2,130 matches
-
are altă treabă decât să gonească păsările care vin să ciugulească spicele de grâu pârguit, din semănătura de pe luncă și sălbăticiunile care ar căuta să le pască sau să le calce în picioare; din cauza aceasta oamenii micii așezări de pe pârâul Obârșiei îi spuneau, în derâdere, "Sperie Vrăbii" sau "Brabetele", dar lui nici nu-i pasă, căci știe că apără cel mai bun câmp de cereale al satului... Apoi i-au schimbat numele, tot cu o poreclă, "Aparul"; asta a fost după
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu izvoare, în pădurea rară de stejari, aluni, tei, meri și peri. Cu vânat și cules, cu ceva pescuit, cu creșterea animalelor domesticite pe lângă casă și cu semănatul grânelor și a legumelor, oamenii se îndestulează. Pârâul lor de-i spun Obârșia (adică începutul Apei) se varsă într-o apă mai mare, care ar coborî tocmai de la munte și se revarsă în cea mai mare dintre toate. Adică Apa care Curge, care - venind dinspre Soare-Apune - străbate strâmtorile de piatră și sare peste
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
partea dinspre Soare-Apune. Nici nu ajunsese bine la câmpul lui din lunca pârâului, că se și iviră pe sub norii groși și negri șerpii fulgerelor și răzbătură până la el bubuiturile înfundate ale tunetelor. Pesemne că era în partea aceea, către izvoarele Obârșiei, o adevărată rupere de nori, o ploaie ca un potop. Tocmai se gândea cum să-și întărească coverga de adăpost, cu ceva tulpini de cânepă sălbatică, tare și plăcut mirositoare, când își dă seama că cerul se și luminează și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
au învățat, o dată cu acest prim pas către neatârnare față de toanele firii și ale Mumelor Ocrotitoare, că nu poți aștepta totul de la ele și mai trebuie ca și Omul să facă ceva, cu capul și cu mâinile lui. Numele acelui pârâu, Obârșia, devine astfel simbolul "începuturilor". 1 Botzan M., Cursul și terasele Dunării Inferioare (probleme de origine și datare), Hidrotehnica, 11, București, 1987. 2 Botzan M., Originea și evoluția Deltei Dunării, Hidrotehnica, 12, București, 1987. 3 Vîlsan G., Câmpia Romîn㸠Socec, București
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
favorabile pentru revigorarea mișcării naționale a românilor basarabeni. Succesul depindea de unitatea celor antrenați În această mișcare. Protagoniștilor acestei mișcări le lipsea Însă tocmai coeziunea. O parte din boierimea basarabeană, coruptă de autocrație, devenise adeptă fermă a țarismului, neglijându-și obârșia și limba maternă. O altă grupare a nobilimii basarabene, În frunte cu V. Herța, P. Dicescu, P. Gore, T. Suruceanu, M. Feodosiu, D. Anghel, a aderat la mișcarea națională, dar se situa pe poziții moderate, respingând, așa cum era și firesc
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, una din primele încercări de istorie literară la noi. Cu destinație didactică, cartea își propune să cuprindă literatura, teatrul, periodicele, societățile literare și publiciștii din toate provinciile românești. Dacă tratează obârșiile - perioada colonizării romane în Dacia - în chip fantezist, lucrarea are, în schimb, meritul de a fi subliniat însemnătatea literaturii populare ca tezaur al specificului național. Din cultura veche P. menționează pe Neagoe Basarab, „erudit al epocii sale”, pe Coresi și
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
cât și din cauza imixtiunii ideologicului ori chiar a cenzurii. De aceea, cu toate că se afirmă deplin după 1970, poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
ca o liră de cristal”, luna trecând printre ramuri, „banca” pe care „vingt ans après” stau alți îndrăgostiți, copilăria de școlar, cu „vacanțe care au fost de demult”, salcâmul sub care dorm morții, reinterpretând nostalgic pe Lucian Blaga, satul de obârșie „de la Focșani mai la vale”, sat din vremea lui vodă Cantemir, via etc. Accentele pillatiene sunt și ele vizibile: „La vie, Strâmbă-Lemne, bătrânul mic te-mbată / Cu verzile miresme de iod și-amărăciuni;/ În el rămâne luna ușor decolorată, / Când
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
să dea o dimensiune romanescă, o arhitectură și o tipologie specifică marilor motive sămănătoriste, care până la el avuseseră doar reprezentări minore. El va crea, de pildă, adevărate cicluri de romane pe tema omului robit de „rodul pământului” sau de nostalgia obârșiei; al omului cu educație patriarhală, nimerit în plasa de interese mercantile a „capitalei care ucide” sau eșuând prin atonie în orizontul meschin și sufocant al „târgurilor unde se moare”. De aceea, ca romancier, P. nu va agrea experimentul (într-o
