6,770 matches
-
în tăcere dintr-o plasă două pâini negre, un baton de salam rusesc și trei cutii de conserve, pe care le lăsă pe un colț al mesei, apoi se așeză pe scaun și își șterse cu batista fruntea transpirată; era obosit, fiindcă venise pe jos tocmai de la gara din Vidra. Stelian mai lucră puțin la scriptele sale, ca să nu lase neterminat ce începuse, apoi le strânse de pe masă și le vârî cu grijă într-un dosar. Mă ocup de contabilitate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua luminată din loc în loc de câte un bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea avea chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se putu reține să nu-i pomenească cumnatului său despre dezamăgirea sa în legătură cu transferul la Vidra, pe care ar fi vrut să-l obțină mai înainte de sfârșitul anului și care se amâna dumnezeu știa când, fiindcă bătrânul plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe care le-ai răsădit au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii..." Domnule, timpul prevăzut pentru vizite a trecut. Nu trebuie obosită prea mult. O mai puteți vedea mâine în camera ei. Este greu să îl recunoști pe Victor în acest bărbat năpădit de o barbă țepoasă și care nu mai are nimic din vioiciunea, frumusețea și seninătatea lui obișnuită. Fața i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Se îndreaptă spre ieșirea din blocul operator cu membrii echipei urmându-l ca niște triști ciocli. Doar Alindora zâmbește. Ea a reușit o clipă, doar o clipă să comunice. Nu, nu cu spiritul lui Justin, el era obosit, mult prea obosit. Este spiritul protectoarei ei, al Minodorei care îi transmite un mesaj : În împărăția luminii toți cei neputincioși sunt bineveniți, chiar și cei care nu mai credeau că Dumnezeu există". Doctorița anestezistă se grăbește să ajungă cortegiul medical. Îl găsește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu se pune probleme să plecați în seara asta altundeva decât la Arbore, soția mea Ștefana și cu mine vom fi bucuroși să vă avem oaspete. Vă cunoaște și ea din amintirile mele. Bănuiesc că veniți de departe, că sunteți obosită și înfrigurată ; mâine în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă există sau a existat vreo localitate care începe cu X pe o rază de două sute de kilometri, nu ne va scăpa, fiți liniștită. Dar acum... Ascultați ! Se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cam toate alimentele sunt "de la cutie" și adevăratul lor gust stăruie doar în memorie. Cum, veniți direct din Franța ? M-am odihnit o noapte scurtă în București, de unde am luat trenul de dimineață spre Nord. Îmi închipui cât sunteți de obosită. Să vă arăt camera pe care v-o putem propune. Cred că nu ai nimic împotrivă, Dragoș, să o culcăm pe doamna Dora în camera de muzică ?, întreabă Ștefana cu o voce iscoditoare. De altfel cred că este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă seama cât este de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate la cele ale camerei, o primește cu un neașteptat confort și căldură, iar parfumul de brad persistă și o adoarme deîndată ce își pune capul pe pernă. Somnul îi este total, fără vise, fără coșmaruri, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
răniți, nemți și români de-a valma. Apoi o tăcere de moarte de câteva zile după care am auzit cuvântul "armistițiu", care nu aducea cu el bucuria pe care ar fi trebuit s-o aducă pacea mult dorită. Armata Română, obosită, decimată, în retragere... "Glorioșii" ostași roșii erau și ei niște oameni secătuiți de forțe, pradă foamei, bolilor, mizeriei, dornici să se întoarcă pe la casele lor, oricum ar fi fost acelea. Dar ei, pe urmele învinșilor și secând, violând, distrugând totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unicul tovarăș de joc, a fost răsfățată nu numai de mine, ci și de celelalte patru femei devenite familia noastră. Toamna a fost lungă și