răzbit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii” regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică. Este un adevărat miracol. Ca și cum ai închide ochii la lectură, și când i-ai deschide, te-ai trezi transportat în interioarele de epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de prima curte, mai largă -, apoi partea „de mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri și acareturi în care locuiau oștenii și „personalul de serviciu” - adică slugile, bucătarii, rândașii, scutierii etc. Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de portaluri și piramide etc. La etaj descoperim o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu plătească darea... La crâșmă, cea mai arătoasă casă, stampe cu războiul recent și harta marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule în Marea Egee. În câmp hoitul unui cal mort... Munți și pământ sărac în toate părțile. Oșteni răniți pe toate drumurile. În sat la Mircovo, într-o seară, un proprietar de crâșmă, om bogat, după cât se vede, un fel de ecou al articolelor de gazete bulgare, și partizan al d-rului Radoslavof, cu o încăpățânare ciudată și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nevoie să vă spun cuvinte de îmbărbătare, căci bărbăția e scrisă pe fețele voastre, și avântul cu care ați răspuns la semnalul de chemare arată că știți pentru ce-ați venit; vreau numai să vă amintesc încă o dată, că noi, oștenii României am ajuns în anul 1913 cele mai frumoase zile ale vieții noastre, când râdicam steagurile pentru mărirea și înălțarea moșiei părintești! Iubiții mei camarazi! Ales între toate neamurile din acest colț de lume a fost poporul românesc. Trăind într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
râdicat harapnicul de pe spatele nostru; măria-Sa regele Carol a făcut cu părinții noștri războiul cu Turcul; și iarăși vechea țară românească s-a încheiat ca un codru în primăvară. Și astăzi noi cei mai tineri, sutele de mii de oșteni, pentru a întinde Țara iar în vechile hotare, prindem a ne râdica împotriva dușmanilor noștri. Din pământul țării parcă se sue în noi din morminte sângele strămoșilor celor viteji, și-n pieptul nostru simțim tăria cea veche a celor cari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lin coboară Pleoapele-nchizându-i o mână de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu fală Făceau în Etropole intrare triumfală În bivuac oștenii se așezau cu grabă Bătea zefirul dulce c-o adiere slabă... Și vechea boare-a nopții din zeci de bivuace Când pe batalioane porneau toți să se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fecior în Lehia, care primește veste despre nenorocirea de-acasă. Vine în țară mânios și pornit împotriva Domnului, hotărât să libereze pe părintele lui. Pe drum, în împrejurări dramatice, în lupta cu un pâlc de tătari, se leagă cu doi oșteni, dintre care unul e Bogdan fiul Domnului. Tustrei pun la cale atacul închisorii și liberarea bătrânului Jder. La faptă, sunt prinși și aduși înaintea Domnului... unde Bogdan pledează cauza cea dreaptă... Bogdan își face cele dintăiu isprăvi prin țară, necunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit de Unguri +), care-i râpesc logodnica, care pustiesc și fură și pe o soră a lui, cea care s-a amorezat de Bogdan. Se-ntoarce, e prins de cneaz și de oșteni, dus la Suceava, unde Jder vrea să-l omoare, dar îl cere Bogdan Și cei trei tovarăși pleacă după Leși; după multe peripeții găsesc pe fete. Tânărul Jder moare și cea care l-a chinuit (și l-a iubit) acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui stăpânite rar le face cunoscut prietinilor... Un flăcău fuge sau pleacă dela casa părintească (o moară cu iaz), ca să-și găsească norocul în lume, și ajunge tovarășul voivodului Bogdan, după ce a colindat Moldova și Galiția, și a fost și oștean... La Suceava când se-ntâlnește Vodă cel bătrân cu cel tânăr, e-n ziua de Sânziene, la serbarea sf. Ioan cel Nou. O soră iubește contra fratelui pe "un pribeag", care la o vreme de cumpănă, când e atacată casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dragostea ei pentru Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri, cu rănitul, (și cu puțini oșteni) alungați și împresurați de dușmani, într-un fel de cot, ori ostrov al Siretului ori al Prutului, dau drumul rănitului, ca să nu fie ciuntit pe un pat de trestii și papură pe apa lină în negura și tăcerea nopții ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
își alege tovarăși, cerând în același timp și primind felurite sfaturi. Se adaoage la expediția lui și hoții din Ucraină. V. Stratonic vizitează Vatopedi. VI. Pățaniile lui Jder la Ibrăila. MEȘTERUL La tabăra lui Vodă nu-i voie să joace oștenii zaruri, din pricina Alvaniților care n-au noroc și a Nemților care au prea mult; din care pricină Alvaniții bat și taie pe Nemți. "Decât să preacurvesc c-o femeie măritată odată, mai bine de câte trei ori cu nouă fete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
