13,698 matches
-
distinge o mașină de alta. La exemplarul uman, "numărul este obrazul", afirmă un personaj. Un număr fortuit deci, care nu spune de cele mai multe ori, în sine, mai nimic despre individul pe care este chemat să-l distingă de ceilalți. Dacă obrazul nostru nu reprezintă decît o parte dintr-un întreg descompletat, un număr de serie ieșit din măruntaiele Computerului divin, precum dintr-o loterie cosmică, ce să ne mai mirăm că unii dintre noi, uitîndu-ne în oglindă, vedem acolo un chip
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
din măruntaiele Computerului divin, precum dintr-o loterie cosmică, ce să ne mai mirăm că unii dintre noi, uitîndu-ne în oglindă, vedem acolo un chip străin! Sînt într-adevăr eu? Sînt eu ăsta? Niciodată nu m-am împăcat bine cu obrazul meu, ba, mai mult decît atît: nu m-am putut obișnui cu el. în așa măsură, încît o dată mi s-a întîmplat ceva ce n-am putut uita. Mă plimbam agale, într-o dimineață pe Calea Victoriei, mă opream la cîte
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea gîndirii și a înțelepciunii sau familiaritatea cu studiul își sapă și ele amprente vizibile în acest număr de serie al ființei umane care este obrazul. Să ne gîndim doar la personalități atît de diferite ca Napoleon, Goethe, Chopin, Lord Byron, Abraham Lincoln (modelul lui Obama), Albert Einstein sau Albert Schweitzer. Alteori însă, între ceea ce pare cineva (sau vrea să pară) și ceea ce este se cască
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
dacă nu vrei ca bănuțul d-tale salvând România, să aducă o gură de aer carpatin Uniunii Europene însăși - recent îmbogățită cu 33 de deputați de-ai noștri, 32 de cavaleri și o jună - nu simți rușinea urcându-ți în obraz, remușcarea mușcându-ți hălci de conștiință, vina copleșindu-te? Ce fel de om ești, care ne strici rânduiala tuturor celorlalți? Nici n-a lovit bine criza și ai și dezertat din rândurile noastre, ale superconsumatorilor genetic modificați. Visezi la epoca
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
chiar în lunile când, bolnav și uitat, se pregătea să moară. Zilele trecute mi-a parvenit știrea că însuși Romulus Vulpescu, marele traducător din franceză, a atins un nivel al subzistenței care-ar trebui să ne facă să ne crape obrazul de rușine. Dacă limba română a avut, în unele zone ale sale, în ultimele decenii, sclipiri de diamant, cu siguranță că unele din aceste scăpărări au fost produse de pana acestui orfevrier de spiță rară. Știu, omul e imposibil, e
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
vine, îl pândeam de după ușa de la intrare și, de cum trecea pragul, mă aruncam pe mozaicul cu pătrate mari, albe și negre, ale vestibulului și-mi încolăceam brațul în jurul uneia dintre gleznele lui. Îl strângeam cu atâta fervoare, lipindu-mi și obrazul de stofa pantalonului, pentru ca priza să fie totală, încât toate încercările lui de a-și elibera piciorul și de a scăpa astfel de pacostea care eram nu aveau nici un succes. Numai un copil poate să-și pună ființa la mezat
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
de el, împreună cu Gide. Arthur Koestler insistă pe predilecția lui pentru ceremonial și taină. Venit să-i ceară o participare la o chetă (ajutorarea unor refugiați), amfitrionul îl îndeamnă să-l însoțească în curtea clădirii, într-un colț mai retras. Obrazul i se contracta convulsiv, la intervale răbufnea un țipăt ca al unui animal de pradă în junglă. După ce a ascultat doleanța lui Koestler, Malraux i-a dat satisfacție, dar apoi l-a apucat de umăr, fixându-l scrutător și l-
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Cărtărescu. Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele, ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau în țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie în pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și cu chipul înnobilat de
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