caldă, dar aveam prea multe de făcut, desțelenirea mergea greu și eram cu mult prea obosită pentru a putea gusta frumusețea culorilor sau a cerului. În schimb simțeam că forțele fizice îmi sporiseră, pielea căpătase culoarea aramei, mișcările nu îmi mai provocau dureri, sudoarea nu mă mai năpădea la cel mai mic efort. Chiar și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie, șprițuri?.. Ei!.. Îi dai cu șprițul pân' la ziuă, neniculeneanicule! Și, pe aceste discuții, cam pe la 8.30, în birou și-a făcut apariția însuși tovarășu' șefu', Leu, cum îi ziceau lucrătorii din Sfat, însoțit de către doi consilieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a ajuns la ea. A mai adăugat: Tu nu știi nimic! Culcă-te imediat, omule! Mâine vei avea o zi grea... Ai de reparat atâtea stricăciuni! Și a plecat pentru ultima oră de program la CTC. Rămas de unul singur, obosit și speriat, în mijlocul unui deranj cât casa, Ghiță a mai meditat o vreme, după care chiar că s-a culcat, lăsând dormitorul vraiște până mâine după orele de program, a hotărât el. * * * Sărut măna, prea cucernice! i-au răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încap găinarii! * * * Dat afară din cârciumă odată cu ora închiderii și obligat să plătească o amendă usturătoare pentru tulburarea liniștii publice și ultraj, precum și pentru câteva stricăciuni că a greșit ușa de la ieșire și a dat cu capu-ntr-o vitrină, Giovan Gătej, obosit și spășit, cu fruntea crestată și nasul umflat, a ajuns acasă târziu în noapte, cu chimirul aproape gol. Unde-ai fost, țigane?! Că-aiștia mi-au luat traista și-au înghițit tot ce se afla într-însa... Să-l fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chintesenței nobilei simțiri! Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și, uneori, nu răspundeam... Amuzându-mă temperat, am aflat mai târziu că bogata gură a târgului broda voluptuos pe ideea că Andra mi-ar fi dat papucii și la sugestia unui unchi de-al ei, nu doar din cauza sentimentelor noastre obosite și a prenumelui meu de poveste. Securist de profesie noblețe pe care nu i-o bănuisem niciodată, pentru că omul chiar părea o ființă normală cică insul i-ar fi zis că se zvârcoleau prin viața mea episoade stranii, care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vreau să-ți spun că am ajuns să compar căsnicia noastră cu Simfonia Neterminată a lui Schubert... Știu, unii spun că este o operă genială. Tu îl admiri pe Schubert, dar eu am, neîncetat, sentimentul că Schubert e o clonă obosită a marilor săi predecesori. Așezat lângă el, Brahms e un miracol de prospețime și inovație! Muzica lui Schubert e vlăguită, plictisită, expirată, și nu mi s-a părut să exprime nimic altceva decât o înșiruire de frecvențe la scară logaritmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
desigur, nu de natură wagneriană, dar e magie. Cred că asta aș fi vrut de la căsnicia noastră: să fie capabilă, măcar uneori, de acorduri magice. Din păcate, se pare că eram prezenți, în ultimul timp, la spectacolul unei simfonii terminate, obosite rău, zămislite de doi autori rătăciți în labirintul clipei: Andra și Z, o pictoriță și-un violonist... La vârsta teribilismului vârstă la care credeam că mă voi căsători cu un făt-frumos care mă va admira mereu pe piedestalul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