află știri despre Turci. (Întăi s-au luptat, apoi s-au iertat și au stat la sfat subt poală de codru.) III. Nicoară se hotărăște să ceară dezlegare dela starețul său, ca să se întoarcă în lume și să se facă oștean. Ceremonia de dezlegare. IV. Meșter, Onu și Nicoară organizează răzășimea ca să se apere în toate părțile, pecând bătălia cea mare se dă la Valea Albă, dincolo de apa Moldovei. Cum în sat la Grijalovi au făcut cetate cu parcane și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dela Cotnari Teofan Manoilă Feltiu Gheorghe Murat Sava Blându Lupu Vremeș David Corbea Nechifor Țurcan Nistor Crețu Griga Neculai a Lolăi Costea Andronic Lohan Căliman a făcut năvod de oameni Iftodie Salomia Cueaghiuc podvezi p. domnie Albu Antimia găzduire de oșteni Drăgălina Condrea Măricuța jold-îndatorire de Negru Costânda a sluji în leafă Măgdălina reparare de cetăți Roșu Tudosia cositură de fân Nicula Fulger Anghelina cărătură de vin domnesc Gheorghiță Plotnu Toader Hârea Cujbă Cristina Zamfira Ilisafta Anisia Pelin Marghita Prohira Mălina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a bătut pe turci, Ștefan și-a ținut promisiunea ridicând pe locul vechiului schit mănăstirea Voronețului. Altă legendă spune că după ce tatăl său a fost omorât la Reuseni, Ștefan, ca să scape de mâna călăului, a fugit spre Țara de Jos. Oșteni repeziți după odrasla domnească îl căutau peste tot. „În cele din urmă aflară că Ștefan pornise spre Țara de Jos și că niște drumeți ar fi văzut un băiețandru ca de 12 ani, alergând pe drumuri. Când simți Ștefan că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
repeziți după odrasla domnească îl căutau peste tot. „În cele din urmă aflară că Ștefan pornise spre Țara de Jos și că niște drumeți ar fi văzut un băiețandru ca de 12 ani, alergând pe drumuri. Când simți Ștefan că oștenii cu porunca domnească se apropie, se ascunse într-o căruță încărcată cu saci și acoperită cu paie. Cum ajunseră șirul de căruțe, trimișii lui Aron începură să scormonească prin căruțe, cu niște sulițe ascuțite. Văzând că din căruțe nu iese
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dlugosz scrie că sultanul ar fi dat poruncă să se pregătească o oaste cu care să atace Moldova. Ștefan s-a pregătit pentru a-i întâmpina pe turci și i-a chemat „la arme pe toți ai săi, atât pe oșteni, cât și pe țărani, așa că numai femeile și copiii mai rămăseseră acasă... pregătit să moară cu toți ai săi sau să învingă.” Dificultăți interne, unele insuccese în Albania, nu i-au îngăduit sultanului să organizeze o campanie contra Moldovei. Hanul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
l-a urmărit pe Ștefan în noaptea de 14 / 15 decembrie până la Siret, circa 25 de km în linie dreaptă, de ce nu a mers în următoarele trei zile până la Suceava, până unde erau tot cam atâția kilometri ? Matei pierduse mulți oșteni uciși și foarte mulți răniți. Dar, după Pannonius, oastea Moldovei fusese spulberată, afară de cei 4.000 de moldoveni de sub comanda lui Crasnăș, care s-ar fi supus regelui. Crasnăș trădase în speranța că regele va învinge și că acesta va
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cărările de munte. Dacă Matei câștiga bătălia, firesc era să se întoarcă pe unde venise, pe valea Siretului și prin pasul Oituzului. Fiind el însuși rănit și transportat pe o targă, este evident că în situația sa și a multor oșteni de-ai săi, numai disperarea i-a făcut să apuce pe poteci de munte, deplasarea fiind mult îngreunată din cauza zăpezii. N-a putut să pornească spre Valea Oituzului deoarece tabăra lui Ștefan îi închidea calea. Greu de crezut că a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cazimir cel Mare (iunie 1469). În competiția pentru coroana Boemiei crește dușmănia dintre regele polon și regele Ungariei. Tânărul Vladislav avea 15 ani și Cazimir a ținut să-l trimită în Boemia însoțit de un număr cât mai mare de oșteni, care să-i asigure viața. Cu această ocazie, Cazimir i-a cerut lui Ștefan cel Mare să-l trimită pe fiul său cu o mie de călăreți, care să-l însoțească pe Vladislav. Deși îi promisese regelui, cu un an
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de asemenea au fost tăiați; numai pe unul l-a lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor împreună cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Iar Ștefan voievod s-a întors cu toți oștenii săi ca un purtător de biruință în cetatea sa de scaun a Sucevei. Și i-au ieșit în întâmpinare mitropolitul și preoții purtând în mâini Sfânta Evanghelie și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru darul de la Cel Preaînalt și binecuvântând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]