stătea liniștit și-și ascuțea ferăstrăul/ și nu catadicsea să scoată o vorbă./ Zâmbea din când în când, cum și râdea în hohote/ la răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-ar fi aia,/ și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a râde și-
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
sfârșit/ chiar dacă sunt str8 și nu îmi plac banii./ Dumnezeu mi-a făcut toate nazurile." sau, "E la modă să speri?// Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam.// O fată cu lacrimi calde pe obraz/ urcă pe scara pe care sunt eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese destul de slabe ori a unor reminiscențe astenice din cărțile anterioare. Lucruri observabile cu ochiul liber, admit. Dar
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
o dețin, ei vor reuși, desigur, să concentreze toată puterea decizională în camera aleasă pe listă, transformând camera aleasă pe baza votului uninominal într-o formă fără fond. În privința pătrunderii "nulităților" în forul legislativ, mă mir că nu le crapă obrazul de rușine în fața unui atare argument. Parcurgeți listele oricăruia dintre partidele reprezentate acum în Parlament și veți fi șocați de numărul "aleșilor nației" care fac degeaba umbră pământului. Așa că, domnilor, nu vă mai încăpățânați! A sosit vremea să vă vedeți
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
Sorin Lavric Sînt autori cărora simți prea bine că, dacă i-ai întîlni în carne și oase, n-ai rezista tentației de a le spune cîteva de la obraz. Și cum posibilitatea de a-i întîlni e nulă, nu-ți rămîne decît să le-o spui în scris, dar nu pe ocolite și aluziv, ci de-a dreptul, prin împingere în deriziune. În cazul lor, gîndul de a le
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
îl vor uita. Spectacolul a luat sfîrșit. Bătrînul clovn se mai rotește o dată în arena imensă a Circului, salutînd cu plecăciuni pe cei puternici, apoi, ieșind spre cabina lui, se duce să se demachieze de vopselele ce i-au colorat obrajii. De sub rimel, în fața oglinzii, vor apărea cutele adînci ale bătrîneții neputincioase. Piesa de teatru Furtuna pare un text lipsit de vlagă. Intenția optimistă ce străbate cuvintele cere parcă să fie rostită în șoaptă. Imaginația mea, dezvăluind resorturile secrete ale textului
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
reduplicare înșelătoare a schemei. Căci, dacă omul trebuie să îmbătrânească, îndepărtându-se de pragul copilăriei și văzându-și odraslele crescând, literatura pe care o scrie prozatorul poate rămâne mereu tânără, indiferent de ravagiile pe care trecerea timpului le face pe obrazul personajelor. Între tematica acestor povestiri și pregnanța lor psihologică nu există, prin urmare, o linie de unire; și a numi "vechituri" asemenea bijuterii prozastice - nu toate, dar majoritatea - ar fi o dovadă certă de opacitate critică. Pe o scală valorică
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
precum Mădălin Voicu, aroganța și agresivitatea răzbat prin toți porii. După ce-a patronat furtul unui nume de parc - faimosul "Parc Ioanid" a devenit, într-o operație tipică de clientelism politic, " Parcul Ion Voicu" -, astăzi, același personaj ne zvârle în obraz argumente în care nerușinarea și lipsa de logică își dau mâna. Somat să predea vioara Stradivarius la care cântase părintele său, maestrul Mădălin invocă doar de el știute "impozite" plătite de merituosul violonist. Păi, ce are vioara cu prefectura? Ion
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
aberații se pot întâmpla pentru că mediul e prielnic: când organizația de tineret a PSD-ului se revendică din asasinatele lui Che Guevara, când talk-show-urile televiziunilor găzduiesc cu slugarnică generozitate stâlpi ai regimului comunist, care ne explică, fără să le crape obrazul de rușine, ce minunății se făceau pe vremea lui Pingelică, de ce să ne mirăm că Nicolae Ceaușescu a rămas un personaj de pagina întâi? Cu o clasă politică dominată de piticanii morale și escroci patentați, nu e aproape normal ca