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
trenă și cântec de lebădă al introspecțiilor sale psihanalitice din nuvele, și Baletul mecanic, roman de aventuri exotice, amalgamând supoziții psihanalitice cu elemente de senzațional cosmopolit și fantastic hoffmannesc. Se va fixa în formula romanului de tip tradițional european, cu obârșii în Balzac, Zola, Daudet, Dickens, Galsworthy, Tolstoi, Dostoievski și cu modele în contemporaneitate, precum Jules Romains, Jean Giraudoux, François Mauriac, Jacob Wassermann, Sigrid Undset ș.a. Va da prioritate tentației de radiografiere a conștiinței și mentalității congenerilor, propunându-și o frescă
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Polului, din care fusese smuls. Când este pe punctul de a-și atinge visul, îl copleșește însă dorința întoarcerii în lumea civilizată. Fram este, așadar, ca și personajele din Scrisorile unui răzeș, un suspendat între dorința adaptării urbane și nostalgiile obârșiei. Reușit este și romanul Omul de zăpadă (1945), care aproximează registrul poetic al basmelor românești, cu fantezia lor dezinvoltă. În timpul comunismului, acceptând cu voie sau de nevoie noua direcționare a literaturii, P. va îmbrăca în haina prozei toate sloganele propagandistice
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de eseul Omenia și „Frumusețea cea dintâi” (1962), o schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, 1940; Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții, cu gravuri originale de George Rusu, Freising, 1949; Omenia
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
pânzelor, altele unde era nevoie de vâsle, altele unde ambarcațiunea trebuia trasă la edec, serii covârșitor monotone, întrerupte în câteva locuri de mici „monografii” ale marilor bazine hidrografice (Descrierea minunatului râu Irtâș, Descrierea vestitului și marelui râu Obi chiar de la obârșie și până la sfârșit, la gurile sale de la mare, Descrierea Mării Baikal - necunoscută „nici de geografii vechi, nici de cei noi” - împrejur, de la gura râului Angara prin care acesta pornește din Baikal, și până iarăși la ea, Descrierea lacului Dalai și
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
PETRA-PETRESCU, Nicolae (7.XI.1848, Ibănești, j. Mureș - 25.VI.1923, Sibiu), publicist și traducător. Are obârșie țărănească, tatăl său fiind printre fruntașii satului. Frecventează școala primară în satul natal, continuându-și învățătura la școlile din Reghin, Bistrița și, în cele din urmă, la Blaj, unde în 1869 își ia bacalaureatul. Se înscrie apoi la Seminarul Teologic
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
proprii. De aici, și toate consecințele de ordin artistic. Putând (și neezitând) să vorbească despre orice, poetul nu își alege cuvintele, nu acordă nici unora statut privilegiat. Se vrea doar „mânuitor”, nu și „mântuitor” de cuvinte, precum Lucian Blaga. Romantic de obârșie hugoliană, e hotărât să „mântuiască” nu vorbele, ci lumea. În loc de a oficia în sanctuare, declamă pe stadioane, în fața mulțimii. Situat la antipodul simbolismului, lansatorul de „manifeste” cultivă tot ceea ce contrazice mai sfidător principiile poeziei „pure”, și chiar recomandările din Arta
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
, (pseudonim al lui Dumitru Panaitescu; 21.X.1891, Brăila - 29.III.1971, București), poet, critic și istoric literar, editor. Mama sa, Elisabeta (n. Daraban), își avea obârșia în comuna Cucora, județul Suceava. Tatăl, Ștefan Panait, era originar din Ianina. În timpul Războiului pentru Independență din 1877, se stabilește la Brăila, unde, datorită faptului că știa turcește și grecește, ocupă funcția de dragoman. După absolvirea școlii primare, în 1902
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
POENARU, Petrache (10.I.1799, Benești, j. Vâlcea - 2.X.1875, București), cărturar. Fiu al Smarandei (n. Otetelișanu) și al vtori-vistiernicului Constantin Poenaru, P. face parte dintr-o familie de mici boieri scăpătați, dar cu obârșie veche, suind până în veacul al XVI-lea. Dat mai întâi la învățătură în seama unui dascăl grec, intră în 1812, cu sprijinul unchiului său Iordache Otetelișanu, ca bursier la școala adăpostită în clădirea fostei mânăstiri Obedeanu din Craiova. O vreme
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