istoria mahalalei ai intrat, tu-ți grijania ta de depravat fără leac, zicea nenea milițianul, care mă întreba mereu de sănătate, deși eu nu reclamasem că s-ar fi dat vreo boală la mine atunci când Ucu, de la etajul al doilea, obosit, n-a mai venit pe picioarele sale vioaie acasă, ci într-un coșciug prima-lux, de-l lăudau toate ninetistele, mai puțin Nineta, pentru că, uite, domnule, s-a-nvârtit, nu s-a întors între patru scânduri de brad putred, ca alții, asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăudat pentru "interpretarea fericită de ieri". Totuși, ca un specialist ce era, a ținut să-mi precizeze că probabil de emoție ucisesem un bemol, chiar în prima măsură a sonatei, și că i s-a mai părut că la sfârșit, obosit cum eram de atâta concentrare artistică, parcă făcusem optime dintr-o doime imperială a lui Mozart. Chestia cu doimea imperială mi-a mers la suflet. Aveam un profesor rar, novator chiar și în critica muzicală, așa că atunci când mi-a notat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu găinile. Popor, popor, zic ei, dar de când tramvaiele aparțin și găinilor? Înțeleg situația și pun pingelele la treabă. Ajung sfârșit la Marcel. Chiar nu mai sunt sensibil la ritual. Dar Marcel e cinstit cu mine și mă plătește corect... Obosite, pingelele îmi pun mintea la muncă. Iau găinile, le duc în garajul Trabantului, joc rolul lui nea Marcel, duc găinile iar acasă la clienți, transmit salutări de la haham și încasez și porția de parale a maestrului. Dar nu exagerez. Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
timpul din lume să o facă. Între timp își luă pe ea pătura și își pregăti totuși puțin de mâncare. Avea să-și bea cafeaua (cu un mult năut, în ambalaj aspru, cartonat, muștar) după ce fumă o țigară. Se simțea obosită și un ușor sentiment de alienare plutea alături de zgomotele nenorocite de pe stradă, pe care le auzea surd. Nu avea de ce să simtă acele lucruri, viața ei nu era pustie. Într-adevăr, ăla era singurul ei weekend în care nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în lumea ei prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca dintr-una într-alta, fără să pătrundă sau să înțeleagă vreuna cu adevărat. Și lumea trăia, suspendată, în spate. Sună telefonul și răspunse. Oftă. Era obosită, sau poate resemnată și ar fi vrut atât de multe, o lume mai bună, sau una exclusiv pentru ea. Era ora 9, văzuse ceasul de la mână. Cu sau fără o zi, două, trei firea ei calmă și liniștită nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă întorc până în localitate pe jos, timp în care Charles le-a luat pe fete și a plecat spre cabană. Când am ajuns eu era gata masa. Ei, și ce planuri avem pe azi? întrebă Angi. Dacă nu sunteți prea obosiți, începu Françoise, am vrea să facem o drumeție pe munte. Cum să nu! Vrei, Irin? întrebă Angi. Îhm, încuviințai. E cam frig, așa că să vă îmbrăcați bine, spuse Hélène. Anul trecut un cuplu s-a suit până pe una din culmile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai predat, ce cursuri s-au mai ținut, cum s-au mai pregătit ele. Le ruga să-i facă și ei rost de cursuri. Când le primea, cu toate indicațiile colegelor, le citea, le conspecta căutând să-și asimileze cunoștințele. Obosită fiind, se întâmpla uneori să ațipească stând lângă patul Silviei. Dacă o surprindea Elena în această stare atât îi trebuia. Vezi, te-am prins. Îmi faci mie observație că adorm, dar tu de ce dormi? — Am ațipit puțin. Tot aia este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cum sunt. De ce sunteți amândouă? Una să fi mers la culcare. Pentru că Ceci era cât pe-aici să adoarmă, dacă nu veneam eu, se făloșea Elena. Hai, mă Leni, nu mă mai necăji. Las-o, mamă, că și ea este obosită, cu câte are pe cap. Amândouă sunteți necăjite din cauza mea. Ce să fac? N-aș vrea să fiu așa. Nu-ți face griji că te vei însănătoși și va fi totul bine ca la început. Erau zile când mama se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei le împarte tuturor cadourile ca să-și ia grija, deși Ștefania Zamfirescu îl rugase să amâne acest lucru după ce mai stau de vorbă, după ce se spală, după ce mănâncă. Pari cam abătut, Matei, observă tatăl. —După atâta drum este și el obosit, intervine Ștefania. Nu este ce credeți voi. Sunt trist că m-am despărțit de Cecilia. —De ea ești despărțit de multă vreme. Abia acum te-a cuprins tristețea? — Ceea ce nu știți este că m-am logodit cu ea. —Cuum!? rămân
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]