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
cum îi frige tabla spatele, / pulpele, coastele, coatele ...". Să fie, totuși, Lili o ingenuă ca Florica din Zburătorul lui Heliade Rădulescu, cuprinsă de neînțelese chinuri ce-i aduc "vinețele" pe sîn și îi smulg confesiuni delirante : "Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc" sau, mai degrabă, o cochetă cu temperament aguichant trecută deja, generic, în rîndul curtezanelor ? Numele ei poate fi derivat, deopotrivă, de la "liliachiu" (lila), care la Dimov reprezintă însuși misterul, de la "lilial", căci grația și gingășia crinului sporesc
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo suferință din asta, pune Călinescu pe obrajii destul de fanați ai gazetăriei "încrîncenate". În stilul și cu sintaxa faptului divers, scrisul din cronicile de varietăți e-o porție de bucurie sinceră pentru lumea de care nu te plictisești și una de perdaf zdravăn pentru toți găgăuții ei, după
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
a le da nici importanța unei aprobări categorice, nici a unui refuz decisiv. Rămînem în expectativă, urmărind evoluția lor care, în faza actuală, semnifică o vîrstă tranzitorie, similară cu cea a acneei juvenile, aceasta apărînd sub forma trivialității inflorescente pe obrajii lor textuali. Așteptăm formarea autorilor în cauză pe alte coordonate mai semnificative, fenomen care nădăjduim că, cel puțin pentru unii dintre ei, nu va întîrzia prea mult. Ne contrariază deocamdată un fapt. Și anume sărăcia de fond a acestei viziuni
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
să-l convingă pe Hrușciov să scoată trupele sovietice din România. încă mai mult, au ridicat și problema tezaurului nerestituit, de care guvernanții de astăzi par să fi uitat cu desăvârșire. Când, către sfârșitul interviului, crainicul, mutându-și de pe un obraz pe altul gropițele și privindu-l cu adorație îi ridică - ei! - chestiunea genocidului elitelor românești exact în perioada acelor manifestări de naționalism, bătrânul se posomorăște și răspunde pe cel mai de jos ton: dictatorul nu era de capul lui! Nu
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
Mihai Mandache La prima vedere, între prezentarea grafică a proaspetei autobiografii a lui Ștefan Cazimir și conținutul volumului există o perfectă corelație. De pe coperta IV ne privește o fotografie generos retușată a autorului, rumen în obraji și cu un surâs aproape imperceptibil în colțul gurii - un companion cât se poate de potrivit pentru o carte agreabilă, scrisă cu umor, dar care pare a avea drept unic scop crearea unui portret cât mai măgulitor al eroului său
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
citim din nou un verset Mințim... spunând mizerii cu un sălbatic urlet Mințim...că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că natura este tristă Stârnind furtunile,vântul,fulgerele neîncetat în mine... Când voi avea parte
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
venirea păsărilor călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât voi, merele cu obrajii bucălați. Bunicul ne va culege cu mâna, ne va ordona în cămară pentru iarnă, iar din celelalte surate ale mele va face compot, gem și chiar va pune feliuțe la uscat pentru zilele grele de iarnă. Ba noi suntem mai
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
brumă de destin, o umbră de decepție și de moarte." O, așadar, misticitate asemenea unei combustii lente, a unei (nu foarte dolente) afecțiuni, căreia i-ar fi proprii o subfebrilitate și tenul vag trandafiriu, din cauza senzualității ce emerge și în obrajii tinerelor maici. Altminteri, proprie celor doi poeți, Silesius și Pragensis, le e nu doar trandafiriul misticității (sub)febrile, ci Trandafirul ca atare - al primului, "ohne Warum", al celui din urmă, "reiner Widerspruch"... Mai pe larg, dragă Ioana, în propria-ți
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]