dintre nuveliștii meritorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Majoritatea nuvelelor sale își plasează acțiunea în Țara Românească, între 1800 și 1850, iar altele în Grecia. Personajele cunosc o viață aventuroasă, cu ridicări și căderi neprevăzute. Din apele tulburi ale obârșiei, O.-A. alege trăsături care să le confere personajelor nu numai originalitate, ci și dramatism (Fata spânzuratului, Fecior de bani gata, Burdumba). Ca poet, a debutat cu un ciclu de Doine, în care brodează motive culte pe o canava populară
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
volum de Contes roumains d’écrivains contemporains, tipărit la Paris de Sărina Cassvan, si va parcurge, în poemul Amintirea străbunilor, dedicat Elenei Văcărescu în numărul festiv, consacrat României Mari de „Illustration”, la 1 decembrie 1928, o anamneza pioasa a „tainei obârșiilor” în „țară aurita, cuminte, plină de candoare”, care îi va fi imprimat cel dintâi vis - un „cânt să fie, de pastori”, și ale cărei palate, biserici, morminte au „zămislit neștiutoru-mi suflet”. În țara are un public fidel, „mii de gingașe
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
NOTTARA, Constantin I. A. (21.I.1872, Ariceștii Rahtivani, j. Prahova - 1923, București), prozator. Cu o obârșie modestă, N. pretindea a fi un descendent al lui Hrisant Nottara, patriarh al Ierusalimului la începutul veacului al XVIII-lea. Își ia licența în drept la București, cu teza Individul și statul (1899), își continuă studiile ca bursier la Paris
NOTTARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288476_a_289805]
-
ce nu se pot defini. Științele abstracte În culme, ca aritmetica și analiza ce derivă din ea, se razimă pe noțiuni de număr și de sumă a două numere care, ori cât de intuitive ne-ar părea, au totuși o obârșie experimentală” (p. 36). Dar d1 Painlevé nu ar fi trebuit să restrângă percepția numai la lumea exterioară, căci există și o lume interioară care procură minții oarecare noțiuni și principii nereductibile, pe care se Întemeiază nu numai științele realității exterioare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
explica, prin evoluția cauzală, apariția ființei omenești, ar trebui să urcăm Întregul șir al ființelor vii din cauză În cauză, până la monera primitivă, originea vieții. Ca să explicăm cauza Revoluției franceze, trebuie iar să reurcăm istoria din treaptă În treaptă până la obârșia societăților. Pentru a explica formațiile geologice ale unei regiuni, trebuie cercetate straturile rocilor și reașezate În ordinea lor cronologică. Explicarea cauzală care nu se Întâlnește decât prin excepție la faptele de repețire se reaflă, mai totdeauna, În cele de succesiune
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
drept. Împreună cu V.G. Morțun, transferă în 1883 redacția revistei „Dacia viitoare” de la Paris la Bruxelles. La întoarcerea în țară, în 1884, se stabilește la București și practică avocatura. Ziarist de stânga, M. se distinge printr-un radicalism ce-și are obârșia atât în temperament, cât și în formația sa în spiritul ideilor socialiste. Colaborează și este redactor la „Românul” lui C.A. Rosetti, contribuie la înființarea unui cerc de studii sociale la București și la apariția primului ziar socialist, „Drepturile omului
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
, Vasile (21.IX.1886, Dobreni, j. Giurgiu - 8.VII.1959, Ocnele Mari), poet. Este fiul Dincăi și al lui Gheorghe Militaru, țărani. M. pare să-și fi făcut din această obârșie un însemn de noblețe, fiind tot mai convins, peste ani, că satul exprimă în modul cel mai autentic etosul românesc. Debutează cu versuri în „Literatură și artă română” (1904). Al. Vlahuță și B. Delavrancea îl vor ajuta să treacă peste
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
criteriul armonizării versiunilor contradictorii într-o sinteză personală, așa cum se întâmplă în Legendele Olimpului (I-II, 1960-1962), Din marile legende ale lumii (I-II, 1963-1965). Altă dată reinterpretează în viziune proprie mituri românești inspirate din folclor și documente scrise (despre obârșia fantastică a lumii, a elementelor naturii, a locurilor sacre, a formelor stranii de relief), ca în Copiii muntelui de aur (1954), În țara legendelor (1956), Din rădăcini de legendă și baladă (1982). Deși respectă modelul tradițional, basmul fantastic se particularizează
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]